7,814 matches
-
Tocmai când voiam să reiau scrisoarea, mi-a telefonat Gaby; am stat multișor de vorbă cu ea; eram așa de tristă, încât am să îndepărtez pe toată lumea de mine; ea a fost bună, drăguță, cordială; a arătat interes afectiv pentru biata mea viață. Am discutat chestiunea corespondenței (d-na Orl[eanu] și d-na Fot[ino]) și dacă tu începi să te amesteci în povestea asta, riscăm foarte tare să ni se întrerupă acest ultim mijloc de corespondență, fiindcă ceea ce ni
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vești de la tine ca să pot trăi. Celelalte persoane stau comod în casă, acasă, dar eu, așa rănită în sentimentele mele, în opiniile mele, trebuie să lupt pentru existența asta mizeră. Știu că nu sunt [o eroină] corneliană, că sunt o biată epavă fără minte, că n-ar trebui să-ți scriu așa, că ai și tu grijile tale materiale, că ar trebui să zâmbesc când îți scriu, că ar trebui să fiu fericită știindu-te acolo - și chiar sunt -, dar am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Muncitoresc. [...] Aici toate sunt bune. Uneori continui: „Madame la Marquise“, cântecul cu care ne amuzam amândouă. Scumpa mea, dacă ai fi lângă mine! Câtă nevoie aș avea de prezența ta, de sfatul tău, de flecărelile noastre. Așa, sunt ca o biată mamă orfană. 15 februarie [1948], duminică, ora 5 [...] Tu continuă-ți munca fără să-ți faci griji pentru Mimi; o să facem ce vom putea pentru ea; dar mai ales nu pune la cale acte de nebunie și de sacrificiu de dragul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai mult de Dumnezeu, care mi-ar asculta cu înțelegere durerile, doleanțele, dorințele. Dar poate că am coborât toate aceste trepte, până la tărâmul Proserpinei. Azi casa mi se pare nițel îmbătrânită, poate pentru că și eu arăt rău de oboseală. O biată față boțită, trasă, fără ruj pe buze; poftă nebună să mă duc să-l văd pe Tăticonț. Dar vai, n-am cum; poate că totuși se va întâmpla foarte repede. Să trecem peste asta. [...] Nu mai am vești de la prietenii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îmi dă telefoane, fie luându-mă peste picior, fie ocărându-mă. Nu știu dacă ai primit scrisoarea în care îți spuneam că el te credea la Buc[urești], încuiată de mine în casă, ca să uiți și ca să scrii un roman! Bietul băiat! dar, oricum, reușește să mă enerveze. Am aflat că i-ai scris lui Horică; nevasta lui îți face un rău imens și din cauza ei am primit o sumedenie de telefoane prin care eram anchetată asupra mea și asupra ta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de clădiri și avem acum o Piață Roșie (fosta Piață a Victoriei); am lărgit Bulevardul Colțea, tăind și demolând totul, încât acum se intră direct în biserică; și Cișmigiul arată superb, atât de bine întreținut: s-a cimentat fundul lacului (bietul cavaler), parcul e splendid - verdeață, flori, totul plin de viață. [...] Și acum, Mouette, că am răspuns oarecum de-a valma la întrebări formulate sau neformulate, iată-mă singură cu cele două iubiri ale noastre exasperate și izolate ciocnindu-se tragic
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bolnav, grav bolnav, operat fără speranță etc. etc. Crușețul nu mai există. [...] Mama 3/1949 I 28 martie, luni, Sl[atina] [1949] [...] La gară, posomorât, cumnatul meu, cu vestea asta catastrofală: Muma rechemată la Cra[iova]. Abia ce-și dezmorțise bietele oase bătrâne. Sunt eu însămi atât de buimăcită de această lovitură, îmi dau seama că acest început este de fapt continuarea cumplitei nenorociri pe care au trăit-o. Muma plecase pe jos să ia autobuzul care ar fi dus-o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
suntem unite pe viață și dincolo de ea. Să ai noroc, să fii sănătoasă. Îngrijește de tine ca de cea mai mare comoară de pe lume, gelos, egoist. În ziua aceea, pe 19 noiembrie, citește mai întâi acest final de scrisoare. E bietul meu buchet de flori, îndepărtat, modest și fanat. Noroc, fata mea dragă. Fii vitează, loială, demnă și mândră. Este darul etern pe care ți l-am făcut în acel prim 19 noiem brie al vieții tale. Permite-mi să fiu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
