8,426 matches
-
Copiii mamei sale din prima căsătorie cu regele Ludovic al VII-lea al Franței au fost Maria a Franței, Contesă de Champagne și Alix a Franței, Contesă de Blois. Henric a avut un frate mai mare, William al IX-lea, Conte de Poitiers (d. 1156) iar frații lui mai mici au fost: Matilda, Ducesă de Saxonia, Richard I al Angliei, Geoffrey al II-lea, Duce de Bretania, Eleanor a Angliei, regină a Castiliei, Joan a Angliei, regină a Siciliei și Ioan
Henric cel Tânăr () [Corola-website/Science/327622_a_328951]
-
obținut o dispensă papală de la Papa Alexandru al III-lea, cei doi copii (el în vârstă de 5 ani iar ea 2 ani) s-au căsătorit. Căsătoria a fost o încercare de a rezolva în cele din urmă lupta dintre conții de Anjou și regii francezi asupra posesiei districtului de frontieră Norman Vexin, pe care Ludovic al VII-lea l-a achiziționat de la bunicul lui Henric, Geoffrey Plantagenet, Conte de Anjou, în jurul anului 1144. Prin termenii înțelegerii, Margareta urma să aducă
Henric cel Tânăr () [Corola-website/Science/327622_a_328951]
-
fost o încercare de a rezolva în cele din urmă lupta dintre conții de Anjou și regii francezi asupra posesiei districtului de frontieră Norman Vexin, pe care Ludovic al VII-lea l-a achiziționat de la bunicul lui Henric, Geoffrey Plantagenet, Conte de Anjou, în jurul anului 1144. Prin termenii înțelegerii, Margareta urma să aducă castelul de la Norman Vexin noului ei soț. În iunie 1170, la vârsta de 15 ani, Henric a fost încoronat rege în timpul vieții tatălui său, obicei inițial practicat de
Henric cel Tânăr () [Corola-website/Science/327622_a_328951]
-
Robert I (866-923), rege al Franciei de Vest (922-923). Înainte de a-i succeda fratelui său Odo ca rege a fost conte de Poitiers, marchiz de Neustria și Orléans și conte de Paris. Robert s-a născut postum în 866 ca fiul cel mic al lui Robert cel Puternic și fratele lui Odo, care va deveni rege al Franciei de Vest în
Robert I al Franței () [Corola-website/Science/327671_a_329000]
-
Robert I (866-923), rege al Franciei de Vest (922-923). Înainte de a-i succeda fratelui său Odo ca rege a fost conte de Poitiers, marchiz de Neustria și Orléans și conte de Paris. Robert s-a născut postum în 866 ca fiul cel mic al lui Robert cel Puternic și fratele lui Odo, care va deveni rege al Franciei de Vest în 888. Francia de Vest a evoluat în timp în
Robert I al Franței () [Corola-website/Science/327671_a_329000]
-
fost ridicat la rangul de catedrală. Perioada de înflorire a mănăstirii a fost în secolul al XV-lea. Prepozitul Ulrich Häupl a primit în 1446 dreptul de a purta veșminte episcopale. După 1498 prepozitul Rupert Puetinger a obținut titlul de conte palatin de Lateran, care i-a conferit dreptul să emită scrisori însemnate cu stema sa. Gestionarea incorectă și datoriile au făcut ca mănăstirea să fie administrată începând din perioada 1552-1562 de o conducere laică. Mănăstirea a reintrat sub conducere religioasă
Mănăstirea Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327648_a_328977]
-
în anii 1818-1820 și a amenajat o fabrică de bere în fostul naos. Altarul mare a ajuns la Rimsting, iar orga la Tittmoning. Clădirea mănăstirii a fost transformată în "Castelul Vechi de la Herrenchiemsee". În perioada 1840-1870 a locuit pe insulă contele Paul Maria Vogt von Hunoltstein. El a vândut-o unei companii de exploatare a lemnului din Württemberg, care plănuia să defrișeze întreaga pădure de pe insulă. Regele Ludovic al II-lea al Bavariei a împiedicat acest lucru și a cumpărat insula
Mănăstirea Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327648_a_328977]
-
secolului al XIII-lea dintre copiii contesei Margareta a II-a de Flandra. Obiectul l-a constituit succesiunea comitatelor de Flandra și de Hainaut, primul fiind un fief al regelui Franței, iar cel de al doilea al regelui Germaniei. Atunci când contele Balduin al IX-lea a plecat pentru a participa la cruciada a patra, în anul 1202, el și-a lăsat stăpânirile occidentale fiicei sale mai mari, Ioana. Aceasta a moștenit stăpânirile la moartea lui Balduin din 1205, însă, deși căsătorită
Războiul de succesiune pentru Flandra și Hainaut () [Corola-website/Science/327676_a_329005]
-
