11,589 matches
-
judeca dacă un obiect este frumos sau nu și, prin urmare, nu există reguli determinante pentru obiectul frumos. Totuși, în cadrul obiectului artistic al artei, avem de-a face cu reguli. Ele sunt explicate de Kant ca elemente naturale ce aparțin geniului artistic; de exemplu, prin natură, Kant înțelege natura suprasensibilă care nu poate fi experimentată sau supusă regulilor experienței. Creativitatea nu dispune de reguli determinate, ea are o existență incomprehensibilă. Creativitatea poate fi explicată prin inexplicabilitatea creativității. Noțiunea de creație dispune
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
creația plecând de la noțiunea de frumos, trebuie să vedem în ce constă acest concept. Pentru Kant frumosul consistă în jocul liber al imaginației și al înțelegerii, jocul liber desemnând o interacțiune lipsită de reguli. Frumosul artistic este un produs al geniului creativ care face posibilă existența "jocului liber". El produce idei și oferă prezentări ale imaginației față de care nu se aplică nici un concept. Prin aceasta, Kant oferă imaginației rolul principal în procesul de creație, mergând spre o identificare cu ea înțeleasă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și alta care voia să vorbească despre tăcere și nevăzut". Anton Dumitriu, Alétheia - încercare de adevăr în Grecia antică, Editura Eminescu, București, 1984, pp. 87-88. 28 Kant vorbețte de de un joc al ordinii întrucât natura pune la dispoziție regulile geniului, dar nu din punct de vedere științific, ci artistic. Immanuel Kant, Critica facultății de judecare, § 308 29 Cel mai bun exemplu al conlucrării conceptelor (mythos, ergon și lógos) poate fi văzut în "Mitul Peșterii". 30 "[...] Dionysiac madness - from which both
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
proces creator de aducere în existență, expresiv și fidel, a imaginii. Orice proces creator are ca produs final imaginea. Acest lucru duce la o identificare a ideii de mimesis cu ideea de creație, dar care diferă în aplicație. 42 "1. Geniul este talentul de a produce fără o regulă determinată și nu o predispoziție a abilității pentru ceea ce poate fi învățat după o regulă. Astfel, prima însușire a geniului trebuie să fie originalitatea; 2. Întrucât și absurdul poate fi original, produsele
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
mimesis cu ideea de creație, dar care diferă în aplicație. 42 "1. Geniul este talentul de a produce fără o regulă determinată și nu o predispoziție a abilității pentru ceea ce poate fi învățat după o regulă. Astfel, prima însușire a geniului trebuie să fie originalitatea; 2. Întrucât și absurdul poate fi original, produsele geniului trebuie să fie în același timp modele, adică exemplare. Deci ele nu se nasc prin imitație, dar trebuie să servească altora ca modele de imitat, adică drept
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este talentul de a produce fără o regulă determinată și nu o predispoziție a abilității pentru ceea ce poate fi învățat după o regulă. Astfel, prima însușire a geniului trebuie să fie originalitatea; 2. Întrucât și absurdul poate fi original, produsele geniului trebuie să fie în același timp modele, adică exemplare. Deci ele nu se nasc prin imitație, dar trebuie să servească altora ca modele de imitat, adică drept etalon sau regulă de apreciere: 3. Geniul însuși nu poate descrie sau indica
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și absurdul poate fi original, produsele geniului trebuie să fie în același timp modele, adică exemplare. Deci ele nu se nasc prin imitație, dar trebuie să servească altora ca modele de imitat, adică drept etalon sau regulă de apreciere: 3. Geniul însuși nu poate descrie sau indica științific modul în care creează produsul său, ci el ca natură prescrie reguli [...]; 4. Prin geniu natura nu prescrie reguli științei, ci artei, și doar în măsura în care aceasta este artă frumoasă" (Immanuel Kant, Critica facultății
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
imitație, dar trebuie să servească altora ca modele de imitat, adică drept etalon sau regulă de apreciere: 3. Geniul însuși nu poate descrie sau indica științific modul în care creează produsul său, ci el ca natură prescrie reguli [...]; 4. Prin geniu natura nu prescrie reguli științei, ci artei, și doar în măsura în care aceasta este artă frumoasă" (Immanuel Kant, Critica facultății de judecare, § 46). 43 Cateheza Sfintei Scripturi ne arată că Dumnezeu s-a revelat oamenilor pe cale naturală și supranaturală. Revelația supranaturală a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
-i refuză dezvoltarea sinelui. ,,Să fie cel mai bun!” Pentru orice părinte acesta este un motiv de bucurie. Copilul ar putea fi un ,,savant în devenire,, , dar nici pe departe nu trebuie să ne pripim a-l consideră ,,un mic geniu,,. Nu aceasta este vârstă la care să tragem linia și să numărăm realizările. Acesta este doar începutul. ,,Să nu sufere ce am suferit eu, să nu-i lipsească nimic” Aceasta este o modalitate prin care iau naștere copiii răsfățați, care
