9,375 matches
-
îl visam, a fost o mare surpriză pentru mine, în primul rând. Apropo de succes, de glorie, de-a lungul carierei mele, în țară și străinătate, am constatat o ciudată rezervă a creatorilor, aproape din orice generație, față de acest cuvânt, glorie, față de acest concept. (Mă refer la experiența mea europeană, poate în America, „țara succesului și a banului”, lucrurile stau altfel!Ă Foarte mulți artiști, scriitori sau artiști plastici, declară a „picta sau scrie pentru ei înșiși”, indiferent de „rezonanța socială
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sfătuit de D. Țepeneag, Gh. Pituț, dar și de Monica Lovinescu, Virgil Ierunca sau Mircea Eliade, în forul meu intim voiam, în acest fel, prin părăsirea abruptă și simbolică a poziției mele sociale, să arăt „dezinteresul” meu real față de „succes, glorie” și semnul încă o dată clar că acord literaturii, creației, un rol dominant în viața mea ca și în cea socială. (Deoarece, într-o țară de tip totalitar, nu poți avea cu adevărat succes decât ocupând o funcție sau alta în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acord literaturii, creației, un rol dominant în viața mea ca și în cea socială. (Deoarece, într-o țară de tip totalitar, nu poți avea cu adevărat succes decât ocupând o funcție sau alta în aparatul administrativ, cultural sau politic. „Succes, glorie”, aceste noțiuni se colorează astfel de tenta colaboraționismului, confuzie cu care au jucat și manipulat nu de puține ori ideologii partidului, când încărcau cu onoruri, de-a valma, adevărații creatori, dar și impostorii cei mai ridicoli, de tipul Frunză, Deșliu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sa, indiferent că avem în față „pilda” cam opresivă și ubicuă a „succesului de tip american” sau speculațiile unor filozofi existențialiști. Deși credem în „succes” și nu întoarcem ipocrit fața atunci când se pune această problemă, afectând nu știu ce „necesități interne, misterioase”. Gloria, succesul sunt daruri ale lumii în care ne aflăm, ne mișcăm, ale societății, altfel zgârcită în daruri. Și noi știm - și am știut și altădată, când am acceptat și apoi am refuzat, cu un gest sinucigaș social, prerogativele și „gloria
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Gloria, succesul sunt daruri ale lumii în care ne aflăm, ne mișcăm, ale societății, altfel zgârcită în daruri. Și noi știm - și am știut și altădată, când am acceptat și apoi am refuzat, cu un gest sinucigaș social, prerogativele și „gloria” unui aparat exersat mai ales în dezinformare și opresiune! - să apreciem succesul, gloria reală, mai mult sau mai puțin meritată, deoarece, dacă o merităm sau nu, în profesiunea noastră, ne-utilitară, ne-materialistă, doar postumitatea are ultimul cuvânt de spus
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
societății, altfel zgârcită în daruri. Și noi știm - și am știut și altădată, când am acceptat și apoi am refuzat, cu un gest sinucigaș social, prerogativele și „gloria” unui aparat exersat mai ales în dezinformare și opresiune! - să apreciem succesul, gloria reală, mai mult sau mai puțin meritată, deoarece, dacă o merităm sau nu, în profesiunea noastră, ne-utilitară, ne-materialistă, doar postumitatea are ultimul cuvânt de spus, iată unul din riscurile, dar și din „noblețea” ce ne însoțesc! Succesul este
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trebui „să te descurci” și să faci în așa fel încât să ne „convingi” cu adevărat că ești „la fel cu noi”, că ai dreptul, în egalitate deplină, să pășești alături cu noi! Și acest „drept” se numește „succes”. Iar gloria nu e decât o formă exacerbată a acestei recunoașteri, a succesului, formă, din păcate, extrem trivializată, banalizată, comercializată de mediile de hârtie sau de sticlă ale contemporaneității noastre; iscusite, abile, dar... vai, foarte, foarte puțin reflexive! Și nu din neputință
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
foarte, foarte puțin reflexive! Și nu din neputință, din incapacitate, ci... pentru că reflexivitatea, Gândul, chiar în formele sale cele mai simple, nu... se vinde sau se vinde prost, azi, când criteriul reclamei, al vandabilității întunecă multe valori. Noi, artiștii, „slujitorii gloriei”, o respingem orgolioși, când Ea nu respectă minima moralia, când trișează la rândul ei, coborând, zeitate cum e, în rândurile gloatei capricioase sau vanitoase. Deoarece, credem noi împreună cu alții, gloria - ca o formă înaltă a succesului! - trebuie să fie o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
