8,208 matches
-
departe și-i atrăgea pe săteni, ca un magnet. Temperatura cobora de obicei cu mult peste normal, dar nimeni nu se văita de frig. Mie îmi plăcea tare mult să particip alături de prietenii mei și să vin acasă cu o cană plină de agheasmă. Părinții erau și ei nelipsiți. Îmi aduc bine aminte, că într-un an, fiind în vacanța de iarnă (de la liceu), după o săptămână de la Iordan, trebuia să mă întorc la internat, căci se reluau cursurile. Mama a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din arpacaș, cacao, nucă, zahăr, ciocolată, bomboane colorate, arome, nucă de cocos, stafide). Se întocmește o listă (pomelnic) cu cei decedați. Pe mormânt de așeză o față de masă și pe ea pun: colacii mari (într-un coș), 10-15 ulcioare (sau căni) cu colăcei și lumânări deasupra coliva, un castron cu struț de busuioc și agheasmă. Dacă enoriașul dispune, poate avea lângă mormânt 1-2 saci cu colăcei pentru sărmani, sucuri și vin (pentru cunoscuți). Se vorbește cu preotul (care vine în cimitir
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
două chifle, două clătite japoneze peste care am turnat sirop de arțar, din abundență, un pahar de lapte, patru felii de ananas și, ca de obicei, o cafea fierbinte cu mult lapte. Cafeaua mi-o prepară Dragoș: un sfert de cană de cafea și trei sferturi lapte. Vremea înnourată mă trage la somn. Am urcat în cameră unde mă aștepta Dimi. Am ațipit 15 minute și pofta de viață mi-a revenit. După ce a mâncat, Dimi s-a apucat săși facă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
are el cu animalele sălbatice și cu păsările cerului, care Îi țin companie. Ca să vă Încredințați de aceasta, voi chema păsările. Și a Început să cheme păsările, dar nimic. După puțin timp iată că vine și Bătrânul Trifon cu o cană, ca să le ofere puțină apă. Atunci părintele Ioasaf i-a spus: Ce loc este acesta. Părinte Trifon? Nu are nici măcar o pasăre. Bre, cum n-are păsări? răspunse bătrânul cu toată simplitatea sa. Și strigând, s-a umplut tot locul
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
nici În stânga. Asta-i o oră primejdioasă. — Mai Întâi, părinte, nu-i miezul nopții. După cum vezi, Începe să se crape de ziuă. Duhurile necurate nu mai au nici o putere și noi suntem aproape acasă. Ajun gem imediat și bem o cană de lapte cald. Nimic nu-i mai bun decât laptele cald când ești nedormit decât, poate, o cană de vin rece. — Taci, blestematule, numai la lăcomia pântecelui Îți stă gândul, În loc să-ți ostenești trupul cu nevoințe ascetice și să te
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se crape de ziuă. Duhurile necurate nu mai au nici o putere și noi suntem aproape acasă. Ajun gem imediat și bem o cană de lapte cald. Nimic nu-i mai bun decât laptele cald când ești nedormit decât, poate, o cană de vin rece. — Taci, blestematule, numai la lăcomia pântecelui Îți stă gândul, În loc să-ți ostenești trupul cu nevoințe ascetice și să te Îngrijești de mântuirea sufletului. În loc să te rogi umilit și În tăcere, răcnești cât te ține gura și poftești
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
istovire, pentru a sfârși odată cu spaimele și necazurile. Astfel mai trecu o noapte. Dimineața se ridică de pe patul pe care zăcuse Într-o letargie plină de visuri Înspăimântătoare. Era atât de slăbită, Încât de-abia putu să se apropie de cana de apă și să soarbă o Înghițitură. În acea clipă se auziră pași pe scară. Pași grei care se apropiau. Ușa se deschise și În pragul ei apăru ministerialul Eglord. În lumina mohorâtă a dimineții, ochii lui albaștri și reci
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de dușmani, căci, nu mai Încăpea nici o Îndoială, i se Întinsese o cursă. Înălțimea Sa nu bănuia nimic, așa că zâmbi și răspunse: „știi, domnule Siegebert, că ai dreptate? O halcă de mistreț friptă În grabă pe cărbuni aprinși și o cană de vin este tocmai ce ni se cuvine acum. Timp avem destul!“ Conrad murmură: „Deci Siegebert e veriga cea mai de sus din lanțul trădării. Cel care stă alături de fratele meu... Siegebert și ca momeală nevastă sa... Ea l-a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ca un bun și practicant creștin-ortodox, l-am iertat pentru ineficienta lui în timpul cruciadei antipuriciste, iar cea mai elocventă dovadă a spuselor mele o constituie faptul că, în amintirea lui, ori de câte ori s-a ivit ocazia, am băut cu plăcere o cană de vin pelin. Adevărat. 