13,488 matches
-
Păpușelele și crucile, după Hrib Pun trei-patru cârpe una lângă alta și devine o păpușă. Acuma, cererea și oferta. Dacă piața asta cere, eu, dacă am lut (am lut special, trimis din SUA), iau lut d-ăla care pentru mine costă foarte mult, așa, și fac o statuetă, să zicem, să reprezinte, eu știu, un corp de om, un Hercule, o chestie de-asta... Ei, dacă i-l dau lu’ unu’, să zicem, Curcă sau Căcâcea sau Vasile Roată, de-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
niște aforisme cu cuvinte mai rare, e greu să găsești exact termenul respectiv. Am ceva dicționare, am și un atlas al lumii din ’62, dar deja nu mai e actuală, nu găsesc cu exactitate ce caut. Un atlas mai deosebit costă. Atlasul l-am moștenit de la tata, ce avea hobbyul ăsta. Animalele, după Dobrovolsky și Czampar Dobrovolsky: Mai omor timpul cu o pisicuță și hamsteri. Pe Vasilică l-a cumpărat colegul meu de cameră, era mititel și vai de steaua lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
copil de-o familie mai bună, mai înstărită, poate că îmi părea rău, regretam. Că, vorba aia, îmi plăceau banii, nu? Dar, fiind amărât, mă mulțumeam cu ce luam. Vindeam personal pe la buticuri, pe la chioșc. Mă uitam la preț cât costă Kentul: 20, eu îl dau cu 15, și l-a luat. Sau Marlboro - 10, îl dau cu 5, și l-a luat, că oricine..., oricui îi convine să cumpere la un preț mai mic și să-l dea la prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
asta acolo. Am avut de-a face cu ea în ’84, când era la judecătoria sectorului trei, la Sfânta Vineri, unde întorcea 19. (Tușește.) Și i-am promis eu atuncea că o să fac, o să dreg. Vorbe de ocnaș... Atunci au costat vorbele alea un an preț pe restrictivă la Galați... pentru niște vorbe... Când ameninți în instanță, e nasol. Păi, când mă condamni prin prezumție că pe baza că sunt evreu și cu pistolul ăla și cartușele alea sunt ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
purta destul de decent. M-au contactat și pe mine de multe ori ca să fiu omul de legătură cu ceilalți deținuți. Condamnații puteau obține orice drog doreau, dacă aveau bani sau țigări. O țigară marijuana de dimensiunea unui băț de chibrit costa o sută de mii de lei și o bilă de drog pur, între două sute cincizeci și trei sute cincizeci de mii de lei. Majoritatea deținuților preferau droguri injectabile, deși erau mai scumpe. Mulți au sfârșit-o cu mâinile și picioarele amputate datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
probabil. Poate nu și-au meritat. Dar Dumnezeu nu te lasă, Dumnezeu îți dă simbolul: „Nu face biserica aicea că Eu ți-o stric!“. „Antrenorul vieții mele a ajuns la concluzia că trebuie să arunc prosopul“ - Vasiliu Povestea lui a costat un goblen cu ațe, țigari. Zis Giani. „Focă“, în spectacolul de revistă al pușcăriașilor din noiembrie 2003. M-am întâlnit cu el. Costumul, în pungă. Spectacolul nu s-a jucat. Comandanții au spus că pușcăriașii depășiseră limita. Erau deșucheați. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu mi-a plăcut costum întreg - eram obsedat d-ăla de la școală. Nu, nu mi-a plăcut. Purtam pantalonii vișinii, ăsta, apăruse deja culorile astea vii, sacourile muștar, se purtau pantofii cu cataramă coniac. Mergeam și făceam la comandă, de costa de 5-6 ori mai mult decât e-n magazin; talpă de talpă, piele-piele. Da, am avut un croitor care l-am preferat eu, așa. Aveam frizerul preferat. Purtam o freză, așa zic eu, boldănească: cum se zice cărare într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
atâta engleză nu știi? îi zise Mă-chan, cu un zâmbet rece. Înseamnă că a venit pescarul, omul nostru cu peștele. A, da, normal. Eu sunt pescarul... dar ce comandați astăzi? — Ce-mi oferi? — Ce zici de niște sawara proaspăt? — Cât costă? — Patruzeci de yeni felia. — E cam scump. Mă-chan ieși în ușa bucătăriei și, cu mâinile în șolduri, se uită încruntată la Shōsuke. — O să avem un musafir străin, așa că presupun că o să comandăm mai multă carne. Ai grijă să ne servești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