ani. Înțelegând că mama sa nu intenționează să îi acorde drepturile de stăpânire asupra Hainaut, Ioan I d'Avesnes s-a revoltat împotriva Margaretei a II-a și l-a atacat pe fratele său vitreg Guy de Dampierre, devenit recent conte de Flandra. Războiul a continuat prin atragerea de partea lui Ioan I a regelui german Wilhelm de Olanda. Luptele au continuat până la bătălia de la West-Capelle din 4 iulie 1253, în care Ioan d'Avesnes a obținut o strălucită victorie asupra
Războiul de succesiune pentru Flandra și Hainaut () [Corola-website/Science/327676_a_329005]
-
(n. cca. 1199, Montmélian - d. 7 februarie 1259) a fost senior al Piemontului de la 1233 până la moarte, conte de Flandra prin "jure uxoris" între 1237 și 1244, precum și regent al comitatului de Savoia de la 1253 până la moarte, pe timpul cât nepotul său de frate, Bonifaciu lupta în afara țării. Toma a fost fiul lui Toma I de Savoia cu Margareta
Toma al II-lea de Savoia () [Corola-website/Science/327686_a_329015]
-
Ferdinand de Portugalia (n. Coimbra, 24 martie 1188 - d. Noyon, 27 iulie 1233) a fost conte-consort de Flandra. Ferdinand a fost un "infante" portughez, al patrulea fiu al regelui Sancho I al Portugaliei cu Dulce de Aragon. El a devenit conte de Flandra prin căsătoria cu contesa Ioana de Flandra, fiica mai mare a contelui Balduin al IX-lea, căsătorie ce a avut loc în ianuarie 1212 la Paris. Aflați în drum spre Flandra, tinerii căsătoriți au fost capturați de către vărul
Ferdinand de Flandra () [Corola-website/Science/327678_a_329007]
-
fost conte-consort de Flandra. Ferdinand a fost un "infante" portughez, al patrulea fiu al regelui Sancho I al Portugaliei cu Dulce de Aragon. El a devenit conte de Flandra prin căsătoria cu contesa Ioana de Flandra, fiica mai mare a contelui Balduin al IX-lea, căsătorie ce a avut loc în ianuarie 1212 la Paris. Aflați în drum spre Flandra, tinerii căsătoriți au fost capturați de către vărul Ioanei, Ludovic (viitorul rege Ludovic al VIII-lea al Franței, fiul mai mare al
Ferdinand de Flandra () [Corola-website/Science/327678_a_329007]
-
(n. circa 1226 - d. 7 martie 1305, Compiègne) a fost conte de Flandra de la 1251 până la moarte. Guy a fost cel de al doilea fiu al lui Guillaume al II-lea de Dampierre cu contesa Margareta a II-a de Flandra. Moartea fratelui său, Guillaume în timpul unui turnir l-a adus
Guy de Dampierre () [Corola-website/Science/327683_a_329012]
-
contesa Margareta a II-a de Flandra. Moartea fratelui său, Guillaume în timpul unui turnir l-a adus pe Guy la conducerea comitatului de Flandra alături de mama sa. Margareta și Guy au luptat împotriva familiei d'Avesnes, conduse de Ioan I, conte de Hainaut în Războiul de succesiune pentru Flandra și Hainaut, fiind însă înfrânți în 1253 în bătălia de la Walcheren, ocazie cu care Guy a căzut prizonier. Ca urmare a medierii regelui Ludovic al IX-lea al Franței, el a fost
Guy de Dampierre () [Corola-website/Science/327683_a_329012]
-
din nou Flandra în 1299, capturându-l din nou pe și pe fiul său, Robert în ianuarie 1300. Cu toate acestea, burghezii flamanzi au constatat că dominația directă a francezilor se dovedea mult mai opresivă decât cea a propriului lor conte. După ce armata franceză a fost zdrobită în bătălia de la Courtrai ("bătălia pintenilor de aur") din 1302, Guy a fost eliberat temporar de către francezi, în încercarea de a negocia cu flamanzii răsculați. Supușii săi au refuzat însă orice compromis, drept pentru
Guy de Dampierre () [Corola-website/Science/327683_a_329012]
-
și, drept rezultat, Mieszko ar fi devenit un vasal al Sfântului Imperiu Roman. Poziția de tânăr prinț, atât la curtea poloneză cât și la cea imperială, a devenit mai puternică în 1013 când s-a căsătorit cu Richeza (Ryksa), fiica contelui Palatine Ezzoe de Lotharingia și nepoată a împăratului Otto al III-lea. Ezzo era un prinț care a exercitat o influență considerabilă ca mare lider al opoziției împotriva lui Henric al II-lea. Probabil după nuntă și potrivit obiceiului, Bolesław
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
să mai fie nucleul regatului polonez. Capitala regatului a fost mutată la Cracovia, în Polonia Mică. În Merseburg în cca. 1013, Mieszko al II-lea s-a căsătorit cu Richeza (n. înainte de 1000 - d. Saalfeld, 21 martie 1063), fiică a Contelui Palatin Ezzo de Lotharingia. Au avut trei copii:
