7,943 matches
-
se ocupau profesorii Alexandru și Emilia Gașpar, Constantin Dicuseară și Iacob Gavrilescu, toți căsătoriți, în vârstă de 23-30 ani. Cea mai mare vechime de muncă în pedagogie o avea Emilia Gașpar (10 ani). În vara anului 1940 armata sovietică mută forțat granița de pe Nistru la Prut. Pe atunci în Bilicenii Vechi erau 2236 locuitori. Apoi războiul, foametea și cele câteva valuri de deportări au redus populația la 1851 de locuitori (date statistice din 10 noiembrie 1949). Patru decenii locuitorii satului Bilicenii
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
o oloiniță, o scărmănătoare și cinci cîrciume. A fost deschisă școala primară. Reanexarea Basarabiei de către URSS la 28 iunie 1940 a oprit ritmul de dezvoltare a localității, unele din cauze fiind retragerea gospodarilor în România, exilarea în Siberia și colectivizarea forțată. ActivitățiLe meșteșugărești au fost stopate, au dispărut morile, oloinița, scărmănătoarea. A fost formată gospodăria colectivă - colhozul, care a schimbat mai multe denumiri, ultima fiind „28 iunie”. În timpul celui de-al doilea război mondial trupele române, aflate în apropierea localității Mateuți
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
război(1941-1945) de foamete (1946-1947) și deportări (1949,1951) au tăiat necruțător din populația din Dărcăuți,numai de pe cîmpul de luptă n-au revenit la casele lor 37 de bărbați. După al doilea război mondial aici s-a produs colectivizarea forțată s gospodăriei țărănești. S-a organizat colhozul ”Malenkov”,care ulterior a purtat denumirea ” Pentru pace” și ”Avrora”. Au continuat valurile represiunilor staliniste. Conform recensămîntului,în 1970 satul avea 2.132 locuitori,în 1979-1.930 locuitori. În 2004 populația satului numără
Dărcăuți, Soroca () [Corola-website/Science/305243_a_306572]
-
ani de detenție, timp în care a trecut prin 18 temnițe: minele de plumb de la Baia Sprie, fortul Făgăraș, închisoarea de tranzit Codlea, „malmezonul“ din București, închisoarea militară din Timișoara, închisorile Securității de la Arad, Curtici și Brașov, lagărele de muncă forțată Răchitoasa și de pe insula dunăreană Strâmba, fortul subteran nr.13 Jilava. Și încă multe altele. Din 1962 până-n în 1964 a avut domiciliu forțat în Bărăgan, unde l-a cunoscut și pe Corneliu Coposu. După ce a înaintat, fără rezultat, 61
Hans Bergel () [Corola-website/Science/306000_a_307329]
-
din nou o largă majoritate la reînnoirea periodică a Senatului. În 1879, guvernul îi prezintă președintelui MacMahon o lista cu generali monarhiști și conservatori . Aceștia trebuiau înlăturați din armata. MacMahon nu a putut să facă asta și s-a văzut forțat să demisioneze. Cele două camere s-au întrunit și l-au ales ca președinte pe Jules Grevy care s-a angajat să nu dizolve Parlamentul. Franța tindea să devină o republica parlamentară în timpul mandatului său. Majoritățile erau fragile căci grupările
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
în celulă de izolare. Condițiile grele de detenție au determinat internarea sa de două ori în spitalul închisorii. În iunie 1942 Prezidiului Sovietului Suprem al URSS a comutat pedeapsa cu moartea la 20 ani de închisoare în lagăre de muncă forțată. Starea sa de sănătate a continuat să se înrăutatească în timpul detenției, Vavilov îmbolnăvindu-se de pneumonie și dizenterie. În ultimul an al vieții el a suferit de cașexie, aceasta fiind responsabilă de declinul funcției cardiace și indirect fiind cauza decesului
Nikolai Vavilov () [Corola-website/Science/306042_a_307371]
-
