9,707 matches
-
granița dintre Rusia și Ducatul Varșoviei, un satelit al Imperiului Francez, fapt ce permite la rândul său, în contextul războiului peninsular, forțelor britanice și celor portugheze să declanșeze o nouă contraofensivă în Spania la începutul anului 1812. Din cauza aceasta, resursele francezilor din peninsulă vor fi întinse la maximum. De asemenea, Imperiul Rus încheie un tratat de pace cu Imperiul Otoman, fapt ce îi permite să aducă mai multe trupe la granița de vest. Napoleon încearcă să împiedice escaladarea conflictului prin metode
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
la granița de vest. Napoleon încearcă să împiedice escaladarea conflictului prin metode pașnice, însă rușii cer ca Împăratul să își retragă trupele în spatele Oderului pentru ca aceștia să se așeze la masa negocierilor. Deoarece aceasta nu era o alternativă viabilă pentru francezi, aceștia trec râul Neman în Rusia pe data de 24 iunie, cu gândul de a obține o victorie rapidă. Însă aceasta le este refuzată de către cele două armate ruse, care se retrag treptat înainte de a face joncțiunea la Smolensk. Aici
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
Barclay de Tolly. Deoarece comandantul rus a refuzat să continue lupta la Smolensk, țarul îl înlocuiește cu Mihail Kutuzov, care decide să oprească înaintarea lui Napoleon la 125 km vest de Moscova, lângă localitatea Borodino. În bătălia care a urmat, francezii eliberează drumul către capitala Rusiei, însă cu prețul unor pierderi enorme de ambele părți. Deși Napoleon reușește în cele din urmă să captureze Moscova, forțele sale trebuie să evacueze orașul deoarece acesta arde din temelii, lăsând soldații fără posibilități de
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
toate resursele imperiului, ținând seama că mai erau 300.000 de soldați francezi implicați în luptele din Peninsula Iberică și alți 200.000 în cele din Germania și Italia. Din totalul de 691.501 de soldați, 450.000 erau soldați francezi, restul fiind aliați ai francezilor. În plus față de ce corpurile detașate ale austriecilor de sub comanda lui Schwarzenberg mai erau 95.000 polonezi, 90.000 germani (24.000 bavarezi, 20.000 saxoni, 20.000 prusaci, 17.000 westfalieni, câteva mii din
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
că mai erau 300.000 de soldați francezi implicați în luptele din Peninsula Iberică și alți 200.000 în cele din Germania și Italia. Din totalul de 691.501 de soldați, 450.000 erau soldați francezi, restul fiind aliați ai francezilor. În plus față de ce corpurile detașate ale austriecilor de sub comanda lui Schwarzenberg mai erau 95.000 polonezi, 90.000 germani (24.000 bavarezi, 20.000 saxoni, 20.000 prusaci, 17.000 westfalieni, câteva mii din Confederația Rinului, 25.000 italieni
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
soldați. Invazia a început pe 23 iunie 1812. Napoleon și-a trimis la Sankt Peterburg oferta finală de pace cu scurtă vreme înaintea declanșării atacului. Nu a primit niciun răspuns, așa că a fost dat ordinul de ocupare a Poloniei Rusești. Francezii au întâmpinat la început o rezistența slabă și au avansat rapid în teritoriul inamic. Barclay, comandatul suprem rus, a refuzat să lupte, în ciuda cererilor lui Bagration. Bagration a încercat de câteva ori să oprească înaintare franceză cu linii de apărare
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
au avansat rapid în teritoriul inamic. Barclay, comandatul suprem rus, a refuzat să lupte, în ciuda cererilor lui Bagration. Bagration a încercat de câteva ori să oprească înaintare franceză cu linii de apărare puternice, dar de fiecare dată avansarea rapidă a francezilor nu i-a lăsat timp generalului rus să-și organizeze defensiva, și l-a obligat să se retragă de fiecare dată. În timpul retragerilor, rușii au folosit tactica pământului pârjolit, acțiunile lor din 1812 fiind un exemplu clasic folosit în manualele
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
rus nu se gândea la capitulare, ci numai la victorie. Între 14 și 18 septembrie (stil nou), Moscova a fost incendiată. Orașul, ale cărui clădiri erau construite în principal din lemn, a fost distrus aproape în întregime, lăsându-i pe francezi practic fără posibilități de încartiruire. Se presupune că incendierea orașului a fost opera sabotorilor ruși. Mai apoi, mai înainte de a părăsi orașul răvășit de incendii, Napoleon a dat ordinul ca toate clădirile rămase neatinse, inclusiv Kremlinul, să fie incendiate. În
