8,741 matches
-
acea Împăcare a spiritului propovăduită În Vară și pustie. Maestrul fu cuprins de Înfrigurare, dar și de căință, Întrucât abia atunci intuia că Învățătura sa, ca oricare altă doctrină care se Întemeia pe morală, putea provoca, ajungând În mâna unui ins imatur, tot atâta rău, pe cât bine (căci, după cum Însuși Platon o spune, dacă maestrul e cel care Își alege ucenicii, cărțile nu‑și aleg cititorii). Aprins de gânduri necurate și Încins probabil de votcă, Ben Haas hotărî ca dintr‑un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
imatur, tot atâta rău, pe cât bine (căci, după cum Însuși Platon o spune, dacă maestrul e cel care Își alege ucenicii, cărțile nu‑și aleg cititorii). Aprins de gânduri necurate și Încins probabil de votcă, Ben Haas hotărî ca dintr‑un ins total neinteresant - ucenicul nefiind În stare să răspundă la nici o Întrebare disimulată a Maestrului - să facă un hasidic (cuvânt ce semnifică instruire, inițiere, umilință) dacă nu cumva putea fi vorba de o pornire inconștientă de parodiere a lui Pigmalion, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
treaptă spre evoluția fiecăruia dintre noi și ne ajută foarte mult în luarea deciziilor din viața noastră. De aceea mă opresc mai mult asupra acestui aspect și încerc să exemplific, ca de obicei, pentru a înțelege mai bine esențialitatea conștientizării inși ex-. Acum câtva timp în urmă, am găsit la cutia poștală un pliant de reclamă și invitație la „Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă”. Cam în aceeași perioadă am urmărit la televizor o emisiune tocmai despre această
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
se țineau cursurile era despărțită de odaia de lucru a lui Gauss printr-o anticameră. Nu era mare. Noi, o parte din cei nouă studenți, stam grămădiți la o masă ale cărei laturi erau făcute pentru trei, nu pentru patru inși. Gauss rămânea la capătul de sus al sălii, din fața ușii, la depărtare mijlocie de masă. Când veneam cu toții, doi dintre noi, sosiți ultimii, trebuiau să se strângă în jurul lui, cu caietele pe genunchi. Gauss purta o tichie neagră subțire; gheros
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
polițienească prin care arătau pe șleau că eu eram În plus, că prezența mea o stînjenea pe Clara și pe toată lumea Întreagă. Totuși, cel mai rău dintre toți era maestrul Neri, a cărui nefastă simfonie era tot neterminată. Era un ins ferchezuit, un filfizon din San Gervasio care, cu toate că Își dădea aere de Mozart, mie, așa cum tot picura briantină, Îmi amintea mai mult de Carlos Gardel. De geniu nu vedeam la el altceva decît că era un Împuțit. Îl peria pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai spunem... Poate că erau niște catalige, am sugerat. M-a privit fără să priceapă. Evident, pentru portăreasă, subiectul era cît se poate de serios. — Și nimeni n-a mai vizitat apartamentul În toți acești ani? — Odată a apărut un ins Îngrozitor, din aceia care zîmbesc tot timpul, un jîmbat, dar care Îl vezi de cît colo ce-i poate pielea. A zis că era de la Brigada Criminală. Voia să vadă apartamentul. — A zis de ce? Portăreasa tăgădui. — Vă amintiți cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
încălecând lavițele ascunse sub scoarțe moldovenești, cu rumeni trandafiri și cu indescifrabile amintiri monarhice, se mai potoli din vesela frământare. Un nimb de tihnă și de plăcere naviga pe deasupra mesenilor, ce priveau cu îngăduință la târgovățul cu buci mari, de ins care trăiește ușor, un păpălău care întrerupea, pretimpuriu, horele stoarse dintr-un megafon cârpit în pânză groasă kaki, meșterind la un geamantan din tablă zincată , cu o mulțime de bumbi și de beculețe, lucind în penumbră, ca niște verzi ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
într-un leșin neașteptat, fiindcă, uneori, părea că nu-i mai vine aer deloc din cauza râsului său colosal. De aceea, Mircea rămăsese mut de spaimă, atunci, fiindcă, după o îndelungă și copioasă sporovăială, pe deasupra și fără legătură cu precedentul subiect, insul cel pilangiu, grăsuliu și hazos îi făcu din deget a admonestare, zicându-i: Avocatul neplătit / Este bun de... de... de... bumbăcit, găsi el, după mai multe enumerări, o rimă oarecare, apelând la un înspăimântător termen argotic al pușcăriașilor, bumbăcirea. Zicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lui de spital al săracilor de la Sans Souci, pe muribundul ce fusese supus tratamentului forte de către Vladimir. Cu ochi holbați și fără lumânare lângă el, acoperit cu un colț de învelitoare peste picioarele descărnate, fostul coleg de serviciu, actualul răposat, insul asistat de generozitatea lui Bibi Bleotu, parcă așteptase să fie descoperit așa, in rigor mortis. Mult se mirară, a doua zi, Bleotu, șoferul său stenahorisit, precum și Svetlana și ceilalți, cum de transpirase mortul atât de tare, de-i erau ude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de pofte de mascul, care o căutau, cu tandrețe de buturugi, pentru niște scopuri din acelea. Se mișcă, plină de frig sub ninsoare, simțind o greață nesfârșită de vremea aspră a nopții. Își urni trupul strâmb și deșirat mai aproape de insul ce sforăia încă de la uvertura aterizării sale și, descheindu-și paltonul murdar, îl încolăci, strângându-l la