criteriul reclamei, al vandabilității întunecă multe valori. Noi, artiștii, „slujitorii gloriei”, o respingem orgolioși, când Ea nu respectă minima moralia, când trișează la rândul ei, coborând, zeitate cum e, în rândurile gloatei capricioase sau vanitoase. Deoarece, credem noi împreună cu alții, gloria - ca o formă înaltă a succesului! - trebuie să fie o răsplată a orgoliului, și nu a vanității, orgoliu văzut întotdeauna ca un „cărăuș al unor mari poveri”, ca o formă de neocolit a servituții. Iar când Immanuel Kant, acest înnoitor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
recomandat însă, cu aceeași ocazie, „fetei” să „stea liniștită pe scaunul ei”, acești „tineri” cam suspecți și care „nu fac nimic”, care „stau pe marginea șanțului” (era se pare chiar expresia Titei!Ă, vor fi, odată, cu probabilitate, o reală glorie literară. Mie mi s-a făcut puțin milă de tinerica cam urâțică și excesiv de vioaie și, aflând că în week-end-uri face naveta la Galați, de unde venea, dintr-un tată plutonier-major, și cum era o iarnă grea și „avea bagaje multe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
uriașa editură de stat E.S.P.L.A., Editura de stat pentru literatură și artă, de pe strada Orlando. Adjunctul lui Petru Dumitriu, în anii săi de penibilă prostituție literară (Vânătoare de lupi, Pasărea furtunii și, mai ales, Drum fără pulbereă, dar și de glorie reală, prin publicarea trilogiei Cronică de familie. Ali mi-a mărturisit și mi-a arătat o cupură dintr-un ziar de epocă în care P. Dumitriu recunoștea că „prozatorul Al.I. Ștefănescu a fost cel care m-a sfătuit să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
puterii. Și a produs volume în șir în care metafora - abhorată de ideologii realismului de tip bolșevic - apărea în postúri dizgrațioase sau era pur și simplu sufocată de „luminoasele elanuri spre viitor și perfecțiune umană!” 3 După perioada sa de „glorie”, când „îmbrăcase” posturi impresionante în ierarhia stalinistă culturală - director la cenzură, unde, în acei ani, erau ciuntiți Caragiale și Eminescu, excluși Blaga și Arghezi, apoi redactor-șef adjunct la E.S.P.L.A., un monstru editorial care îndeplinea și rolul de monopol al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
așteptările acelor ofițeri care se ocupau cu „zvonuri”, varianta „colonelului de securitate” care... aș fi fost eu! 5 După primul succes, cu Francisca, am început să fiu luat „în serios” de lumea literară și am intrat în acel „culoar al gloriei” care a sucit mințile multor tineri de talent, la noi ca și aiurea. În prima iarnă după apariția romanului, m-am „eternizat” la castelul Pelișor, unde am scris partea a treia - de fapt, primul volet al romanului În absența... - Bătrânii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
oficiale scriitoricești de activiștii superiori de partid, amplu și imediat după Ceaușescu, un Geo Dumitrescu sau Dan Deșliu, care mă sfătuiau însă „să mai aștept, nu e momentul!”. La Pelișor, unde mă găseam în acea iarnă, se afla și tânăra glorie a realismului socialist, membru plin c.c., Titus Popovici, tronând deja în manualele școlare și acolo, în palatul unde a murit Ferdinand, într-un luxos apartament, la primul etaj. Admirându-mi Francisca, sau abil fiind, se integra doar corului de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
plenara ce se anunța, și el a încercat, folosindu-și întreaga putere de persuasiune, să mă facă să renunț. Nu l-am ascultat nici pe el și, cum mă îndoiam că Nichita, care, după al treilea volum și în plină glorie literară, începuse a fi ceva mai neglijent cu cuvântul dat vechilor prieteni, va veni, l-am rugat pe tânărul Adrian Păunescu, cel mai nou membru al grupului nostru în acei ani, un poet tânăr care promitea mult, energic, cu un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ce urma apoi să circule, prin „bunăvoința” lui Titus, dar și a altora, deja invidioși pe cărțile și pe fervoarea mea de destin, probabil, în cancelariile cele mai înalte ale c.c., vrând să exemplifice „carierismul, setea nu numai de glorie, dar și de putere politică a lui N.B.”: „Treceți Rubiconul, le-am spus solemn, cu o emfază jucată, celor trei prieteni, și intrați în cortul lui Cezar!”. A doua zi a început, solemn, plenara U. Scriitorilor, condusă de Zaharia Stancu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
câteva pagini de confesiuni biografice în revistă. În ’69, în vară, am fost ales, la Congresul X al partidului, membru supleant al c.c., la propunerea lui Dumitru Popescu. Iată, aglomerându-se, în ce mă privea, atunci, trepte ale puterii și gloriei, evenimente care mă scoteau brusc din umbra unui mai bine de un deceniu literar și care au făcut pe unii să creadă în „cariera sau carierismul lui Breban”. M-au iritat și pe mine, atunci, aceste „aprecieri”, după mine, calomnioase