în 1954 și iarăși la Vorkuta în 1955. În 1955 și 1956 o parte din prizonierii politici au fost "amnistiați", dar drepturile lor civice au rămas suspendate. Sistemul GULag a continuat să funcționeze până în anii 1960, iar sistemul de muncă forțată a deținuților politici până în anii 1980. După destrămarea Uniunii Sovietice, au fost făcute unele eforturi, în special de asociația rusă "Memorial", de a documenta și de a comemora evenimentul, în special cu ocazia împlinirii a 50 de ani. Deși au
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
Siegmund și Georg Scherg. Apoi, în urma decretului 411/1964, când au fost eliberați circa 100.000 de deținuți politici, au fost eliberați și Andreas Birkner, Hans Bergel și Wolf von Aichelburg, fără nici un fel de explicații. După eliberarea din domiciliul forțat, Andreas Birkner a fost preot la Ștena (actualmente Dacia, Brașov) În anul 1966, Andreas Birkner a emigrat în RFG și s-a stabilit în localitatea Freiburg i.Br. Acolo, a lucrat ca duhovnic la clinica universitară din Freiburg, până la pensionare
Andreas Birkner () [Corola-website/Science/306129_a_307458]
-
aplicarea unei ideologii opuse ca orientare politică sub controlul unei cenzuri politice opresive au generat o criză asupra României ale cărei efecte nu au fost depășite până în prezent. Situația orașului București, prosperă și întrucâtva stabilă în anii 1950-1960 în ciuda reeducării forțate a populației în spirit stalinist, intră pe o pantă descendentă - ce antrenează toate aspectele vieții urbane - începând cu anii 1970 și culminând cu ultimii ani ai deceniului următor. În prima parte a regimului comunist prioritară a fost impunerea ideologiei dictate
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
și 1913, când numărul școlilor cu predare exclusiv în limba maghiară aproape s-a dublat, numărul școlilor în limbi minoritare aproape s-a înjumătățit. Nenumărate nume de persoane au fost maghiarizate într-o scurtă perioadă de timp, adesea în mod forțat, contrar voinței celor afectați. Mișcarea națională română a trimis în 1892 împăratului Franz Josef documentul întitulat Memorandumul Transilvaniei, în care fruntașii românilor din imperiul austro-ungar cereau ca românilor să li se acorde drepturi egale cu cele ale maghiarilor și solicitau
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
de conducere a unei întreprinderi. Acest proces a fost amplificat și printr-o excesivă militarizare a regiunii. Înainte și după al doilea război mondial, Uniunea Sovietică a deportat un număr foarte mare de persoane din Basarabia și Bucovina la muncă forțată, unde multe dintre ele au murit sau au fost executate. Deportații au fost declarați de regimul stalinist inamici ai clasei muncitoare. Printre deportați au fost polițiști, soldați, clerici, proprietari de terenuri (boieri și țărani împroprietăriți), membri ai partidelor politice, precum și
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată. Liderii opoziției l-au însărcinat cu reprezentarea, în străinătate a PNȚ, PNL și PSD. Niculescu-Buzești l-a întâlnit pe fostul rege Mihai al României la scurt timp după abdicarea forțată, la începutul anului 1948. În cadrul discuției ce a avut loc la hotelul Derby din Davos, Niculescu-Buzești a propus formarea unui Comitet Național Român care să cuprindă trei țărăniști, un liberal și un social-democrat, iar orice membru suplimentar să aibă merite
Grigore Niculescu-Buzești () [Corola-website/Science/306201_a_307530]
-
literari Nicolae Manolescu și Eugen Simion. Cei mai mulți disidenți care au ales să nu emigreze, ori care nu au reușit să se exileze în străinatate, au trăit terorizați, urmăriți îndeaproape de agenții regimului, fie în „arest la domiciliu” fie în „domiciliu forțat”, unii au ales calea retragerii in sihăstria unor mănăstiri îndepărtate. Cea mai mare parte a operei lor a fost publicată după Revoluția din 1989. Printre cele mai notabile nume de filosofi au fost Constantin Noica, Petre Țuțea și Nicolae Steinhardt