clasa a treia. Sunt mai multe categorii de clasa întâia, cu cabine luxoase, asemănătoare camerelor de hotel. Prețul lor variază. La clasa a doua, considerată obișnuită sau pentru turiști, o cabină are două-trei paturi. O călătorie de la Yokohama la Marsilia costă peste o sută cincizeci de mii de yeni. Mulți nu știu că se poate ajunge în Franța și cu cincizeci de mii de yeni, și anume la clasa a patra, în cală. Aici nu se acordă servicii pasagerilor. Ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de admirație. Sub numele hotelului scria: 800 yeni/noapte 400 yeni/oră Nici renumitul hotel parizian Ritz nu era atât de atent cu oaspeții. Un turist nu se simte niciodată mai stânjenit decât atunci când se gândește că l-ar putea costa camera mai mult decât a prevăzut. Li se face un serviciu enorm turiștilor dacă sunt înștiințați dinainte de costul hotelului. Aici sunt atât de atenți cu oaspeții, încât li se comunică și cât costă un repaus scurt! Încântat de acest felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
atunci când se gândește că l-ar putea costa camera mai mult decât a prevăzut. Li se face un serviciu enorm turiștilor dacă sunt înștiințați dinainte de costul hotelului. Aici sunt atât de atenți cu oaspeții, încât li se comunică și cât costă un repaus scurt! Încântat de acest felul de a prezenta lucrurile, Gaston, urmat de câine, a deschis ușa hotelului și a pășit înăuntru. Era deosebit de toate hotelurile pe care le vazuse: n-avea nici hol, nici recepție. A trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
noapte“. Prețul era scris cu vopsea. Nu-i venea să creadă că se găsesc și locuri atât de ieftine. Endō a intrat într-una din căsuțe. — Aveți o cameră mai retrasă, o cameră cu două paturi? — Dacă vreți pături, vă costă trei sute de yeni. Omul a răspuns dinăuntru, așa că nu i se vedea fața. — Bine, fie. Endō i-a împins trei bancnote de câte o sută de yeni prin deschizătura ușii glisante. — Mergeți la etaj. A doua ușă la dreapta. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și nici porumbițe albe? am avertizat-o eu, referindu-mă la ultima nuntă pe care o organizase și care apăruse În toate ziarele din țară, unele dintre cele mai importante motive fiind acelea că fusese de un prost-gust desăvîrșit și costase enorm. — De cîte ori trebuie să-ți repet că acele jilțuri nu au fost ideea mea? Întreabă ea. Le-am tot spus că e un pic exagerat, dar, În fond, ei achitau nota de plată. — Lasă-mă să discut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că roșeața din obrajii mei se risipește, așa că mă pot Întoarce spre Emma. — Altă pereche de pantofi? Întreb, știind că a mai cumpărat săptămîna asta o pereche de sandale Prada. — Erau la reduceri, așa că nu se pune. Ambele perechi au costat cît una singură. Pe bune, ar fi fost de-a dreptul nepoliticos să nu le cumpăr. — Tu și Richard sînteți incorigibili cînd vine vorba de bani, oftează Linda. — Da, mami, Încuviințează Emma, dîndu-și ochii peste cap. De unde ziceai că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe măsură ce nunta se apropia. Acum, cînd rochia nu dă nici un semn că are de gînd să se Încheie, Linda pare pe punctul de a izbucni În lacrimi. — La dracu’, nu-mi vine să cred, bolborosește ea. Ellie, știi cît a costat rochia asta? Aș fi putut tot atît de bine să iau banii și să-i arunc pe fereastră. Vocea ei Începe Într-adevăr să cedeze. Cum mi-ai putut face una ca asta? Cum ai putut să te Îngrași chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ghetele pline de noroi, iar Trish Îi șoptește dulce să se dea jos și ridică doar din umeri atunci cînd nu o bagă În seamă, continuînd să vorbească, În vreme ce eu sufăr un ușor atac de apoplexie. Dumnezeule, canapelele astea au costat o avere. Dacă nu are voie să mănînce un lucru, arată spre el și urlă, așa că Trish sfîrșește invariabil prin a-i da exact ce-și dorește ca să-l facă să tacă. Știu că n-ar trebui, spune ea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
iau un măr din coșul cu fructe și să merg să mă așez afară, pe terasă. Luxul acestui loc mă face să zîmbesc Încontinuu. Chiar și pe terasă au pus o canapea. O canapea! În aer liber! Trebuie că-l costă pe Michael o avere, dar dacă ăsta e prețul pe care trebuie să-l plătească pentru o indiscreție din trecut, atunci n-are Încotro. Încerc să nu mă gîndesc prea des la vremurile acelea. La doi ani după ce Dan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de-a dreptul spectaculos. SÎntem pe platforma de la etaj, cu vedere la marea turcoaz, iar vremea, peisajul și Întreaga ambianță sînt perfecte pînă În cele mai mici detalii. Orice sfori va fi fost nevoit să tragă, oricît Îl vor fi costat seara și excursia asta, e sigur că totul merită fiecare bănuț, căci n-am văzut de cînd mă știu un loc mai aproape de imaginea paradisului ca acesta. Pe masă, ne așteaptă șampania. Toastăm și sorbim din pahare, stînd toți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
prin urmare, că am mai multe motive decât alții să-i detest pe inchizitori. Nu mi s-a părut, însă, important să-i detest, ca victimă, de pe rug. Din păcate, lumea reține numai flăcările. ― Deoarece, de fiecare dată, ele au costat viața unui om. ― Umilința care mi-a fost impusă mie nu merită, crezi, puțină înțelegere? Nu zic respect. Puțină înțelegere. Nu mi-a fost deloc ușor, să știi. Și nu e imoral, oare, ca oameni care n-au fost niciodată
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
chiparoșii, să le explice cum e cu rotația pământului. Important e să nu se învîrtă printre oameni. Nu bănuiau că voi întîlni pe cineva aici. Deși mă mir că n-a apărut nimeni să ne spioneze... Criza asta m-a costat toată vlaga pe care o mai aveam, m-a istovit. Chiar mi-a lăsat un gust rău... De fapt, vreau să reții că nu mi-a fost ușor să mă scormonesc până în măruntaie, fără milă, obișnuit, cum eram, să mă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de rămășițele unui foc și de cioburile unei olițe mirosind a ulei. Am mirosit din nou torța și i-am spus lui Faroald: - Nu știu dacă o să funcționeze, deoarece am aruncat apă peste ea și a și plouat. Ce ne costă însă să-ncercăm și noi?! Când soarele era sus pe cer, în jurul torței pe care o înfășurasem în piele de iepure s-a strâns toată suflarea de la curte. Am mirosit-o din nou. Mirosul de ulei era tare, și apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a lăudat că ar fi luptat de mai multe ori împotriva soldaților exarhatului și a briganzilor care infestau ținutul de la hotarul cu râul Pad. L-am crezut, deoarece avea pe corp semnele confruntărilor. Ieșirea furioasă a lui Gundo ne-a costat trei piese de argint, după care Wathiri s-a pus în slujba noastră. L-am înduplecat să-mi deschidă carcera, și m-am trezit în fața unui lucru rușinos pentru orice popor: doi deținuți erau morți de cel puțin trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deși ni se făcea scârbă. Găseam când și când arbuști de porumbari sau de trandafir și mâncam bacele. Dar fiecare lucru, începând cu hrana și cu lupta cu frigul, terminând cu parcurgerea drumului rămas, fără să cădem pradă descurajării, ne costa nemeritat de mult. După trei zile și trei nopți petrecute astfel, fără să ne-ncrucișăm cu cineva și având norocul să nu plouă, trupurile ne erau zgâriate, supte și sleite. Gaila nu se simțea bine și avea atacuri de febră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
erau Încă pe terasa unui complex de pe plajă. Mama băuse ceva mai multe daiquiri și se apucase să trăncănească despre reîncarnare, și Îl Întreba pe prof dacă el credea În hipnoza regresivă, căci ei i-ar fi plăcut, dacă nu costa prea mult, să se supună unei astfel de ședințe, ca să afle ce fusese În celelalte vieți ale sale. Poate că asta i-ar fi explicat karma ei actuală, ce părea să fie reversul unui trecut minunat pe care ea Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
strategii hotărâse să abandoneze cravata, considerată prea formală. Onorabilul trebuia să dea impresia că este unul dintre ei: oamenilor care trăiesc dincolo de șoseaua de centură nu le place să voteze un avocat de pe bulevardul Parioli, un manechin ale cărui haine costă de trei ori mai mult decât salariul lor lunar. Revăzu În gând obiectivele campaniei electorale: ALARMĂ SOCIALĂ - SIGURANȚA CETĂȚENILOR - VISE. Trebuia să vorbească simplu. Fraze scurte. Fii explicit. Surâzi și protejează. Încurajează și admonestează. Se admiră chiar și În postura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]