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cei care ne servim vocația cu abnegație și credință, este și acesta: de a mărturisi în sensul creării istoriei timpului pe care l-am trăit, deoarece masa mare de indivizi care ne înconjoară nu „dispun” de acest „instrument” care face gloria, dar și servitutea noastră: scrisul, litera, cuvântul scris ce, cum o spuneam, „fixează”, unește și legitimează o națiune. „Complice” cu propria-ți națiune aflată o jumătate de secol în barbarie civică înseamnă „a nu minți”! A nu minți în operă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
le publica, atunci, sub tirania comunistă, trecând de numeroasele cenzuri dure și perfide ale puterii, dar și înfrângându-ți dorința, „ispita”, firească poate, de a apărea cât mai repede și de a te bucura cu un ceas mai devreme de glorie și de drepturile de autor!... Și când vorbesc de curajul de a nu minți „în operă” nu mă gândesc la minciunile grosolane ale unui Ceahlău al literelor române (și care va rămâne astfel în ciuda erorilor sale!Ă precum Sadoveanu în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
interiorul țării sau din exterior, grotesc acest improvizat și anacronic nou tip de domnie, el nu era atât de stupid cum putea să pară unor minți ce judecau logic și normal. Deoarece Ceaușescu se drapa, e adevărat, în faldurile unor glorii trecute - de tipul Mircea sau Ștefan (cu ajutorul unor Titus Popovici și alții!Ă -, dar avea grijă să atace, cu regularitate, vârfurile intelectuale din toate domeniile, ceea ce convenea și chiar producea entuziasm mai ales acelor mase de sute și sute de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din plăcerile și privilegiile unui scriitor acceptat, glorios chiar, eu, un ins defel făcut pentru singurătate socială, pentru „neînțelegerea” de orice fel! O arată tipul meu de debut, nevoia de prieteni, de grup literar, foamea, da, foamea de recunoaștere, de glorie. Știu, sunt unii artiști, din variile lor domenii ale artei și literaturii, care declară sus și tare, în numeroase interviuri și confesiuni, că „urăsc gloria, că scriu sau pictează doar pentru mulțumirea sufletească!...”. - ...Atunci de ce expui, de ce faci atâtea eforturi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
meu de debut, nevoia de prieteni, de grup literar, foamea, da, foamea de recunoaștere, de glorie. Știu, sunt unii artiști, din variile lor domenii ale artei și literaturii, care declară sus și tare, în numeroase interviuri și confesiuni, că „urăsc gloria, că scriu sau pictează doar pentru mulțumirea sufletească!...”. - ...Atunci de ce expui, de ce faci atâtea eforturi umilitoare ca să publici... ?! i-am întrebat pe unii dintre aceștia, dintre care unii s-ar putea să fie sinceri în naivitatea lor, iar alții joacă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
naivitatea lor, iar alții joacă comedia ipocrită de secole a „dezinteresatului”, a sufletului nobil atras de valorile pure și abstracte ale Artei! (Observați însă că această comedie a dezinteresului față de privilegiile de tot felul pe care le aduce după sine gloria, recunoașterea publică a valorii, o joacă mai ales cei „lansați”, cei ce și-au „verificat” deja impactul la public și la critica de specialitate și care vor să beneficieze, cum s-ar zice, și de nimbul „apostolului artei”!...Ă Da
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
supraveghea” până la sfârșit - instrument care, din păcate sau ca o fatalitate a noastră, a oamenilor „de talent” români, la mulți creatori se stinge sau se diminuează sensibil o dată cu „omologarea” de către societate a producției lor, o dată cu ceea ce se cheamă succes sau glorie! Și acest ascuțit simț critic îmi șoptea mereu - uneori chiar striga la mine, iritat! - că aspirațiile mele, în artă, nu se potrivesc în nici un fel cu extrem de modestele mele scrieri; ele însele șovăitoare ca gen atunci, ba proze scurte, ba
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
norocul unei longevități prolifice, carieră, în acest caz, pentru a conclude, înseamnă „norocul exprimării unui destin”. Am fost mereu impresionat de catedralele vestului european, goticul ce a voit să sugereze sublimul, disproporția între făptura umilă și trecătoare a individului și gloria absolută a Zeului! Și, mai ales, de „cupolele” lor, forme impresionante și îndrăznețe în care au excelat un Brunelleschi, un Buonarroti! Și sunt, în sfârșit, și pentru că zeii tutelari, ai mei, ai națiunii în limba căreia, ca o daltă, îmi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]