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
Ucrainei. Ocupația sovietică din 1939 -1941 a dus la moartea sau deportarea a cel puțin 1,8 milioane de foști cetățeni polonezi, practic toți cei considerați periculoși pentru regimul comunist. Foștii cetățeni polonezi au fost subiectele acțiunilor de sovietizare, strămutare forțată, internărilor în lagărelor de muncă din Gulag, sau au fost pur și siplu uciși, așa cum a fost cazul ofițerilor polonezi asasinați în timpul masacrului de la Katyn. O parte a pierderilor de vieți omenești a fost datorată naționaliștilor ucraineni, care au atacat
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
Referindu-se la situația acelor zile, maiorul Radu Rosetti, șeful Biroului Operațiuni din Marele Cartier general consemna: „"... haosul și zăpăceala domnește în comandamentul și printre trupele Armatei a 2-a. Aflăm că Crăiniceanu a dat ordin de «retragere în marș forțat», locotenent-colonelul Gh. Dabija, sub-șeful de stat major al Armatei 2 insistă să i se ieie imediat comanda lui Crăiniceanu"”. Bătălia pentru apărarea defileului Prahovei s-a desfășurat între 9-25 octombrie 1916 și a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
forțe republicane. După sfârșitul războiului, au urmat represalii dure împotriva foștilor dușmani ai lui Franco, și mii de republicani au fost închiși și cel puțin executați. Alții au estimat numărul morților între și . Mulți alții au fost puși la muncă forțată, în construcția de căi ferate, asanări de mlaștini, săpături de canale ("La Corchuela", Canalul Bajo Guadalquivir), construcția monumentului Valle de los Caídos, etc. Sute de mii de alți republicani au fugit din țară, mai ales în Franța și Mexic. Aproximativ
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
etnie germană, a fost încorporat în Armata Germană în anul 1943. Mama sa a locuit la Satchinez împreună cu rudele sale până în anul 1945. În ianuarie 1945, împreună cu alte femei și bărbați de etnie germană a fost deportată în Rusia și forțată să muncească într-o mină de cărbune de acolo. După cinci ani petrecuți în Rusia, a revenit în țară abia în anul 1950. În această perioadă, tânărul Martin a fost crescut de către bunici în Satchinez. La sfârșitul celui de-al
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
trebuia să aibă și o gară de călători spațioasă pentru a se realiza legătura directă cu Moscova, dar construcția a fost abandonată după moartea lui Stalin. Orașul, minele și fabricile metalurgice au fost construite de prizonierii din lagărele de muncă forțată. Conform arhivelor Norillag, 16.806 de prizonieri au murit în Norilsk sub condițiile muncii forțate, foametei și expunerii la frig, în timpul existenței lagărului (1935-1956). Decesele erau numeroase în special în perioada războiului, între 1942-1944, când resursele de hrană erau reduse
Norilsk () [Corola-website/Science/305514_a_306843]
-
cu Moscova, dar construcția a fost abandonată după moartea lui Stalin. Orașul, minele și fabricile metalurgice au fost construite de prizonierii din lagărele de muncă forțată. Conform arhivelor Norillag, 16.806 de prizonieri au murit în Norilsk sub condițiile muncii forțate, foametei și expunerii la frig, în timpul existenței lagărului (1935-1956). Decesele erau numeroase în special în perioada războiului, între 1942-1944, când resursele de hrană erau reduse. Prizonierii au organizat o revoltă nonviolentă în 1953. Un număr necunoscut, dar semnificativ, de prizonieri
Norilsk () [Corola-website/Science/305514_a_306843]
-