poarta cea mare? Mă opresc aici. Și astăzi? Singură în casă. Toată lumea e ple cată. Nici un zgomot. În jurul meu, doar prezența amicală a cărților. Raf turile cotropite de soarele mut; prezența lui dulce îmi creează un cadru aurit. Iar eu? Biet motan încălțat, cu ciuboțele albe fără nici o putere magică. Dimpotrivă. Pun în pământ un picior de plumb care mă țintuiește locului. Celălalt, stângul, singurul care arată uman, cu ciorap și papuc, are un aer ușor ca și cum ar vrea să zboare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am fost atât de lipsită de bună-cuviință, încât nu ascultam ce spuneau, fiindcă așteptam ora 9 ca să pot vorbi cu tine. Scumpa mea iubită, astăzi am musafiri ca să te serbez, să ne serbez; de azi-dimineață de la opt mi am golit biata cămară: am pus să mi se facă pâine pentru sandviciuri, brioșe, o tartă cu castane, plăcinte cu brânză și cu mere, piept de curcan cu salată de conopidă, iar pentru sandviciuri icre negre de la expoziția URSS. Zece persoane, dintre care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ceartă-mă, draga mea, ceartă-mă. Știi ce am făcut astăzi? Cum cactușii și florile mele se ofileau văzând cu ochii, și cum această cumplită Mabell refuză să le schimbe pământul, din martie încoace, cum astăzi mi-am primit salariul, bietul și minusculul meu salariu, cu care nu-mi pot acoperi niciodată cheltuielile, am chemat un grădinar căruia i am dat 500 de lei ca să schimbe pământul, să planteze, să plivească - a venit cu un sac mare de gunoi pentru flori
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și spre sfârșitul zilei nu mai puteam lega cuvintele în propoziții. Sculată în zori, am alergat prin oraș să cumpăr șervețele de hârtie și flori, pe urmă am ornat cele două colive. Pe când îmi făceam de lucru în sufragerie, sosește biata Vang[hele] cu amintirea ei și cu florile de cuviință. Slujba de pomenire era la ora 11 și noi am pornit abia la 11 fără 20, dar tramvaiul a sosit imediat și am ajuns aproape la timp, la 11.10
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
De acolo, năucă, am coborât cele trei etaje ale marelui palat al ziarului fost popular și m-am dus să-l caut pe Camil B[altazar]. Ăsta da, s-a purtat exact ca înainte: drăguț, politicos, afectuos, dar [e] un biet idealist. După el, n-ar trebui decât să spun: „Sunt Doamna Cutare“, ca să mi se deschidă toate ușile și să mi se ofere tot ce doresc: cantină la asociația lor, spor de pensie ca soție a lui Papà; să mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Doar că mi am dat seama că ai dus mai degrabă o viață plină de privațiuni, precum amărâții care trăiesc de azi pe mâine, cu camping sau fără, o viață de pe urma căreia cu siguranță ai slăbit. Probabil arătai ca o biată aschimodie în jerseul ăla care-ți place, prea larg și fără nici o formă. Nu îndrăznesc să te contrazic, îți știu prea bine încăpățânarea de a purta haine cărora, din cine știe ce capriciu, le găsești un anumit șic de bună calitate. Cât
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fiindcă lecțiile, mai ales din cauza distanțelor, îmi ocupă tot timpul. II 20 octombrie [1950], vineri Ziua cea mare. O zi mohorâtă, fără perspective. Sandu L. la înălțime, dar, pe toți sfinții!, [contează doar] „dreptul celui mai tare“. Emoționată ca o biată amărâtă, în picioare mai mult de o jumătate de oră, sprijinindu-mă în baston, gata să izbucnesc. Mica încoace, Mica încolo: a părăsit nu știu pe cine și nu știu ce, trebuia sau nu trebuia s o facă, iar mama ei n-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de griji până la 15 septembrie; de atunci încoace a fost mai milostiv. Am în fața ochilor telegrama ta. A sosit azi-dimineață la ora 10; aș fi vrut să mai lenevesc în pat, dar treburile gospodărești sunt necruțătoare. Ca să pot bea un biet ceai cu lămâie, de altfel foarte bun și parfumat, cu pâine cu unt și miere, parfumată și ea, am alergat în dreapta și-n stânga. Deci, telegrama ta. Am izbucnit în plâns. Scumpa mea, îți dedic aceste ultime ore din an
