7,522 matches
-
Nacu, și piesa "Hora întreruptă", după care regizoarea Letiția Popa a realizat un film de televiziune ce s-a bucurat de un real succes de public și de presă. "Al doilea interviu" este o altă piesă care, însă, respinsă de cenzură, nu a fost jucată; mai mult, în anul 1990, după revoluție, o instituție de cultură din Iași a considerat că problematica piesei nu mai este actuală... (în vreme ce în anul 2008 pe ecranele cinematografelor se pot vedea filme cu o tematică
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
atunci a fost păstrată până în zilele noastre și este imitată de mulți, aproape de toate comunitățile de credincioși din lume”. Dincolo de lupta interioară, care are loc între naturala și instinctiva înclinație față de fascinația sunetelor și remușcările morale care exercită o puternică cenzură față de orice plăcere sensibilă, Augustin își dă seama că muzica are o funcție precisă în cadrul rugăciunii: cântecul colectiv este un mijloc puternic pentru a-i uni pe credincioși în credință. Conflictul interior, însă, rămâne nerezolvat. Autorul vorbește și de pericolul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
complexă și rămâne o temă de permanentă reflecție, dar și de dispute pentru specialiștii psihologi, teologi, medici și sociologi. Ea reprezintă una dintre cele mai importante dimensiuni ale ființei umane, care se manifestă sub diferite moduri, având ca funcție principală cenzura actelor noastre, sub semnul valorilor morale, a ceea ce este permis și a ceea ce este interzis omului. Conștiința morală este proprietatea pe care o are spiritul uman de a enunța judecăți și normative spontane și imediate asupra valorii morale a anumitor
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
subversiv” al lucrării Intelectualitatea În procesul revoluției tehnico-științifice În titlul acceptat de conducerea politică a Academiei, Creșterea rolului și ponderii creației tehnico-științifice În activitatea economico-socială; sociologii au preferat termenii psihologie socială, psihosociologie etc. pentru a evita blocarea unor uși ale cenzurii editurilor (C. Zamfir); c) efectul de presiune exercitată asupra sistemului comunist prin clarificarea conceptuală a unor domenii, identificarea unor mecanisme structurale de evoluție a organizațiilor etc. De pildă, cercetarea empirică, cu metodologie americană, asupra calității vieții, stilurilor de viață etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Pe măsura acumulărilor indezirabile ale cercetărilor sociologice, În contextul adâncirii cultului personalității și al Închiderii graduale față de Vest În anii ’80, sociologia va fi, din nou, marginalizată prin desființarea Catedrelor de sociologie din Învățământul superior, restrângerea cursurilor universitare și Înăsprirea cenzurii În institutele de cercetare. Prin hotărâre de partid (Plenara din iunie 1977 a Comitetului Central al Partidului Comunist Român) s-a decis ca pregătirea În sociologie să se realizeze prin cursuri postuniversitare, cu durata de un an, un an și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
societatea științifică”, comunicarea, satisfacția În viață, calitatea vieții etc., a rezultat, de fapt, incapacitatea sistemului socialist de a le asimila și deci de a se lăsa reformat. Multe dintre cercetările de teren nu au putut fi publicate integral din cauza interdicțiilor cenzurii, acumulându-se ca rapoarte de cercetare de ,,uz intern”. Cercetarea sociologică repeta, În anii ’80, ciclul marginalizării politice. Un exemplu sugestiv l-au constituit studiile de sociologia religiei, desfășurate de Universitatea din București, care au constatat o religiozitate activă și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de sociologie. Probabil că nu mai mult de 25-30 de sociologi au continuat cariera de cercetare. Doar acest grup restrâns de sociologi au continuat să facă cercetări și să publice cărți și studii de sociologie, cu o continuă luptă cu cenzura, singurele lor resurse fiind vocația științifică și timpul liber suficient pentru cercetare, fiind cadre didactice În universități sau cercetători. Acest număr restrâns de sociologi care au continuat dezvoltarea lor profesională a reprezentat sursa umană a reconstrucției sociologiei după 1989: extinderea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mult mai mari Între tineri și părinții lor decât dintre aceștia din urmă și proprii lor părinți . Astăzi fenomenul s-a inversat. Distanța care exista În anii ’70 Între tineri și părinți se menține și acum, În timpul bătrâneții, și corespunde „cenzurii istorice” care a marcat raporturile Între generații În deceniul șapte. În majoritatea anchetelor generaționale, percepțiile diferențelor dintre generații, colectate de la cei mai bătrâni și de la copiii lor, dovedesc această discontinuitate. Revenind la anchetele de tip ,,Trei generații” efectuate de către sociologii
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