pieptul ei, ca o scândură putredă. Îl sărută cu gura-i ocupată de câțiva dinți stricați, molfăindu-i între ei obrajii înghețați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tremurând, începu a-și descolăci trupul ei de salamandră amorțită de frig. Deschise ochi suri, între pietre tombale, acoperite de zăpadă, scuturându-și bodogănind stratul alb care îi acoperise de o palmă pe amândoi. Privi fără să înțeleagă ceva spre insul de alături, care, sub plapuma de zăpadă, dormea, strângându-se tot mai încovrigat de frig și tot mai acaparat de voluptosul dor de hodină. Ațintindu-și ochii alburii și tulburi, Mesalina socoti că bancnotele care ieșeau dezordonat din buzunarul necunoscutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dumneata, că animiștii practică o genealogie zeiască, prelucrată rudimentar, precum horele cocorilor împrejurul Insulei Delos! Nu! Mai degrabă, aș zice eu, aceștia au niște intuiții relativiste, așa cum noi, oamenii acestui secol de grație, ne-am pune următoarea chestiune: Oare unui ins care e poziționat într-un vehicul ce se deplasează cu viteza luminii, cum i s-ar înfățișa oare o rază luminoasă? Altfel zis: cum, oare, acel ins ar percepe, această rază de lumină? Pentru aceștia continuă Profesorul pentru animiști, obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
noi, oamenii acestui secol de grație, ne-am pune următoarea chestiune: Oare unui ins care e poziționat într-un vehicul ce se deplasează cu viteza luminii, cum i s-ar înfățișa oare o rază luminoasă? Altfel zis: cum, oare, acel ins ar percepe, această rază de lumină? Pentru aceștia continuă Profesorul pentru animiști, obiectele constituie entități impregnate de vrednicie, în ele pulsând o stare nondefinită, dar nu ireală, răsfirată în veridicitate. Toate acestea.... Cuvântătorul se înfurie pe pipa lui năstrușnică, dominată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se păru doar că distinge un tunet prelung, urmat abrupt de un scrâșnet în țeastă și de un dangăt care purta în el întunericul. Toată succesiunea, toată această rapidă serie de sonuri, mintea lui o etală, înainte de a înțelege că insul acela, cu mușchi reliefați peste tot, ca la un manechin gonflabil de cauciuc, răsărind din infinitele ape ale cleștarului de Murano, lovise cu precizie. Dulce, pavăza Reginei Să fi fost orele două din după-amiaza toropită de soare când, în pajiștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
e apa, n-ai ce face. Eu mi le spăl când cred eu că se adună. Contează să fii curat, contează pentru tine, nu pentru majurul de pe hol, sau mai știu eu... Am avut pe Jilava păduchi, de la nouăzeci de inși, toți jegoși. Cum am scăpat? Le-am luat toate, le-am fiert într-o oală la reșou. Unii stau cu păduchii, îi suportă, stă cu ei, pe ei, exact ca aristocrații ăia prin Anglia, frumoși șic, de n-aveai treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
periculoși. Doar în dosar există pericolul. Dar, în rest, nu cred că suntem chiar așa de periculoși, să fim îngrădiți așa de tare. Celula? Mare nu pot să zic că este. E mică, mai ales acuma. De exemplu, pentru trei inși, e foarte mică. Dacă unul singur vrea să se plimbe pe interval, pe locul rămas între paturi, ceilalți doi trebuie să stea la pat. Două paturi suprapuse și celălalt singur. Da. Nu este suficient spațiu. Avem televizor și ceva cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Da, am avut una grasă rău. Și tot așa, eu sus, ea jos. Mi-a trimis bikini ei pe caleașcă. Și trăgeam bikinii și ei nu se mai terminau. Că era grasă rău. Intram și eu și mai intra trei inși în ei. „Ia-i, fă, înapoi, că eu nu-i iau!“ Grasă-grasă. Am început s-o-njur, aruncam apă, clor pe ea... „Lasă-mă, că m-ai disperat.“ Nu mă lăsa să dorm, nici să mănânc. „Te iubesc, vino-ncoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
schimbări așa, nu semnificative, dar oarecum, cât de cât, le-am simțit că, parcă, mă schimbă. Am zis că și anii. Pe Satu Mare. Eram singurul român între unguri. Deci, singurul care nu știam ungurește. În camera aia. Eram 60 de inși în cameră. Și ei țineau toată ziua televizorul pe unguri. Numai unguri, unguri, unguri. La un moment dat, le-am spus: „Băi, și mie-mi place un film bun, o muzică bună... Ăștia dau fel de fel de programe... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a sărit să mă omoare acolo, cu săbiile. M-a scos un bulibașă de al lor. M-a scos și m-a dus la locul faptei, acolo-șa, unde s-a găsit mortul. Acolo se strânsese peste cinzeci și ceva de inși. M-a legat de mâini cu sârme și-a-nceput să-mi dea în cap cu pietroaie, ca să mă omoare și pe mine. Norocul meu c-a venit poliția cu ARO, călare. A venit toți acolo, m-a scos de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
roțile de la mașină, le spărgeam roțile să nu mai vină, le luam fișa, le rupeam cureaua de la motor. Făceam ceva să nu mai vie noaptea aia. Și furam fier pentru armături. Colac de 60-70 kilograme, și-l furam... Eram patru inși. Paznicul cu noi, cot la cot. Îl vindeam cu o mie de lei kilogramul. Cu Tamango, ăștia care trag pe la cimitir, pe-aici. Ne venea de căciulă pe fiecare seară câte 500 de mii, un milion, opt sute de mii. Depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și mă mutam înapoi la mine la țară, că era mai liniște. