7,937 matches
-
eroi, a conrupt pe judecători, a reînviat sclavismul, a dezonorat libertatea, a înlocuit soarele cu lumina electrică, peste clopotniți a făcut case, peste sfinți bancheri, peste poeți șoferi, peste catedrale a întins conductele latrinelor sale; burghezia a înlocuit biserica cu cinematograful, familia cu bordelul, mama cu patroana de bordel, soția cu cocota, fecioara cu «domnișoara», meseriașul cu proletarul, palatul cu «vila», mănăstirea cu cazarma, sfînta împărtășanie cu cecul, Evanghelia cu cartea de bucate. (...) Șiret și imbecil, îndrăzneț și laș, parfumat și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
septembrie 1845, Bîrlad și Nicolae Corivan, n. 14 februarie 1943, Huși au fost numiți în 1867 profesori la Bacău; ei, împreună cu Ștefan Costandache, au pus bazele Gimnaziului), „Cuvîntare la a 50-a aniversare a liceului Ferdinand I” (ținută în sala cinematografului „Victor”, la 1 decembrie 1917), „Cuvîntare ținută, în sala de gimnastică a liceului, la 2 iunie 1929, la serbarea ce mi s a dat de colegi, în urma retragerii mele la pensie la 1 noiembrie 1928”. Ultima cuvîntare a ținut-o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pierdut un drept de autor, în schimb am dat peste o problemă pe care nu mi-o pusesem: de cîte ori și sub ce feluri a fost văzut Bacovia ca fiind „mare”? Un vers din „Plumb de iarnă” (Ning la cinematografe grave drame sociale) revelă faptul că Bacovia cunoștea o parte din realizările celei mai populare arte a secolului XX. Nu e primul și nici cel mai pasionat dintre scriitorii romîni care o frecventează. „Plumb de iarnă” a fost publicată în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
realizările celei mai populare arte a secolului XX. Nu e primul și nici cel mai pasionat dintre scriitorii romîni care o frecventează. „Plumb de iarnă” a fost publicată în 1914. Cu doi ani înainte Topîrceanu, cinefil împătimit, scrisese sonetul „La cinematograful mut” și făcea, într-un catren, această mărturisire excesivă: „Pe mormînt aș vrea să-mi scrie/ Următorul epitaf:/ «Ăsta-și întîlnea iubita/ Doar la cinematograf!»”. Deși, cu o anumită distanță critică, în același interval de timp, Ion Trivale evoca „mirajul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a fost publicată în 1914. Cu doi ani înainte Topîrceanu, cinefil împătimit, scrisese sonetul „La cinematograful mut” și făcea, într-un catren, această mărturisire excesivă: „Pe mormînt aș vrea să-mi scrie/ Următorul epitaf:/ «Ăsta-și întîlnea iubita/ Doar la cinematograf!»”. Deși, cu o anumită distanță critică, în același interval de timp, Ion Trivale evoca „mirajul magic al cinematografului”, care dă iluzia înălțării sufletului „la înălțimea morală care e de rigoare”. Ulterior, impresionat de Francesca Bertini în rolul Margarettei Gauthier, Felix
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
făcea, într-un catren, această mărturisire excesivă: „Pe mormînt aș vrea să-mi scrie/ Următorul epitaf:/ «Ăsta-și întîlnea iubita/ Doar la cinematograf!»”. Deși, cu o anumită distanță critică, în același interval de timp, Ion Trivale evoca „mirajul magic al cinematografului”, care dă iluzia înălțării sufletului „la înălțimea morală care e de rigoare”. Ulterior, impresionat de Francesca Bertini în rolul Margarettei Gauthier, Felix Aderca ia cinematograful ca pretext de poezie, iar Tudor Arghezi (dovadă că subiectul îl preocupa) scrie despre preponderența
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o anumită distanță critică, în același interval de timp, Ion Trivale evoca „mirajul magic al cinematografului”, care dă iluzia înălțării sufletului „la înălțimea morală care e de rigoare”. Ulterior, impresionat de Francesca Bertini în rolul Margarettei Gauthier, Felix Aderca ia cinematograful ca pretext de poezie, iar Tudor Arghezi (dovadă că subiectul îl preocupa) scrie despre preponderența filmului de consum față de cel de artă în cinematografele din Capitală, exploatate în cel mai comercial stil de întreprinzătorii epocii postbelice: „Vreau să mă duc
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care e de rigoare”. Ulterior, impresionat de Francesca Bertini în rolul Margarettei Gauthier, Felix Aderca ia cinematograful ca pretext de poezie, iar Tudor Arghezi (dovadă că subiectul îl preocupa) scrie despre preponderența filmului de consum față de cel de artă în cinematografele din Capitală, exploatate în cel mai comercial stil de întreprinzătorii epocii postbelice: „Vreau să mă duc la cinematograf și mi-e rușine. în interval de opt ani Bucureștiul n-a văzut decît trei filme care să mulțumească pe cineva obișnuit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pretext de poezie, iar Tudor Arghezi (dovadă că subiectul îl preocupa) scrie despre preponderența filmului de consum față de cel de artă în cinematografele din Capitală, exploatate în cel mai comercial stil de întreprinzătorii epocii postbelice: „Vreau să mă duc la cinematograf și mi-e rușine. în interval de opt ani Bucureștiul n-a văzut decît trei filme care să mulțumească pe cineva obișnuit și cu cartea. Să fim largi: să zicem cinci filme, ca să intre de două ori și «Pat și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