plus, legătura dintre părinți și copii se exprimă printr-un mai mare consens de opinii Între generații (Attias-Donfut, 1995, 200). Comparativ, În Germania există rupturi Între generații, mai ales Între G1 și G2, respectiv Între generația vârstnică și cea intermediară. Cenzura istorică a episodului fascist a compromis În mod durabil comunicarea Între generații (Schultheis, 1995; Funk, 1994), exacerbând conflictele de valori și divergențele de opinii În toate domeniile și producând legături mai distante și mai critice cu privire la părinți. Societatea germană se
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dialectica structurării autobiografiei În contextul registrului de interpretări comuniste. Nu este uitat, În analizele Întreprinse, informatorul de lângă noi, pe care Germina Nagâț ni-l reamintește prin ipostazele, implicările și consecințele acțiunii lui. Liviu Antonesei ne vorbește, pe pielea lui, de cenzura noastră, cea de toate zilele, de formele insinuării, ca și de unele strategii de evitare a acesteia. Laurențiu Șoitu, tot Într-un registru mediatic, ne amintește despre temerile, renunțările la opinie, autoabandonările și dedublările omului de presă. Liviu Chelcea și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și Începutul anilor ’50, În legătură cu o ,,criză În gestiunea riturilor funerare laice și bisericești”. Mai precis, epitaful versificat ar fi preluat funcția verșurilor - lamentații funerare maramureșene, de origine semicultă -, o dată ce confesiunea greco-catolică a fost desființată În 1948. În acest fel, cenzura intervenită În ,,oralitatea publică a verș-ului” ar fi favorizat ,,dezvoltarea unui surogat public și deci semicult”, căruia i se subordonează și imaginea incizată. Ileana Benga și Oana Benga au În vedere ,,necesitatea profund umană de a controla realitatea morții prin
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fiind "de dreapta" și "Republicane". Denumirea din urmă reprezenta o aluzie atât la Republicanii din Statele Unite, cât și la Agrarienii Cehoslovaci din perioada interbelică, care purtau numele oficial de Partidul Republican. Nici Sládek, care fusese un funcționar obișnuit în domeniul cenzurii informatice de stat, nici ceilalți fondatori ai SPR-RSČ nu fuseseră activi din punct de vedere politic înainte de 1989. Nici unul nu pare să fi fost membru al Partidului Comunist, să fi avut vreo legătură cu grupul dizidenților sau cu "zona gri
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în 2010 (Human Rights Watch, 2010). În timp ce Venezuela se îndrepta spre alegeri legislative naționale în septembrie 2010, într-o perioadă de adâncă criză economică și de tulburări sociale, Chávez a decretat formarea unei noi funcții publice cu un potențial de cenzură pe scară largă. În ciuda acestor măsuri prin care a urmărit să slăbească ori să descurajeze opoziția și să încline balanța în favoarea sa, este important să se admită faptul că procedurile de votare în general nu au fost fraudate sub Chávez
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ceea ce trezește în țară o reacție violentă împotriva autorului nonconformist. I se scoate, de pe afișul teatrului din Reșița, piesa Mă propun director (1982), întreaga producție literară fiindu-i primită cu reticență de aici înainte și supusă unor severe grile de cenzură din partea Direcției Presei. Între timp, își descoperă vocația de dramaturg. Piesele i se reprezintă pe scenele din Cluj-Napoca, Bacău, Satu Mare, Oradea ș.a. (Sentință pentru martori, 1976, Anotimpul speranței, 1978, Valsul de la miezul nopții, 1980, Ultima aventură, 1982). Aici, C. caută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
pe teme economice. În dorința de reașezare a valorilor după noi repere, politica editorială urmărește participarea scriitorilor românilor din afara granițelor, difuzarea moștenirii interbelice (inclusiv reluarea unor articole din seriile interbelice ale revistei), editarea scriitorilor interziși și a materialelor respinse de cenzura comunistă, o intensă campanie de traduceri, astfel încât revista să contribuie direct la conturarea momentului cultural, nu doar la reflectarea lui. La rubrica „Pagini din literatura exilului”, devenită „Recuperări”, semnează Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Norman Manea, Ion Negoițescu, Virgil Ierunca, Matei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
semnează Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Norman Manea, Ion Negoițescu, Virgil Ierunca, Matei Călinescu, Ștefan Baciu. Reapare rubrica „Remember”, inițiată în 1980 pentru republicarea unor articole din seriile interbelice semnate de autori afirmați la începutul anilor ’30 și ulterior desființată de cenzură. Începând din septembrie 1990 se reiau articole de Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica. Sub titlul „Pagini cenzurate” sunt cuprinse interviuri, studii, eseuri ce nu au apărut la vremea lor, precum și fapte de pe traseul unor cărți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
septembrie 1990 se reiau articole de Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica. Sub titlul „Pagini cenzurate” sunt cuprinse interviuri, studii, eseuri ce nu au apărut la vremea lor, precum și fapte de pe traseul unor cărți prin vămile cenzurii, în fine, „eseistica acestui calvar”: ședințe și referate, strategia dialogului cu forurile tutelare, profesionalismul, dar și abilitatea compromisului, dureroase tăieturi. Dar principala preocupare a F. postdecembriste îl constituie un amplu program de promovare a valorilor literaturii române contemporane, concretizat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
