KorAP: Find »[drukola/base=conversație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...293 294 295 ...435 >

10,875 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

Helen. Iar nouă ne e frică să ne uităm la televizor dacă se sărută doi oameni sau ceva de genul ăsta, ca nu cumva s-o apuce dracii. M-am întrebat despre cine vorbeau, dar eram pregătită să mă alătur conversației de desființare a personalității cuiva, indiferent cine ar fi fost nefericita persoană în cauză. Așa de rea și de acrită eram. — Da, a intervenit și Anna, ieri, când ne uitam la televizor, a dat de ușă cu vaza pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
eu. Mi-e foarte bine așa cum sunt. Nu vreau să vorbesc cu nimeni. Dar dacă tot vorbesc cu tine, în cazul în care treci pe lângă un magazin de băuturi, nu vrei să-mi iei o sticlă de Smirnoff? Dar după conversația cu tata, am decis că trebuia să încep din nou să trăiesc. Trebuia să încetez să mă mai gândesc numai la mine. Trebuia să fac chestia asta. Și puteam s-o fac. Încă îl iubeam foarte mult pe James. Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
a găsit pe Jim, ca de obicei, stând în bucătărie cu mama. Când Helen a aflat că Jim se afla în zonă, s-a dus glonț la ea în cameră. Tata s-a așezat la masă încercând să închege o conversație cu Jim. I-a zis: —Ai văzut meciul? Jim i-a aruncat tatei o privire goală de orice înțelegere. Singurele meciuri despre care se putea ca Jim să aibă habar erau cele ale unui sinucigaș sau ale unui piroman. Așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
nu cred că mai aveam pe față vreun vas de sânge intact, după ce, mai devreme, Adam mă făcuse și pe mine să roșesc. Capilarele din obraji îmi explodaseră până la ultima. Ca bulele de șampanie care se ridică spre gura paharului. Conversația din jurul mesei n-a fost tocmai sclipitoare. Helen, care nici în zilele ei bune nu era o gazdă extraordinară (asta dacă nu înțelegem că o gazdă bună trebuie să fie obraznică), și-a luat o revistă (de fapt, era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
și, pentru numele lui Dumnezeu, mai era și foarte tânăr. Nu era un zeu. Mama și tata și-au plimbat agitați mâncarea prin farfurie. Nici ei nu s-au prea omorât cu vorba. Tata a făcut o încercare firavă de conversație cu Adam. —Rugbi? a murmurat el spre Adam, de parc-ar fi făcut parte dintr-o societate secretă și-ar fi încercat să afle dacă Adam era și el membru. Poftim? a zis Adam privindu-l întrebător, străduindu-se, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de ori: eram incapabilă să înțeleg cum de Helen nu o încasa niciodată pentru felul în care se comporta. — Deci ești în aceeași grupă cu Helen la facultate? l-am întrebat cu falsă veselie, încercând cu disperare să încep o conversație. Da, mi-a răspuns. Sunt în grupa ei la cursul de antropologie. Și cu asta subiectul a fost epuizat. Adam a continuat să mănânce. Să respire. Iar tata a continuat să se minuneze. Era o plăcere să-l urmărești pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
întâlnesc pe cineva la fel de dulce ca el. (Dulce??!! m-am gândit alarmată. Tocmai am zis dulce? În momentul ăla, termenul cu pricina nu era nici pe departe cel mai potrivit ca să-l descriu pe James). Dar Adam, eroul, a salvat conversația. Mama l-a întrebat unde locuiește. Asta face parte din investigațiile ei obișnuite și e prima întrebare, dintr-un set de două, pe care mama le-o adresează bărbaților aflați în vizită. Cea de-a doua întrebare era menită să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
lămurit-o eu cu blândețe. Ce treabă are ea cu toată chestia asta? a zis mama enervată, uitându-se la mine de parcă o luasem razna de tot. Nici o treabă, am încercat să-i explic simțind că pierd rapid controlul asupra conversației. Numai că tu ai zis că Cher și Ike... Ei, nu contează. Las-o baltă! Mama a început să bolborosească bosumflată că nu trebuie să lase nimic baltă. Că eu o vârâsem pe Tina Turner în discuție. Nu mai fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
