10,007 matches
-
aceeași măsură, trebuie să o vezi! O clasificare a ei bazată exclusiv pe ele mentul auditiv ar fi limitată. Pentru a întări această afir mație, revin la exemplul Fedorei, fascinant personaj ambiguu din punct de vedere vocal și una dintre culmile carierei Vioricăi. Cortez s-a apropiat de el cu prestigiul chipului și al sta turii sale, înaltă și trufașă, cu incisivitatea prezenței scenice, unde protagonista a părut nu doar dominată, ci aproape absorbită de con diția sa princiară. În favoarea sa
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
pe la 9.30 dimineața. Drumul a fost catastrofal, am făcut aproape 30 de ore din Cluj până la destinație. Pauze dese, un ghid tinerel obraznic cu aere de șmecher de București care nu are de-a face cu naivii din provincie. Culmea proastei organizări a fost faptul că a trebuit ca de la Cluj să trecem prin centrul Bucureștiului, chiar lângă Casa Poporului unde aveau ei nu știu ce treabă. De parcă nu puteau să parcheze autocarul la marginea capitalei ca să schimbe ei șoferul sau ce
O călătorie în Grecia, anul 2008. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1045]
-
îmbrăcat cu un tricou verde, pantaloni scurți tot verzi și cu o pălărie de paie uriașă pe cap, ca să-l protejeze de razele soarelui. Acesta mergea desculț printre cearceafurile întinse pe plaje cu o tavă mare în mână și striga, (culmea!) pe românește: -Ia gogoașa neamuleeeeeeeeeee!! Sigur că era foarte amuzant, dar ce conta, toată lumea se simțea foarte bine. Mai erau pe acolo polonezi, unguri, cehi și încă alte câteva naționalități amatoare de soarele Greciei. De altfel și la magazine sau
O călătorie în Grecia, anul 2008. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1045]
-
lui Ticu Dumitrescu sau Mircea Dinescu, deveniți "eroii" națiunii române. Cum pot fi interpretate cazurile celor de la Otopeni? pentru că sunt declarați eroi! copii care au fost împușcați de niște criminali iresponsabili fără ca să aibă vre-o acțiune de luptă; dar culmea ironiei, cei vinovați au fost avansați, promovați, decorați, invocânduse "revoluție" ,încălcându se cele mai elementare reguli de justiție și adevăr.Probabil, acei morți nevinovați s-au răsucit în mormânt de rușine și de atâta nedreptate! Aceleași unități de măsură au
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
lui ca neam și nație. Ostași, sunt dintr-o generație zbuciumată pe care ursita a purtat-o în patru decenii, prin patru războaie și patru răscoale, care a semănat cele mai multe cruci și morminte, generație care prin luptele duse a cucerit culmi de glorie dar și adâncuri de prapastie, însă a făurit totuși o Românie Mare! Ostași din Crimeia și Tauria, de pe Don sau Bug, de la Odessa și de pe alte meleaguri străine, din văzduh sau valuri, luptători care ați căzut la datorie
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
serbări galante,plimbările unor persoane fără rost pe banii din bugetul statului,sau publici și câte multe altele. Spuneam că regret după timpul acela pierdut aievea, când mulți alții creeau,construiau "socialismul" care să ne ducă pe cele mai înalte culmi de civilizație și nivel de trai.Ce lozinci frumoase dar prea îndepărtate și fără conținut real,ca și astea din zilele noastre din campaniile electorale și nu numai. Norocul nostru însă a venit tot din vest, de la cei pe care
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
foarte nulți străini, sau chiar cetățeni români de etnie străină, care au preocupări bizare sfidând prevederile legilor noastre și nu sunt trași la răspundere. Să nu mai spunem de cei care au venit în România și au făcut averi colosale. Culmea obrăzniciei, am văzut la tvr. că unii activiști politici, sau din cadrul mass-mediei noastre, că aceste activități sunt rămășițe ale mentalităților din trecut, din perioada ceaușistă, comunistă, probabil pentru a se scoate în evidență prostia românului nostru limitat, dar vrea blazon
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
de cadre unde ni s-a spus că nu se mai fac angajări. Am rămas amândoi perplex, nu ne venea să credem ceea ce ni s-a spus. Dorința de a vorbi cu tovarășul ing. Nobik Francisc nu s-a concretizat, culmea, era plecat în concediu. Am părăsit incinta dar am rămas la poartă până la ora trei. Mulți angajați au intrat în vorbă cu noi și ne-au spus să insistăm deoarece am venit cu notă de transfer emisă de către conducerea instituției
Un nou început. In: Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]
-