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de acest „sfârșit de veac“, cum se spunea în copilăria mea, sau de acest „mijloc sau amiază“ a secolului 20 în atâtea griji și sâcâieli, de nu mai sunt în stare să fiu o femeie de lume, ci doar o biată Ceres, aș fi bucuroasă să știu că fata mea dragă, în plină tinerețe, frumusețe și grație, se comportă ca mine la sfârșitul vieții mele? Nu, fetița mea blândă. Sus inima, sus fruntea, micuța mea dragă. Chiar dacă neno rocirea de care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mami. Ce poveste tristă. Coboară glasul, deși Luke nu e acasă. Azi-dimineață, Luke mi-a spus cât de disperată a fost maică-sa să-l ia cu ea în America. Dar soțul ei american nici n-a vrut să audă! Biata femeie. Cred c-a fost foarte nefericită. Să-ți lași tu copilul și să nu-l mai vezi! — Da, bine, poate, spun, ușor revoltată. Doar că... n-a obligat-o nimeni să plece, nu? Și, dacă era atât de nefericită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
43 Oxshott Surrey MESAJ TRIMIS PRIN FAX ÎN ATENȚIA LUI BECKY BLOOMWOOD DE LA MAMI 20 martie 2002 Becky, draga mea! Am vești extraordinare! Poate ai auzit deja că Suzie și-a vărsat cafeaua pe rochia de mireasă. A fost distrusă, biata fată. Dar am dus rochia la curățătorie... și au făcut minuni! E din nou albă ca zăpada și ai s-o poți purta, până la urmă! Vorbim curând. Pupici, mama Șapte OK. Așa e, Suze are dreptate. Nu mai pot să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
am împiedicat-o să-și satisfacă dreptul ei fundamental de a-și împlini dragostea, alături de persoana pe care o iubește. Și mă acuză de agresiune nemotivată. Îți vine să crezi? Agresiune nemotivată? Își bagă cu furie piciorul în rochie, de parcă biata rochie ar fi căpățâna practicantei blonde, în care ea tocmai a fost invitată să dea un șut. Normal că sunt violentă! Mi-a furat bărbatul! Mi-a furat bijuteriile! Ce se așteaptă? Își trage ofuscată o mânecă în sus pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sunt cool de tot? Ia încă unul și i-l dă acesteia. — Vă rog mult să mi le dați înapoi... zic neajutorată. — Ăsta e foarte simpatic! Acum s-au apucat amândouă să scotocească prin tot stativul cu degete grăbite, și bietele tricouri nu mai rezistă la atâta presiune. Tivurile încep să se destrame, sclipiciul și șnururile de ștras încep să se desprindă, și paietele se scutură pe podea. — Oops, s-a desfăcut cusătura. Lisa ridică ochii îngrozită. Becky, crede-mă, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu părea prea fericită. Dar nici nu părea că are bagajul pregătit să-și ia lumea în cap. — Și Tom? Ce face? — Încearcă și el să treacă peste situație, ce să facă? zice tati. Acum e la Janice și Martin, bietul de el. — Dacă vrei să știi părerea mea, el e bine, s-a împăcat deja cu ideea, spune mami tăioasă. Janice, săraca, încă nu și-a revenit. S-a dat peste cap să le facă o nuntă frumoasă. Cine ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
găsește o scuză imediat și închide-i telefonul. Indiferent de spune, oricât de plauzibil ar părea... te rog, nu crede nici o iotă. Promiți? — Bine, draga mea, spune mami, încuviințând. Cum spui tu. Se duce la bucătărie și o aud spunând: — Biata femeie. Îmi pare foarte rău de ea. Graham, ai auzit? Femeia aia din America, aia, care a căutat-o pe Becky. E îndrăgostită de Luke, auzi! Nu mai rezist. Trebuie neapărat să mă văd cu Suze. Doisprezece Am stabilit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
362)"/>. În unele cazuri, țăranii trebuiau să fie constrânși ca să ofere găzduire, hrană și transport străinilor din alte țări : „[Călăuza] ne-a instalat Într-un sat destul de bun [din Moldova] - scria baronul francez François de Tott prin 1767 -, ai cărui bieți locuitori au fost de Îndată obligați să ne aducă provizii. O familie alungată din casă ne-a dat un loc unde să stăm, iar două oi tăiate, fripte și mâncate fără să plătim nimic, Împreună cu mai multe lovituri Împărțite fără
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cartier, pentru că „nu putea să sufere pe ovrei”. Una dintre ele era să le Încâlcească barba : „Într-o seară - Își aduce aminte Ion Ghica din vremea copilăriei -, pe când era odaia cea mare plină de boieri și de cucoane, intră un biet jidan cu falca umflată și cu barba Încâlcită de nu putea să vorbească. Teodoros Îi aruncase sfârleaza În barbă, după ce-l spoise pe obraz, mască, cu un pumn de mazăre făcăluită” <endnote id="(824, p. 169)"/>. O Întâmplare interesantă descrie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]