emis niște presupuneri legate de cum va arăta viitorul meu. Apoi m-am cam supărat din cauza acestui subiect, așa că am trecut la altceva și am întrebat-o pe Laura cu cine se culca la momentul ăla. Vă asigur că era o conversație mult mai distractivă. Fericitul beneficiar al farmecelor Laurei era un student la arte în vârstă de nouăsprezece ani. —Nouășpe ani! am strigat la o intensitate decibelică atât de ridicată încât de sperietură le-au tremurat mâinile băutorilor dintr-un bar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
și cineva vomită pe ea. Și toată lumea să pupă pe melodii. Sunt prea bătrân pentru așa ceva. Dintr-odată mi s-a făcut sincer milă de el. Mi s-a părut că fusese sincer atunci când îmi spusese că se bucura de conversația inteligentă. Nu putea să fie confortabil să fii înconjurat de puștoaice chicotitoare și excitate de optsprezece ani când tu trecusei în etapa maturității. Și mi-am dat seama că de asemenea nu putea să fie confortabil să ai în jurul tău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cu fetele, eu m-am ridicat și mi-am pus la loc, pe piept, marsupiul lui Kate. Apoi m-am aplecat și-am luat-o pe Kate, destul de brusc, din brațele lui Adam (Dă-mi copilul înapoi!), întrerupând astfel o conversație animată despre cineva care se numea Olivia Burke și care se părea că-i servise un sex oral lui Malcom Travis la petrecerea din seara precedentă. În văzul tuturor. Cu tot norul de milă pentru propria mea persoană și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
caldă de speranță din adâncul meu îmi șoptise că poate, poate Adam o să mă sune. Deși Adam nu-mi zisese așa ceva. Însă eu simțeam că era posibil. M-am așezat pe hol să trag ca o nerușinată cu urechea la conversația pe care tata o purta cu mătușa Julia. De obicei, discuțiile lor reprezentau niște audiții interesante, deși ușor bizare. Cât avea să dureze conversația asta? —Julia, ascultă-mă, a spus tata agitat. Of, Doamne, m-am gândit, trebuie să fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
că era posibil. M-am așezat pe hol să trag ca o nerușinată cu urechea la conversația pe care tata o purta cu mătușa Julia. De obicei, discuțiile lor reprezentau niște audiții interesante, deși ușor bizare. Cât avea să dureze conversația asta? —Julia, ascultă-mă, a spus tata agitat. Of, Doamne, m-am gândit, trebuie să fi fost o partidă de rounders teribil de importantă dacă tata se înfuriase în halul ăla. — Udă un șervet de bucătărie și aruncă-l deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
aruncă-l deasupra imediat! a urlat tata în telefon. A, bine, m-am gândit când mi-am dat seama că mătușa Julia nu se afla decât în plin proces de a-și incendia casa și că nu sunase pentru o conversație bahică, plină de remușcări, scuze și alte inepții. Nu, sub robinet, Julia, sub robinet! a urlat tata. Oare cum naiba voia mătușă-mea să ude șervetul? Era mai sănătos să nu mă gândesc la asta. —Julia, ascultă-mă! Eu o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
am gândit eu. Nu, Adam, sigur că nu mă supăr că m-ai sunat. Îmi face plăcere să vorbesc cu tine. —Grozav, a exclamat el. Îl auzeam cum zâmbea. M-am așezat pe podea și m-am pregătit pentru o conversație confortabilă de vreo oră și ceva. —Of, Doamne, am exclamat când am auzit-o pe Helen. Care răcnea: —Am venit. Hrăniți-mă sau vă denunț pentru neglijarea copilului! — Ce s-a întâmplat? a întrebat Adam. —A venit Helen, i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să apuc să analizez chestia asta, tata a apărut în hol. Era foc și pară. —Claire! a urlat el. Lasă telefonul ACUM! —Trebuie să închizi? m-a întrebat Adam. Da, am spus eu. Îmi pare rău. Nu voiam să închei conversația înainte să mă asigur că totul era în regulă. Că Adam nu era supărat pe mine fiindcă-l bănuisem c-ar fi un soi de donjuan care distruge familii. Și nu mi-ar fi displăcut să primesc și un semnal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
bine, a strigat tata, ridicând brațele ca să se apere de rugămintea plină de pasiune a lui Helen. Bietul om. N-avusese nici o șansă. Situația s-a calmat. Lumea a început să mănânce pâine prăjită, să hălpăie cafea și să poarte conversații - deși folosesc termenul ăsta în sensul lui cel mai larg. Ghici cu cine stau în Belfast? ne-a întrebat Helen cu o voce cântată, plină de inocență. Părea mult prea nepăsătoare și blazată. Cunoșteam tonul ăsta. Știam că nu prevestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