26. VIN AMERICANII! sau "MANA CEREASCĂ" Seceta era cumplită. Oamenii sufereau îngrozitor de malnutriție. Foametea făcea ravagii. Cei mai expuși erau bătrânii și copiii, având organismele mai puțin rezistente în lupta pentru viață. Pentru a patra oară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mănunchi de paie de grâu, frumos alcătuit, cu spicele pline de boabe, amintindu-ne locul și timpul tragediei și, poate, pentru a-i fi babicăi însoțitor la drum, pe o cale lungă și necunoscută. La capul babicăi, înfipte într-o cană cu făină de porumb, ardeau pâlpâind două lumânări, asemenea unor licurici stingheri, semnalizând pe stratul de frunze intrat în disoluție, întunericul deplin. Păi, moș Butu, trebuie să anunțați autoritățile: la primărie, la doctor, la preot... Da, da, da, așa este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 121 Acum lumea a uitat. Tăvălugul istoriei calcă totul și așterne uitarea. Șoseaua pe care mergem, cale de 10-12 km este o adevărată grădină botanică, În special bogată În brazde de flori, Salvia și Cana. La o stație de benzină, doi bătrâni sfătoși se interesează de aproape de România și de voiajul nostru. N-au văzut până acum New York-ul și ne Întreabă cum e pe acolo. Dăm peste poduri noi, metalice, construite de echipele de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
tezaurul de aur american. La acea oră orașul dormea profund. Opresc În fața unui mic local. Patronul, la ora aceea, era la dispoziția rarilor clienți. Pregătește repede un fel de clătite groase, pufoase, pe care le servește fără dulceață. Alături de o cană de lapte sau cafea. Dimineața suntem la Johnson City. În cursul zilei intrăm În statul Virginia. Aspectul regiunii s-a schimbat. Fermele sunt dese, bine Întreținute, cu o vegetație horticolă, dar cu suprafețe mai mici decât cele din vest. În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
au lăsat să cadă de la înălțime: S-a prăbușit inert, cu fața la pământ, fără să se mai poată mișca din loc. I-au dezlegat mâinile ce se bălăbăneau pe lângă corp, cu articulațiile complet zdrobite, și, după ce i-au mai vărsat o cană cu apă peste cap, l-au târât pe un pat de fier, în mijlocul camerei. Abia mai răsufla. După un timp a început să delireze. Probabil făcuse o hemoragie internă. Vorbea fără șir și ciomăgarii din jurul lui făceau haz, bătându-și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
băgat sau că n-am scris despre asta în public și am zis că viața internă a parti‑ delor e doar treaba lor. CĂci ce s-a întâmplat e că Ăia cumsecade și cinstiți au cam pierdut peste tot și cana liile mari au câștigat, iar șefii, nu știu cum se face, dar întot‑ deauna erau de partea Ăstora mai răi. Probabil că parti‑ dele acestea merg pe principiul selecției naturale ! PrădĂ torul cel mai mare este cel mai potrivit să fie în
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
bisericești, deputații Neculai Ursa și Toader Grecu, un jidan; pe masă se află paharele cu bere și mai multe șipuri cu Kirschgeist; toți mulțumeau domnului Milcovici pentru cinste. Lângă ușă șed trei polobocele cu bere din care aduce cu o cană și toarnă în pahare pe masă și vornicul ține cuvântare ca să-l aleagă pe Milcovici, care este în cercetare pentru niște bani luați de la Georgi Maxim... S-au cerut la concurs și doi români dar vornicul nici nu-și bate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a păstra onoarea acestui neam, și regimentele de Securitate aservite puterii comuniste. Timp de peste zece ani, între anii 1946 și 1957, partizanii din munți au fost singurii oameni liberi dintr-o țară subjugată, reduta Făgărașului a fost ultima cucerită. O cană de apă dacă i-ai fi dat unui fugar însemna deseori condamnarea la moarte. Și totuși, cu mii de jertfe, țăranii i-au adăpostit pe luptători, le-au dat alimente, haine, arme, date prețioase despre mișcarea trupelor de securitate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