n-a văzut decît trei filme care să mulțumească pe cineva obișnuit și cu cartea. Să fim largi: să zicem cinci filme, ca să intre de două ori și «Pat și Patachon»”. Și totuși, în ciuda acestei situații, și a prețurilor mari, cinematograful constituia, îndeosebi pentru tineri, o atracție irezistibilă și un loc de evadare. „Am văzut două filme - notează eleva Jeni Acterian în Jurnalul său. Asta e singura mea satisfacție. Cinematograful!” Dar sînt zile în care vede și cîte patru! în versul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și Patachon»”. Și totuși, în ciuda acestei situații, și a prețurilor mari, cinematograful constituia, îndeosebi pentru tineri, o atracție irezistibilă și un loc de evadare. „Am văzut două filme - notează eleva Jeni Acterian în Jurnalul său. Asta e singura mea satisfacție. Cinematograful!” Dar sînt zile în care vede și cîte patru! în versul „Ning la cinematografe grave drame sociale”, Bacovia se referă și la repertoriul la care el era sensibil. Formula prin care-l definește nu-i însă o creație a sa
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pentru tineri, o atracție irezistibilă și un loc de evadare. „Am văzut două filme - notează eleva Jeni Acterian în Jurnalul său. Asta e singura mea satisfacție. Cinematograful!” Dar sînt zile în care vede și cîte patru! în versul „Ning la cinematografe grave drame sociale”, Bacovia se referă și la repertoriul la care el era sensibil. Formula prin care-l definește nu-i însă o creație a sa. Era prezentă în limbajul cronicarilor de teatru și de film. „Onoarea [de Sudermann] e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prin a căror acumulare cinică se dă un relief colțuros dezastruoasei stări românești de fapt: "generații de avortoni/ nu, păsărilor acestora/ nu li s-au retezat picioarele ci aripile// dar tot păsări ale singurătății se numesc// deși umplu străzile piețele cinematografele/ zgârie-norii// (...)// poate dacă am fi despicați/ s-ar găsi tezaure coclite/ aruncă țăranul grâul și ard/ flăcări verzi pe comoară// galbene apoi/ tăiate cu secera" (patmos); "să nu te miri dacă ai să vezi papagali colorați/ pe umerii oamenilor politici
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
persoanelor cu nevoi speciale posibilitatea de a participa la activități sportive. În acest sens, se impune organizarea unor competiții la nivel local, național sau chiar internațional. Accesul la cultură este asigurat atunci când persoanele cu handicap pot intra la un muzeu, cinematograf, Într-o librărie, Într-o sală de spectacole. Pentru persoanele cu probleme senzoriale, accesul la cultură presupune asigurarea unor materiale speciale, cum ar fi literatura În Braille. În acest mod, persoanele cu handicap au posibilitatea de a-și dezvolta potențialul
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela-Narciza CADIŞ, Daniela ZOTA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2175]
-
le conține, egalizând ierarhia dintre ele și reconciliind tensiunile dintre diferitele semne, Dracula poate fi considerat un arhisemn în termeni derrideani. Un exemplu interesant în acest sens, printre nenumăratele figuri de vampiri care au apărut pe marele ecran de la inventarea cinematografului, este Nosferatu, nume sinonimic cu Dracula, personajul din filmul mut german Nosferatu, eine Symphonie des Grauens (Nosferatu, o simfonie a groazei). Regizat de Friedrich Wilhelm Murnau și avându-l în rolul prin-cipal pe Max Schreck, filmul urmărește povestea lui Stoker
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
preferate fiind lenevitul, pregătirea pentru petrecere sau conversația telefonică. Studenta Barbie de prin anii '70 a apărut, de exemplu, într-un "campus universitar" alcătuit dintr-o cameră de cămin, un magazin pentru cumpărături (cu cabină telefonică), un stadion și un cinematograf în aer liber. Fără laboratoare, bibliotecă sau măcar vreo sală de curs. În 1972, a fost produs un model de păpușă Barbie cu mâinile flexibile, care puteau ține diverse obiecte, și astfel păpușa a fost echipată cu telefon, televizor, casetofon
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
pertinent în definirea lucrurilor. Dacă, de exemplu, vrem să caracterizăm diferitele tipuri de cinema (comercial, experimental, "tip artă și eseu", "de apropiere"...), demersul sociologic va încerca să compare și să specifice utilizările și modurile de difuzare diferențiate între aceste tipuri. Cinematograful se distinge de tehnica video prin dimensiunea colectivă a proiecției sale, prin utilizarea colectivă într-un spațiu funcțional instituționalizat. Același lucru este valabil pentru cultura de masă studiată din punctul de vedere al efectelor ei industriale, economice, sociale și al