nimic n-o speria. Putea să fie încătușată într-un subsol insalubru cu un fanatic slăbănog și alb la față, vânos și cu ochii în flăcări, înarmat până-n dinți, că ea tot ar fi fost în stare să înceapă o conversație întrebându-l de unde-și cumpărase puloverul. Sau pe orice altă temă. Presupun c-o să trebuiască să mă torturezi nițel, i-ar zice ea trufașă. Ce-o să faci? Cred c-ai putea să-mi tai o ureche și s-o trimiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
putut să mănânce mai nimic. Deși asta se poate să fi fost din cauza mâncării, nu a agitației. Am stat amândoi, față în față, la masa din bucătărie, învârtind spaghetele prin farfurie. Salata rămăsese în castron, neatinsă. Arăta tristă și abandonată. Conversația a fost sporadică. Din când în când, ridicam ochii spre el și-l surprindeam uitându-se la mine. Iar expresia de pe chipul lui mă făcea să mă-nfierbânt și mă intimida. Așa că orice șansă să pot mânca ceva se spulberase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
se întâmplase? Situația luase o turnură bruscă și neașteptată. Mă simțeam de parc-aș fi nimerit în discuția altcuiva. Sau ca și când James ar fi decis, din proprie inițiativă, să schimbe canalul. Eu eram în continuare vârătă până-n gât în vechea conversație, aia despre James care mă părăsise, și mă simțeam foarte nasol din cauza asta. Dar James sărise la o nouă conversație, una despre ceva complet diferit. M-am strofocat să-l prind din urmă. —James, ce naiba se petrece aici? l-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ca și când James ar fi decis, din proprie inițiativă, să schimbe canalul. Eu eram în continuare vârătă până-n gât în vechea conversație, aia despre James care mă părăsise, și mă simțeam foarte nasol din cauza asta. Dar James sărise la o nouă conversație, una despre ceva complet diferit. M-am strofocat să-l prind din urmă. —James, ce naiba se petrece aici? l-am întrebat nedumerită. —Ce vrei să spui? mi-a replicat el deloc amabil. Vreau să spun: de ce-ai devenit așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
acel alt bărbat era soțul meu. Chiar mă durea că Adam avea așa o părere proastă despre mine. Deși nu puteam să-l acuz. Nici eu nu mă respectam prea tare. Capitolul treizeci și doitc " Capitolul treizeci și doi" După conversația de marți cu Adam, m-am chinuit din răsputeri să-l uit. De fiecare dată când mintea îmi fugea la el, îmi blocam gândurile. Am încercat să mă gândesc la lucruri drăguțe. De pildă, la forfota din Londra. Și la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de unde își extrăgea George informațiile. Pentru că era limpede că fusese indus în eroare în mod îngrozitor. Mi-a spus James, m-a lămurit el. Să știi că, din când în când, mai vorbim și noi. Femeile nu dețin monopolul pe conversațiile sincere și deschise. — Da, dar... vreau să spun, ești sigur? Bineînțeles că sunt, mi-a spus George indignat. Era torturat de gândul că va trebui să trăiască fără tine. Torturat! Îmi tot spunea „George, o iubesc așa de mult. Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-i spun asta și lui George? Trebuia să stau și să mă gândesc la tot ce aflasem. Nu mai puteam să continui să-l ascult pe George. Simțeam că o să-mi explodeze capul. Am început să-mi pregătesc ieșirea din conversația cu George. —Cum de-ai devenit dintr-odată așa un expert în relații? l-am întrebat ce să-l tachinez. Ai început să fii foarte sensibil. Ești un bărbat modern. — A, ăăă, a zis el părând și jenat și mulțumit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de psihologie. Dar din criza asta puteți evolua - o pauză ușor jenată - puteți să vă redefiniți parametrii relației. —Hei, George, am exclamat eu disperată să-l fac să închidă telefonul. Nu eram sigură cât mai eram în stare să susțin conversația asta. Chiar că ai început să-ți iei în serios sentimentele. — Da, a zis el timid. Ba chiar îmi explorez latura feminină a personalității. Treaba asta ar fi fost de-a dreptul hilară, dacă n-aș fi fost așa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]