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaela Irina Morăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93080]
-
criticii literare, azi, formulează mobilurile și convingerile autorului: nevoia de autoritate într-o literatură tulburată de tendințele demolatoare postdecembriste și afectată de „dezertarea” unor critici importanți; așteptarea răbdătoare, în spiritul modelului oferit de E. Lovinescu, a operei și creatorului de geniu; „iubirea lucidă” pentru scrisul românesc, opusă „principiului urii”, dar și „beatitudinii perpetue” sau „extazului cvasimistic în fața oricărui text, bun sau rău”. V. pledează pentru cronica literară, ca exercițiu obligatoriu pentru formarea unui „mecanism al diagnosticului”, pentru asumarea unei scriituri și
VONCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290642_a_291971]
-
și al lui Petre Vulovici. După terminarea școlii primare și a liceului în orașul natal, în 1898 se înscrie la Școala de Ofițeri de Infanterie din Craiova, de unde în 1899 este trimis la București, la Școala Militară de Artilerie și Geniu, pe care o va absolvi în 1900 cu gradul de sublocotenent. Repartizat la Regimentul 26 Infanterie „Rovine”, cu garnizoana la Craiova, rămâne aici până în 1908 (între timp, în 1906, fusese avansat locotenent), când este mutat la Fălticeni, în Regimentul 16
VULOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290667_a_291996]
-
metodei structuraliste de interpretare (Novalis și matematica modernă, Teoria semnului), fără a dăuna ansamblului, elaborat cu eleganță și claritate. Opera lui Novalis pare pe alocuri un pretext pentru a pune în discuție romantismul, cu trăsăturile lui esențiale (Ironia romantică, Teoria geniului, Definiția poeziei romantice etc.). În Tentația limitei și limita tentației. Glose la mitul faustic (1997), un studiu literar-filosofic de anvergură, V. urmărește legenda lui Faust din Evul Mediu până în zilele noastre. Pornind de la Faust, reprezentant al umanității în istoria modernă
VOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
Astfel, se afirmă că V.r. „nu poate avea alt scop decât munca pe câmpul culturii naționale”, noțiune neaflată „în contrazicere cu cea de cultură universală, omenească”, la care ar trebui să participe fiecare popor, „dându-i nota specifică a geniului său”, ceea ce nu s-a întâmplat cu noi, deși „de o sută de ani [...] am început să ne împărtășim mai cu dinadinsul de civilizația popoarelor din Apus”. Cauza ar fi „starea înapoiată”, „anormală”, „prăpastia adâncă” dintre „clasele de sus” și
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
pe o singură cale și în linie dreaptă. Și, tot așa de adevărat este faptul că nicio personalitate, invenție sau descoperire izolată nu pot fi considerate ca marcând un punct crucial în dezvoltarea tehnicii și științei, chiar dacă savantul este un geniu și realizarea sa (invenția, descoperirea), de o importanță fundamentală. Așa se întâmplă și în cazul creației din domeniul tehnologiilor și utilajelor de tricotaje: drumul căutărilor soluțiilor noi nu se desfășoară într-un spațiu vid, ci o invenție, descoperire este precedată
Cercetarea din punct de vedere euristic a evoluţiei tricotajelor şi acelor de tricotat de la origini şi până în prezent by Mihaela Băsu () [Corola-publishinghouse/Science/543_a_871]
-
logică, ea vizează întărirea puterii sale în interior și crearea unui instrument de proiecție în exterior a puterii sovietice prin crearea complexului militaro-industrial. în acești ani 1928-1933, cel puțin la fel de teribili ca și cei ai războiului civil, Stalin își dezvăluie geniul său tactic, prefăcându-se că intervine atunci când tensiunea este la punctul ei culminant, criticând „excesele” a căror responsabilitate este pusă pe seama autorităților locale, corectând „abuzurile” și pedepsindu-i pe vinovați. El are grijă să nu atace toate grupurile sociale în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ia puterea; dar guvernul reacționează, și Lenin e nevoit să intre provizoriu în clandestinitate. Aceasta nu înseamnă însă că el a încetat vreo clipă să viseze la „insurecție”. și este acum rândul celei de-al treilea moment al său de geniu având împotrivă-i o mare parte a Comitetului său Central, dar beneficiind de sprijinul lui Troțki, el impune pregătirea la Petrograd a unei lovituri de stat, care va reuși pe data de 7 noiembrie 1917. Acest act înseamnă trecerea la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Imagine vie a revoluției chineze înseși, acest tiran totalitar a avut finalmente o traiectorie mai puțin originală și creativă decât va fi crezut chiar el: ieșit de nicăieri, el a avut într-adevăr capacități extraordinare de a cuceri puterea și geniul de a-i da substanță, dar mult mai puțină luciditate în a o exercita. Oare chiar credea în gestica revoluționară care-i făcea atâta plăcere? Acest punct rămâne de elucidat. Cel puțin, disperarea în care și-a aruncat poporul a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