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
noiembrie 1058) a fost un Duce al Poloniei din dinastia Piast și monarhul de facto al întregii țări din 1034 până la moartea sa. El a fost singurul fiu al lui Mieszko al II-lea Lambert și al prințesei Richeza, fiica contelui Palatin Ezzo de Lotharingia (Ezzonen) și nepoata împăratului Otto al II-lea. Cazimir este cunoscut sub numele de Restauratorul, deoarece a reușit să reunească toate părțile Regatului polonez, după o perioadă de mari frământări. El a recuperat Mazovia, Silezia și
Cazimir Restauratorul () [Corola-website/Science/327697_a_329026]
-
și-a petrecut restul vieții căutând, cu ajutorul împăratului occidental și al papalității, să își reia principatul, însă fără succes. El a murit în 1156, iar puterea familiei Drengot a fost definitiv înfrântă. Cei cinci frați și urmașii lor: Rainulf Trincanocte, conte de Aversa, a fost fiul unui nepot al lui Asclettin conte de Acerenza. Dacă acest nepot a fost unul dintre cei patru frați ai săi sau un altul nu este cunoscut. El a avut un fiu, Herman, care a fost
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
papalității, să își reia principatul, însă fără succes. El a murit în 1156, iar puterea familiei Drengot a fost definitiv înfrântă. Cei cinci frați și urmașii lor: Rainulf Trincanocte, conte de Aversa, a fost fiul unui nepot al lui Asclettin conte de Acerenza. Dacă acest nepot a fost unul dintre cei patru frați ai săi sau un altul nu este cunoscut. El a avut un fiu, Herman, care a fost de asemenea conte de Aversa.
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
a fost fiul unui nepot al lui Asclettin conte de Acerenza. Dacă acest nepot a fost unul dintre cei patru frați ai săi sau un altul nu este cunoscut. El a avut un fiu, Herman, care a fost de asemenea conte de Aversa.
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
962, ducele Ioan s-a declarat supus față de împăratul occidental, Otto I. Între timp, în 958, Naples a fost din nou ținta unui asediu al musulmanilor. Soția lui Ioan a fost "senatrix" romană Teodora, fiică a celebrei Teodora și a contelui Teofilact I de Tusculum. Astfel, Ioan avea legătură matrimonială cu celebra Marozia. De altfel, el și/a trimis fiul, Landulf pentru a fi crescut la Roma de către Marozia. Sora sa, Orania a fost căsătorită cu ducele Docibilis al II-lea
Ioan al III-lea de Neapole () [Corola-website/Science/327728_a_329057]
-
Landulf al VIII-lea a fost ultimul principe de Capua de sorginte longobardă, conducând principatul din 1057, atunci când fratele său, Pandulf al VI-lea a murit, până la cucerirea orașului Capua din 1058 săvârșită de către contele Richard de Aversa, căpetenie a normanzilor din dinastia Drengot instalați în Italia de sud. Inițial, Landulf a fost asociat la conducerea principatului alături de fratele său în 1047, atunci când tatăl lor, Pandulf al IV-lea, a fost restaurat pentru a doua
Landulf al VIII-lea de Capua () [Corola-website/Science/327724_a_329053]
-
de chihlimbar - în zonă, revine în 1578 lui Mihnea Vodă, care a oferit împreună cu soața sa bisericii din Aluniș o danie ce cuprindea și o ușă încrustată cu bucăți de chihlimbar. Mai târziu în 1837 străbătând văile Sibiciului și Boului, contele rus Demidov consemnează primele date despre chihlimbarul local. Primele exploatări (sub formă rudimentară) au apărut între anii 1828-1834, primele ateliere de prelucrare au apărut la mijlocul secolului al XIX-lea și, exploatarea amplă și organizată în prima jumătate a secolului XX
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
Gisulf al II-lea a fost ultimul principe de Salerno de origine longobardă, domnind între 1052 și 1077. Gisulf era fiul mai vârstnic și succesorul principelui Guaimar al IV-lea de Salerno cu Gemma, fiică a contelui Laidulf din Capua. El este descris de către cronicarul Amato de Montecassino, în a sa "Ystoire de li Normant", ca fiind un tâlhar și un pirat. El a devenit co-principe alături de tatăl său din 1042, pe când era încă foarte tânăr. Un
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]