nu prididea cu strânsul mâinilor celor care-l felicitau, Păstorel a cerut din nou să fie ascultat: "Posteucă vrea să se-ngroape Când va muri, cu fața-n jos, Ca să arate omenirii Tot ce-a avut el mai frumos." Și culmea, în loc să scadă, acțiunile lui Posteucă crescură în mod vertiginos în ochii celor prezenți. Despre el circula o anecdotă cam așa: Când s-a prezentat comandantului flotilei unde fusese repartizat, după activarea în aviație (la origine fusese avocat, dar războiul i-
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
trec peste cei 31 de ani... acea paranteză din viața mea poate n-am încă obiectivitatea necesară să amestec întâmplări urâte, îngrozitoare, abominabile cu satisfacții și bucurii de mare intensitate, dureri, mari amărăciuni, nedreptăți, deziluzii cu încântări ce puteau atinge culmi nesperate... Primul lucru pe care trebuie să-l marchez indiscutabil este primirea ce mi-a fost făcută, excepțională, bucurându-mă încă de la început de mari satisfacții, care mi-au adus un sentiment de siguranță și liniște și mai mult, tot
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
semn să fie trase, pentru ca proprietarul lor să poată ieși din fuselaj. Acestea fiind făcute, colonelul Gunn, într-o formă destul de bună, în ciuda unei călătorii efectuate într-o poziție atât de incomodă, își face apariția în ochii tuturor. Aceștia, în culmea uimirii, îl recunosc pe comandantul lor, dispărut într-un bombardament deasupra României cu câteva luni în urmă. Reacția a fost enormă, indescriptibilă, în asemenea măsură, avea să ne povestească Bâzu mai târziu, încât, preț de două ore, nici eu, nici
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
sacrificii a zeci de milioane de tineri încrezători într-un viitor luminos, cu atât mai promițător, cu cât, apropiindu-ne vertiginos de jumătatea acestui secol, realizam din plin o evoluție progresivă în toate domeniile, o civilizație ce începea să atingă culmi ce depășeau visele cele mai îndrăznețe, bazate pe energii naturale, colosale, precum și pe forțe ale spiritului uman, ce explodau cu o vivacitate nebănuită. În acest sfârșit de vară 1945, când omenirea recăpăta un nou suflu, căuta să-și repare rănile
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ca întotdeauna încercam, doream să găsesc o logică în tot ce se întâmpla cu mine sau în situațiile în care mă aflam. Nu, hotărât, nu puteam găsi nici o explicație. Și aceasta mă scotea din fire, mă indigna, mă revolta la culme. Dar... inutil, trebuia să mă calmez, să am puțină răbdare. Desigur, își vor da seama că se comite o eroare stupidă și totul va intra în ordine. Dar când? Cât trebuia să mai aștept? Încă în acea epocă nu prea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
acești ani am avut și câteva mari satisfacții, bucurii și chiar momente de fericire. Deci după aproape trei luni de când începuse epopeea mea pe aerodromul Schwechat, lângă Viena, mă aflam în Austria, Carintia, Weissenstein, aproape de granița cu Italia, pe o culme de munte, într-un fel de adunătură de bordeie, care nu se putea numi lagăr, și unde, în sfârșit, aveam un rol, chiar o răspundere. În cariera mea de ofițer, aviator și comandant de unitate, escadrilă, apoi grup, aveam într-
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
dar nu ne-am cunoscut personal niciodată. La fel o vizitam și pe tanti Elenuța, în eleganta ei casă din strada Coșbuc, unde se dădeau mese simandicoase (trăia încă primul ei soț, Salustiu, fratele mamei). Aceste mese mi se păreau culmea vieții sociale. Tanti Elenuța era născută de Gabor (această particulă n-a fost folosită nici de ea ca domnișoară, nici de tatăl ei, om foarte bogat din Voila, de lângă Făgăraș, care, se vede, știa bine că deține doar titulatura nobiliară
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
dansând cu Bombonica). Mama a trebuit prin urmare să-și comande două „rochii lungi“ la o vestită croitoreasă, care îi făcea probele acasă, încât puteam și eu să asist (cu ce entuziasm!) la ele. Balul, rochiile acestea mă surescitau la culme. Trăiam un vis aievea. Tot ce văzusem prin filme ajunsese acum la îndemâna mea. Traviata și Bal mascat fără cortina care subliniază și demistifică iluzia, înlocuită cu imediata realitate, în centrul căreia se afla mama. În timpul probelor, îmi dădeam mereu părerea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
o străduță strâmtă, cu aspect medieval, pavată cu pietre de râu, nu departe însă de centru. Am părăsit-o cât s-a putut de repede și ne-am mutat într-un fel de vilă cam rusticană, pe o stradă de pe culmea dinspre Valea Mureșului, pe partea ei dinspre oraș; pe partea cealaltă, se aflau un important sanatoriu de boli pulmonare, cu fața camerelor spre vale (mă impresionau, plimbându-se prin parcul stabilimentului, pacientele tinere și gălăgioase în halatele lor cărămizii), „castelul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