coloniale în 1927, Comitetul internațional împotriva războiului și imperialismului în 1932. Unul dintre principalii creatori și animatori ai acestor structuri este Willi Münzenberg, tânăr socialist german care a participat, în 1920, la înființarea ITC. Datorită unei multitudini de rețele și geniului său de agit-prop*, el izbutește să adune oameni cu mult dincolo de sfera de influență comunistă, mai ales după 1935 odată cu Reuniunea Universală pentru Pace (RUP). Prin politica Frontului Popular*, comuniștii încearcă să strângă laolaltă, în organizații în care ei joacă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
însuși oameni „mai duri” pentru a instaura regimul comunist, înțelege că, prin Stalin, a promovat un om „prea dur”. însă e prea târziu. Stalin domnește deja ca stăpân în culise, fără știrea nimănui - începând cu colegii săi din Politbiuro -, grație geniului său de intrigant, dar și manierei lui de a se prezenta, la funeraliile lui Lenin, ca depozitar al comandamentelor Maestrului, a cărui îmbălsămare a rămășițelor, oferite spre adorație mulțimilor, o impune. Fostul seminarist grefează ideologia marxistă pe substratul religios al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
propriii executanți pe care-i acuză că s-ar fi dedat unor „abuzuri”. O dată în plus, Stalin se erijează în reparator de greșeli, în țarul bun, înconjurat de boieri perfizi, vinovați de toate crimele comise în numele său. Unul dintre elementele geniului deosebit al lui Stalin este profunzimea lui în minciună. Pe măsură ce înaintează în nihilismul revoluționar, distrugând țărănimea rusă, nimicind legătura socială prin teroare, ridicând copiii împotriva părinților, soțiile împotriva soților, orașele împotriva satelor, rușii împotriva altor naționalități, instaurând pedeapsa cu moartea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
halatelor albe”, iscând o atmosferă de pogrom. Atunci are Stalin un atac cerebral, în dimineața zilei de 1 martie. Lăsat fără asistență medicală ore îndelungate, cu complicitatea întregului Politbiuro, moare pe 5 martie 1953, fără a-și fi recăpătat cunoștința. Geniul lui Stalin Arta lui Stalin a constat, în primul rând, în a se face subestimat de inamicii săi, începând cu Troțki, care îl considera „cea mai strălucită mediocritate a partidului”. Or, mărturiile - a lui Churchill, de exemplu - și faptele demonstrează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aglomerată, aproape egală, spre deosebire de zona contrastantă, de conflict cu lumina, unde semnul gravat este cel mai puternic, din punct de vedere valoric. Acest joc al semnului redundant cu semnul aleator ne poartă în atmosfera rembrandtiană, făcându ne să realizăm că geniul acestui mare artist a creat un gen de gravură în adâncime inconfundabil. AQUAFORTE În tehnica aquaforte, semitonurile delicate dispar. Ele nu pot fi construite decât prin hașurări, prin suprapuneri de linii, în schimb arabescurile permise oferă mâinii toate posibilitățile. Sub
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
măști de oxigen și rachete ghidate. În general, competiția pentru putere dintre națiuni se transformă în rivalitate pentru producerea unor instrumente de război mai mari, mai bune și mai multe. Calitatea și capacitatea productivă a uzinelor, cunoștințele angajaților, abilitatea inginerilor, geniul inventiv al omului de știință, organizarea managerială - toți sunt factori de care depinde capacitatea industrială. În aceste condiții, este inevitabil ca națiunile dezvoltate să fie și mari puteri, iar o schimbare în sus sau în jos, în ierarhia industrială, să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nivel aproximativ egal cu al celor convenționale. Conducerea În afara utilizării la timp a inovațiilor tehnologice, calitatea conducerii militare a exercitat întotdeauna o influență decisivă asupra puterii naționale. Puterea Prusiei în secolul al XVIII-lea era, în principal, o reflectare a geniului militar al lui Frederic cel Mare șia inovațiilor strategice și tactice introduse de el. Arta războiului s-a schimbat de la moartea lui Frederic cel Mare în 1786 și până la bătălia de la Jena din 1806, în care Napoleon a distrus armata
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de la moartea lui Frederic cel Mare în 1786 și până la bătălia de la Jena din 1806, în care Napoleon a distrus armata prusacă, la fel de bună și de puternică cum era și cu două decenii mai devreme. Dar ceea ce conta mai mult, geniul militar, lipsea în rândul comandanților, care repetau mereu bătăliile lui Frederic cel Mare. De cealaltă parte, geniul militar era la comandă, folosind noi idei strategice și tactice. Acest factor a decis în favoarea Franței. Psihologia Liniei Maginot a statului-major francez în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]