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
două săptămâni mai devreme din Moscova, ar fi reușit să distrugă armata lui Kutuzov încartiruită în apropiere de Tarutino. O asemenea mișcare nu ar fi înfrânt Rusia, dar ar fi împrăștiat singura armată capabilă să se opună în acel moment francezilor. Napoleon a fost silit să se retragă din orașul aflat în ruine, fără să fi reușit să obțină capitularea rușilor, în timp ce atacurile inamicilor nu-i dădeau pace. În timpul bătăliei de la Maloiaroslaveț, Kutuzov a reușit să forțeze armata franceză să folosească
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
în timp ce atacurile inamicilor nu-i dădeau pace. În timpul bătăliei de la Maloiaroslaveț, Kutuzov a reușit să forțeze armata franceză să folosească același drum pârjolit al Smolenskului pe care sosiseră din vest. Continuând să blocheze flancul sudic pentru a-i împiedica pe francezi să aleagă alt drum, Kutuzov a împânzit zona cu subunități de partizani, care tăiau toate posibilitățile de aprovizionare ale armatei napoleoniene și atacau toate subunitățile rătăcite. Cavaleria ușoară rusă, inclusiv cavaleriști cazaci, excelau în asemenea acțiuni de partizani. Aprovizionarea armatei
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
pe 14 decembrie 1812, ultimii soldați francezi au fost alungați de pe teritoriul rus. Numai aproximativ 22.000 de soldați dintre cei care începuseră campania au mai supraviețuit. Pierderile rușilor în cele câtva bătălii directe au fost comparabile cu cele ale francezilor, dar pierderile de vieți ale civililor în zonele devastate de război au fost mult mai mari decât pierderile suferite de armată. În total, spre deosebire de estimări mai vechi, care dădeau cifre de câteva milioane de morți, se pare că au murit
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
estimări mai vechi, care dădeau cifre de câteva milioane de morți, se pare că au murit aproximativ un milion de oameni, împărțiți în mod egal între cele două părți beligerante. Pierderile militare s-au cifrat la aproximativ 300.000 de francezi, 70.000 de polonezi, 50.000 de italieni, 80.000 de germani și, probabil 450.000 de ruși. Francezii au mai pierdut aproximativ 200.000 de cai și peste 1.000 de piese de artilerie. Victoria rușilor împotriva francezilor în
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
de oameni, împărțiți în mod egal între cele două părți beligerante. Pierderile militare s-au cifrat la aproximativ 300.000 de francezi, 70.000 de polonezi, 50.000 de italieni, 80.000 de germani și, probabil 450.000 de ruși. Francezii au mai pierdut aproximativ 200.000 de cai și peste 1.000 de piese de artilerie. Victoria rușilor împotriva francezilor în 1812 a fost o lovitură uriașă dată ambițiilor lui Napoleon de dominare a Europei. La fel precum catastrofica înfrângere
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
de francezi, 70.000 de polonezi, 50.000 de italieni, 80.000 de germani și, probabil 450.000 de ruși. Francezii au mai pierdut aproximativ 200.000 de cai și peste 1.000 de piese de artilerie. Victoria rușilor împotriva francezilor în 1812 a fost o lovitură uriașă dată ambițiilor lui Napoleon de dominare a Europei. La fel precum catastrofica înfrângere a puterii navale franceze în bătălia de la Trafalgar din 1805, campania din Rusia a fost un punct de turnură al
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
ceea ce va duce la o serie de revoluții, începând cu Revolta Decembriștilor și încheind cu Revoluția din Februarie 1917. Napoleon nu a fost înfrânt definitiv în Rusia. În anul următor, împăratul a strâns o armată de aproximativ 400.000 de francezi sprijiniți de un sfert de milion de alți aliați, cu care a contrabalansat puterea Germaniei. Numai în Bătălia Națiunilor (16 - 19 octombrie 1813) Napoleon a fost înfrânt în mod hotărâtor. Campania din Rusia a demonstrat că Napoleon nu este invincibil
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
a demonstrat că Napoleon nu este invincibil. După această înfrângere și întărâtați de naționaliștii prusaci și de ruși, naționaliștii germani s-au revoltat în toată Confederația Rinului și Prusia. Campania naționaliștilor germani nu ar fi avut același efect fără înfrângerea francezilor din Rusia.
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
concentrează o mare parte din trupe pe insula Lobau, la nord-est de capitala austriacă ocupată. Pe 4 iulie, la ora 21, profitând de o furtună violentă, forțele franco-aliate încep să traverseze brațul nordic al fluviului. În ziua următoare, pe 5, francezii și aliații lor lansează o violentă ofensivă, dar nu pot disloca excelentul dispozitiv prevăzut de arhiducele Carol, desfășurat în spatele liniei fortificate construite de-a lungul râului Russbach. Pe data de 6, în timpul dimineții, austriecii lansează o contraofensivă decisă dar imprecis
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
prin dreptul insulei Lobau. O primă tentativă de a traversa este respinsă de austrieci în 21 - 22 mai, în cadrul sângeroasei bătălii de la Aspern-Essling. „Marea Armată din Germania” rămâne pe malul drept al fluviului, pregătind o nouă traversare. În acest timp, francezii și aliații lor luptau cu succes împotriva insurecției tiroliene și a celei saxone, cât și pe teatrele secundare de operațiuni, obținând succese pe toate fronturile și împingând înapoi armatele austriece respective. Crucial pentru bătălia ce se anunța la nord de
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
de altul, se întindeau pe această câmpie în 1809. În nordul câmpiei, la zece kilometri de insula Lobau, curge un curs de apă numit Russbach, cu orientarea nord-vest, sud-est. Puțin impresionant, el se va dovedi totuși un redutabil obstacol pentru francezi din cauza debitului mare, în special în timpul luptelor din seara zilei de 5 iulie. În spatele râului Russbach se întinde un platou puțin înalt, între Wagram și Markgrafneusiedl, însă pe un câmp de bătălie atât de puțin accidentat el constituie un bun
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
pe malul stâng al Dunării nu i-a permis să avanseze pe Marchfeld pentru a profita de aceste atuuri. Ele vor fi valorificate în iulie, în timpul bătăliei de la Wagram. După bătălia de la Aspern-Essling, rămasă fără consecințe politice sau militare majore, francezii păstrează marea insulă Lobau și o serie de insule minore aflate la vest și la sud de aceasta, insule care sunt redenumite, luând numele unora dintre comandanții armatei franceze. Odată aflat pe insula Lobau, Împăratul dispunea de două soluții pentru
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
desfășurarea pe un fel de peninsulă, cu lărgimea de doi kilometri, care la rândul ei oferea un acces către câmpia Marchfeld, controlată de satele Aspern și Essling. Era deci naturală folosirea acestui cap de pod. Ocuparea celor două sate de către francezi a constituit sângeroasa miză a bătăliei din 21 și 22 mai 1809. Un alt avantaj al traversării Dunării la vest de insula Lobau era reprezentat de faptul că trupele franceze ajungeau pe câmpia Marchfeld mai aproape de pozițiile inamice. În cele
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Aici sunt construite spitale de campanie, barăci, depozite de hrană, efecte și muniții și sunt instalate baterii de coastă, acoperind tot necesarul încartiruirii unei armate. În cazul în care austriecii ar fi cedat inițiativa, după cum era de așteptat, faptul că francezii controlau insulele minore la vest de insula Lobau le oferea un avantaj strategic important, deoarece nu se putea ști pe unde plănuiesc francezii să traverseze. Eforturile acestora din urmă au fost concentrate de asemenea pe construirea de poduri rezistente, care
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
unei armate. În cazul în care austriecii ar fi cedat inițiativa, după cum era de așteptat, faptul că francezii controlau insulele minore la vest de insula Lobau le oferea un avantaj strategic important, deoarece nu se putea ști pe unde plănuiesc francezii să traverseze. Eforturile acestora din urmă au fost concentrate de asemenea pe construirea de poduri rezistente, care să nu poată fi distruse ușor, pentru a evita repetarea situației de la Aspern-Essling, când partea armatei franceze care reușise să traverseze ajunsese să
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
artileria grea din arsenalele din Boemia și Moravia pentru a întări linia defensivă și nici nu a fortificat micile sate din jurul localității Deutsch-Wagram. Planul austriac presupunea întârzierea înaintării franceze de către avangarda lui Nordmann, care urma apoi să se retragă, permițând francezilor să avanseze, pentru ca apoi Carol să trimită forțe puternice pentru a distruge unul din flancurile franceze. După ce trupele s-au concentrat pe insulă, preparativele pentru traversare au fost finalizate. Spre sfârșitul zilei de 4 iulie 1809, sub acoperirea unei furtuni
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
au părăsit podul de la Ebersdorf escortate de opt canoniere și s-au lăsat purtate de curent până la insula Hansel-Grund. Se făcuse deja noapte când flotila s-a apropiat de insulă. La 21:30, austriecii și-au dat seama de prezența francezilor și au deschis focul. Canonierele au replicat, marcând astfel începutul bătăliei. Bateriile franceze de pe insulele aflate pe micul braț al Dunării au deschis și ele focul. Austriecii nu au rămas pe poziții și au abandonat insula Hansel-Grund, lăsând trei piese
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]