extraordinară sete critica lui E. Lovinescu și când l-am cunoscut personal pe Blaga. Marea aventură, AVENTURA, îmi surâdea, viitorul apărându-mi încărcat de promisiuni, tentații garantate de configurația astrelor. Melancolia fundamentală a sensibilității și destinului meu era purtată pe culmile unor vârtejuri de lumină. Mi se părea că am toate motivele să mă cred un „ales“. Și poate că nu atât „creația“ mea (spre deosebire de amicul meu Odeșteanu, eu nu aveam proiecte fixe, credeam în surprizele inspirației - farmecul viitorului consta tocmai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
arta contemporană, și trata aspecte din teatrul modern (începuseră să mă preocupe baletul, regia - față de film am și azi rezerve), între care și drama lui d’Annunzio, Le Martyre de Saint Sébastien, pentru care compusese muzica Debussy și îmi părea culmea rafinamentului (citisem textul dramei într-o luxoasă ediție italiană a operelor complete ale lui d’Annunzio - achiziționasem câteva volume cu prilejul unei vizite la București - și visam la Ida Rubinstein, iar pe scena clujeană văzusem La figlia di Jorio, de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
necruțătoare ale colegilor de facultate antilegionari, care începeau să-mi devină prieteni literari, ironiile lui Ion D. Sîrbu fiind cele mai eficiente, mi-am pierdut nemaipomenit de repede „credința“ și, redevenind eu, am scris Povestea tristă a lui Ramon Ocg: culme a suprarealismului meu, în care-i satirizam pe fasciști, uniformele lor, ideologia lor anti plutocratic-antisemită; mi-am vândut lui Petre Hossu cizmele - spre indignarea foștilor mei comilitoni - și, cu banii obținuți, am tipărit-o. Era vara lui 1941 și tocmai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
momentele în care sunt liniștită privesc în jur și mă gân desc: o să-mi fie dor. Aici copacii au forma inimii și florile sunt mai colorate decât curcubeul. Apeninii sunt coloana vertebrală a țării și oriunde te-ai afla ai culmea munților aproape și tulburătoarea mare alături. Fructe neștiute, livezi de măslini, o explozie a naturii, simți sevele cum freamătă sub scoarța portocalilor și atingi cu mâna aburul de deasupra pădurilor. Italia este în inima mea pentru clădirile amețitoare, străzile înguste
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
coș înapoi, însoțit de un bilețel bizar, de trei rânduri, care mi s-au părut nebunești, pentru că exprimau cu energie disprețul, mânia și un resentiment implacabil. Domnul de Sauvigny, venind la noi, ne-a uluit și ne-a consternat la culme spunându-ne că Rousseau era cu adevărat furios și declara că nu mai vrea să ne mai vadă vreodată. Domnul de Genlis, năucit de faptul că o atenție atât de simplă poate fi socotită atât de criminală, l-a întrebat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sensibil la infamie. Mirabeau, Laclos, crima în sfârșit, cu toate pârghiile ei, n-au putut să înalțe sufletul acesta cufundat în mlaștina lui: ura, disprețul și toate torturile opiniei au fost neputincioase împotriva acestei forme de insensibilitate, care ar fi culmea filozofiei dacă n-ar fi ultima treaptă a abrutizării și simptomul destrămării. L-am văzut în 6 octombrie pe străzile din Versailles, înconjurat de asasini și mângâind faimosul Taie-cap: asistam la spectacolul corupției cerșind ajutorul barbariei; și-a plătit însă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
vorbeam despre Ludovic al XVI-lea; ea îi sfâșia amintirea cu înverșunare. Eu îi aminteam de respectul pe care se cuvine să-l arătăm nefericirii; eu consideram că omul căruia nu voia să-i facă nici o concesie dovedise totuși, în culmea nenorocirii, un curaj destul de înalt, și că s-a dus spre moarte cu o măreție de suflet adevărată: „Nimic de zis - mi-a replicat ea -, s-a purtat destul de frumos pe eșafod; dar nu trebuie să-i facem un merit
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
străzii unde ne aflăm aici, la Paris!“ „Liniștiți-vă, liniș tiți-vă - i-a spus contele d’Espinchal -, vă voi călăuzi până la ea. Soția dumneavoastră se află așezată în foaier, la a doua fereastră.“ Era chiar doamna, într-adevăr. Soțul, în culmea bucuriei, nu mai știe cum să-i mulțumească: „Totuși cum se face, domnule, că v-ați dat seama?Ă“ „Nimic mai simplu - i-a răspuns contele d’Espinchal -, doamna era singura femeie din tot balul pe care n-o cu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]