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Mendras, membru fondator, multiplică indiciile acesteia: școlarizarea de masă și televiziunea constituie forțe de omogenizare ale căror efecte sunt considerate superioare celor ale forțelor de diferențiere. Acestea slăbesc toate: culturile țărănești dispar, limbile regionale la fel, educația religioasă este marginalizată, cinematograful popular a dispărut... Clasa conducătoare nu mai este în măsură să difuzeze, de una singură, cultura dominantă, iar legitimitatea elitistă este contestată. Inovatorii aparțin vastei "constelații centrale" (Mendras, 1988). Această perspectivă se înscrie în linia lui Tocqueville, care insista pe
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
legătură între această eră a maselor, înmulțirea serbărilor masive, a liturghiilor sportive și modurile lor de reproducere. Procesul depinde strâns de tehnica de reproducere și îndeosebi de înregistrare [...]. Tehnicilor de reproducere masivă par să le fie asociate tehnici de distrugere [...]. Cinematograful interzice contemplarea." Walter Benjamin, 1991, pp. 166, 169 și 171. "Industria culturală constă în repetiție [...]. Industria culturală rămâne o industrie a divertismentului, ireconciliabilă cu arta. Amuzamentul este prelungirea muncii. Spectatorul nu mai vrea să gândească el însuși [...]. El nu mai
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
devine mai complex, suscită evenimente regulate și repetitive în cadrul unui calendar de activități rituale. Rutinizarea creației artistice Acest proces se aplică, mutatis mutandis, de la artist la profesiile culturale. Dacă actul de creație produce o anomie pozitivă (cf. "noul val" din cinematograful experimental al anilor 1950, de exemplu), creatorii ajung să reintre în ordine și să se lase recuperați. Potențiali vectori de amenințare pentru puterile seculare sau religioase, ei sunt obiectul controlului social. Simmel folosește imaginea castelului de apă, care difuzează și
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
parafrazîndu-l pe Louis Prieto (1975) pentru care opera de artă este o imagine (eikon) a spațiului și timpului, putem afirma că semiotica este un "icon" al spațiului și timpului nostru (mai ales prin ultimele sale dezvoltări regionale: semiotica mass-media, semiotica cinematografului, semiotica publicității etc.), în care dimensiunea epistemologică, socio-culturală și praxiologică se articulează inextricabil". Breșa semiotică (coupure sémiotique) este evenimentul fondator al subiectivității și deci al identității (...) semiotica nu poate apare decît pe baza refulării de către oameni a naturalității lor. Este
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
spectacolul teatral și al actelor de vorbire (teatrul fiind totuși în primul rînd rostire, parole, polilog); * istoria semioticii (Thomas Sebeok, Martin Krampen, John Deely, Roland Posner); * semiotica muzicală (Jean-Jacques Nattiez); * semiotica obiectului (Jean Baudrillard). Comunicarea vizuală se subcategorizează în: * semiotica cinematografului (Christian Metz); * semiotica benzii desenate (Pierre Fresnault-Deruelle); * semiotica fotografiei (Roland Barthes); * semiotica arhitecturii (Martin Krampen, Roland Barthes); * comunicarea de masă (Umberto Eco, Abraham Moles, Hess-Lüttich); * publicitate (Georges Péninou). Reflecția noastră semiotică asupra comunicării contemporane sub aspectele sale cele mai caracteristice
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
imaginează că îi privesc spectatorii sau de etnologi atunci cînd se plasează față de propria lor cultură ca față de o cultură străină, adică situată la distanță în timp și spațiu cf. C. Lévi-Strauss & D. Eribon, 1990: 259). Cercetătorul fenomenelor semiotice (de la cinematograf la mitologie, de la arhitectură la cultura de masă etc.) apare ca o conștiință structurantă: "Vreme îndelungată literatura a fost privită ca un mesaj fără cod, fiind necesar apoi să fie apreciată o clipă ca un cod fără mesaj... Metoda structuralistă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pentru segmente de clientelă bine precizate). FUNCȚII SUPORTURI PRESĂ MEDII ECOU presă pentru copii; pentru familie, "curierul inimii"; presa artistică afiș, presă cotidiană, presă regională ANTENĂ cotidiane de informație, ziare satirice, presa underground, reviste enciclopedice, științifice TV, presa de informație, cinematograf AMPLI cotidiane de largă difuzare, presa de scandal radio, TV regionale, cotidiane FOCUS reviste politice, presa de afaceri presa de opinie PRISMĂ reviste feminine, reviste masculine, reviste de modă, reviste tehnice, de bricolaj, de grădinărit presa specializată (B. Cathelat & A
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
familial și personal. Orice actor social (de la individ la grup) simte nevoia să-și delimiteze teritoriul prin indici de ocupare (ziarul lăsat pe bancheta din tren, caietul de notițe pe masa din biblioteca publică,etc.) , frontiere (cotierele din sala de cinematograf), embleme, firme etc. "A da sens spațiului înseamnă a trasa frontiere care separă teritoriile între ele... Inventarea teritoriului de către oameni corespunde într-un fel socializării spațiului, înscrierii spațiului în structurile simbolice prin care el devine nu doar o formă, ci
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]