subiecți care au rezidența în alt oraș, dar care sunt afiliați asociației clujene, între care și grupul din jurul revistei Vatra din Târgu-Mureș) s-a ridicat la 272. Chestionarul a inclus întrebări referitoare la percepția schimbării condițiilor de publicare după 1989, cenzură, surse de finanțare, activitatea publicistică în presă, relațiile cu publicul, cu instituțiile literare, cu ceilalți scriitori, crezul literar, practici de scriere, preferințele literare (urmând a constitui ierarhii literare), relația cu spațiul politic. De asemenea, au fost completate pentru fiecare subiect
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
în schimb, refractarii față de război rămîn, în esență, niște indivizi izolați: în special scriitori ca Romain Rolland, refugiat la Genova din 1914, sau ca Henri Barbusse, al cărui roman intitulat Focul 309, publicat în decembrie 1916, este considerat inovensiv de către cenzură, în pofida tabloului apocaliptic pe care îl redă: "popoare întregi care merg la masacru [...] pentru ca o castă cu galoa-ne de aur să-și înscrie numele princiare în istorie". Pe aceeași poziție se situează un mare personaj de excepție, fostul ministru, Joseph
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ianuarie și 3 decembrie 1855. Condusă de Vasile Alecsandri, publicația continuă programul literar și ideologia susținute de „Dacia literară” și de „Propășirea”, strângând în jurul ei pe cei mai de seamă scriitori români ai vremii. Reluată în 1855, după ce în 1852 cenzura interzisese difuzarea primului număr, deja tipărit, R.l. contribuie, prin programul ei, expresie a năzuințelor intelectualității din Muntenia, Moldova și Transilvania, cât și prin lucrările publicate, la crearea unui curent de opinie favorabil Unirii. Periodicul devine astfel „câmpul de întâlnire frățească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289324_a_290653]
-
ca termen generic privind plecarea din țară și imigrația, termen complementar ce vizează stabilirea În țara de adopție. La rîndul său, Eva Behring identifica printre cauzele exilului „asuprirea, urmărirea politică, discriminarea, Închisoarea și amenințarea cu Închisoarea, interdicția de publicare și cenzura, cu alte cuvinte motive politice și cultural politice pentru expulzare sau pentru a lua propria decizie de părăsire a țării...”. Aceste definiții pornesc de la evocarea motivațiilor care au stat la baza decizei de a părăsi țara natală, Însă nu par
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
recurs Ceaușescu pentru a-l Înlătura pe Drăghici și a-și consolida puterea. Liderul comunist critica regimul, afirmînd că „un stat modern nu poate fi condus de păstori și feroviari”, și pleda pentru separarea puterilor În stat și pentru eliminarea cenzurii din presă. Alte mărturii se referă la abuzurile săvîrșite de Securitate pînă În 1967 (pp. 379-387). Problema „meditației transcendentale” era În atenția instituției la Începutul ultimului deceniu al regimului comunist (pp. 388-398), Între ofițeri regăsindu-se și „maiorul Priboi Ristea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu se resemnează și-și trimite cărțile spre publicare În Occident. E vorba de Paul Goma” (p. 516). De asemenea, epilogul Îi menționează și pe Dumitru Țepeneag, „nelipsit de la nici o manifestare de neconformism” și pe criticul literar Ion Negoițescu, căruia cenzura i-a interzis apariția unei lucrări. În fine, sînt analizate reacțiile scriitorilor la tezele din iulie, care Într-o primă etapă s-au solidarizat Întru rezistență manifestată pînă și de unii scriitori fideli regimului, precum Zaharia Stancu sau Eugen Jebeleanu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
existența unei cezuri Între generația tînără care Încearcă să se opună conformismului și scriitorii consacrați și promovați de regim. În acest sens, unele evenimente, precum Primăvara de la Praga, au permis „generalizarea curajului” scriitorilor tineri din România care au solicitat suprimarea cenzurii Într-o ședință publică, dar aceasta nu a fost nimic altceva decît Însușirea aceluiași limbaj folosit de șeful statului care prin condamnarea intervenției sovietice a deviat de la politica externă sovietică. După acest moment, amenințarea sovietică este pretextul pentru Înăsprirea cenzurii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cenzurii Într-o ședință publică, dar aceasta nu a fost nimic altceva decît Însușirea aceluiași limbaj folosit de șeful statului care prin condamnarea intervenției sovietice a deviat de la politica externă sovietică. După acest moment, amenințarea sovietică este pretextul pentru Înăsprirea cenzurii, Întrucît orice cuvînt nelalocul lui i-ar putea deranja pe sovietici, care ar putea interveni cu armata. Prin urmare, tinerii protestatari Își pierd vehemența, devenind „o nouă gardă a compromisului”, și „din această tulburare a apelor reapar și vechii staliniști
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]