umpluseră și dădeau pe de lături. Golirea lor se făcea de două ori pe zi, la haznaua din curtea închisorii. Exista și un al treilea vas, putina cu apă, care se împrospăta odată cu golirea hîrdaielor. De toarta putinii atîrna o cană cu smalțul spart, ruginită, o singură cană pentru toată lumea. Cu ea beam apă, cu ea ne spălam pe mîini. Instalațiile acestea sanitare își aveau locul în colțul din dreapta ușii și erau folosite zi și noapte în văzul tuturor. Cîte un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lor se făcea de două ori pe zi, la haznaua din curtea închisorii. Exista și un al treilea vas, putina cu apă, care se împrospăta odată cu golirea hîrdaielor. De toarta putinii atîrna o cană cu smalțul spart, ruginită, o singură cană pentru toată lumea. Cu ea beam apă, cu ea ne spălam pe mîini. Instalațiile acestea sanitare își aveau locul în colțul din dreapta ușii și erau folosite zi și noapte în văzul tuturor. Cîte un prizonier bolnav și rușinos, care încă își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
gogoși și alte dulcegării. Zumzetul acela viu și culorile ora- șului îl oboseau astăzi. I s-a făcut dor de liniștea Brăilei, de patul moale de acasă, din paie uscate, în care îi plăcea să zacă uneori, sorbind dintr-o cană fierbinte cu cacao cu lapte, fredonând în gând piesele pe care le și cântase aseară. Începuse cu Inimă pribeagă a lui Stolz și continuase, fără să aibă vreun habar că bine-cunoscutul Ionel Fernic era în sală, cu piesa lui, Cruce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cenușie - și încercam s-o netezesc cu vârful pantofului, când dintr-odată am auzit-o pe Jayne strigând: „Nu mergi costumat în Eminem!“ apoi ușa s-a trântit. Am luat un Klonopin, am terminat vinul, mi-am turnat restul în cană și am urcat agale spre camera lui Robby, să văd dacă era bine. În timp ce mă apropiam de ușa camerei lui, am observat zgârieturile de care pomenea azi-dimineață. Erau concentrate la baza ușii, dar cu toate că nu păreau foarte adânci, vopseaua chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
votcă cumpărată ieri - dar era goală (alt semn rău). Totuși, Ketel One sugera faptul că teama mea era rezultatul mahmurelii și nimic altceva - eram în siguranță, eram în viață, eram bine. Însă am avut o reacție mai puțin entuziastă văzând cana mare de plastic, Jumbo Slurpee, pe care de regulă o țineam sub pat și care acum era pe noptieră, pe jumătate plină cu urină, ceea ce însemna că fusesem prea terminat ca să ajung în mijlocul nopții la baia camerei de oaspeți, doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ceea ce însemna că fusesem prea terminat ca să ajung în mijlocul nopții la baia camerei de oaspeți, doar la câțiva pași de patul de oaspeți, dar nu într-atât de terminat încât să nu fiu în stare să direcționez jetul direct în cană și nu pe mocheta bej, așa că în final se punea întrebarea: bun, m-am pișat în Jumbo Slurpee dar nu pe mochetă - e un plus sau un minus? M-am dus rapid la ușa camerei de oaspeți să mă conving
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
conving că încuiasem înainte de a sucomba. Iar anxietatea matinală obișnuită s-a mai risipit puțin când am văzut că de fapt încuiasem ușa, ceea ce însemna că Jayne n-ar fi putut să mă controleze (filmul tăiat, duhoarea de vodcă, o cană cu urină la capul patului). Dar anxietatea mi-a revenit atunci când m-am gândit că poate nici nu încercase să intre. Am dus paharul urină cu multă atenție la baie, observând din nou mocheta mai închisă la culoare de sub pașii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întors încet cu fața la ea. - Ce crezi că le-am dat de băut? Colorant verde? Rosa mă privea fix, umilită. Urmă o pauză care păru nesfârșită. Am încercat să îndulcesc asprimea tonului cu un gest firesc. Fără să gândesc am ridicat cana Slurpee spre buze, apoi la fel de firesc m-am abținut. - Miss Dennis - afară, a fost tot ce-a mai zis Rosa, apoi își întoarse privirea dinspre mine și dădu drumul aspiratorului, iar eu m-am îndreptat spre bucătărie. Pe masă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cincisprezece minute pe autostradă de locul în care locuiam. Reacția mea a fost să întorc ziarul. - Nu astăzi, nu pot să mă gândesc astăzi la asta“, am zis cu voce tare, ducându-mă spre chiuvetă și turnând foarte discret conținutul cănii Slurpee, după care am clătit-o. Și în timp ce mă sprijineam de poliță mâinile mele au interceptat vibrațiile silențioase ale spălătorului de vase Miele camuflat între panourile din lemn de cireș. Vibrațiile erau liniștitoare, dar zbârnâitul mașinii care împrăștia frunzele reverberând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]