a locuitorilor din Cuza Vodă lucrau la fabricile și uzinele situate pe platforma industrială „Valea Sucevei”. Acesta este principalul motiv pentru care în perioada regimului comunist, Burdujeni și-a căpătat titlul de „cartier al muncitorilor”, lucru strâns legat de industrializarea forțată a Sucevei. Blocurile cartierului Cuza Vodă au fost construite pe fostele amplasamente ale caselor locuitorilor din Burdujeni și se întind de la fosta fabrică de legume și conserve până la fostul Cinematograf „Burdujeni”. În funcție de dispunere și de perioada în care au fost
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
este tatăl, iar pămăntul este mama avuției”. Mercantilismul german sau „carmalist”, care s-a formulat mai târziu, pune în centrul cercetării îndeosebi problemele tezaurului public și prefigurează în fapt școala istorică germană. România „epocii Ceaușescu” , când se dorea o industrializare forțată bazată pe împrumuturi și plata prin mari sacrificii ale populației datorată obsesiei pentru exporturi. Din cauza ineficienței economice exporturile erau alcătuite din materii prime , spre deosebire de „mercantilismul clasic”. Mercantilismul reprezintă prima reflectare teorietică a economiei dirijate, printre ideeile promovate se regăsesc: - bogăția
Mercantilism () [Corola-website/Science/305741_a_307070]
-
șomaj: Literatura economică prezintă două categorii de șomaj: Șomajul voluntar este acel tip de șomaj care descrie situația în care oameni apți de muncă nu doresc să lucreze, in majoritatea covârșitoare a situațiilor, deoarece dețin suficiente resurse materiale; Șomajul involuntar (forțat) descrie situația în care oameni apți de muncă doresc să se angajeze, dar nu gasesc locuri de muncă disponibile. Aceast tip de șomaj este cel care ridică probleme sociale, fiind singura formă acceptată pentru plata indemnizației de șomaj în conformitate cu Legea
Șomaj () [Corola-website/Science/306344_a_307673]
-
ale limbajului de castru ("sermo castrensis").» Altă ipoteză explică trăsăturile latine atât de manifeste dar atât de puțin savante, ale limbii române, prin existența unei îndelungate latinități preromane în Dacia, această latinitate difuzându-se prin comerț, prin strămutările (spontane sau forțate) de triburi dacice între nordul Dunării și Imperiul roman, și prin educarea în Imperiu a unor tineri șefi daci luați ostateci de Romani. În această teorie, Dacia este nucleul original al limbii române (și al etnogenezei poporului român), populațiile romane
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
de pe lângă Direcția Generală a Poliției, care s-a ocupat cu deportarea sașilor și șvabilor în URSS, reprimarea grupurilor înarmate antisovietice, trierea repatriaților, în care poziție, împreună cu generalul Alexandru Nicolschi, a deportat zeci de mii de persoane în colonii de muncă forțată. În paralel cu activitatea din cadrul Securității, deținea și funcția de membru al Direcției Organizatorice a CC al PMR (1949-1952). Împreună cu Francisc Butyka a fost pus de partidul comunist și de consilierii sovietici să conducă anchetarea lui Lucrețiu Pătrășcanu, care ulterior
Mișu Dulgheru () [Corola-website/Science/306475_a_307804]
-
război a Germaniei a continuat să crească, în ciuda masivelor și devastatoarelor bombardamente aliate. După război, el a fost judecat la Nürnberg și condamnat la 20 de ani de închisoare pentru rolul său în regimul nazist, în principal pentru utilizarea muncii forțate. El și-a ispășit pedeapsa până la sfârșit, cea mai mare parte la închisoarea Spandau din Berlinul de Vest. După eliberarea sa de la Spandau în 1966, Speer a publicat două lucrări autobiografice bestseller, "Erinnerungen" („Amintiri”) și "Spandauer Tagebücher" („Jurnalul de la Spandau
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]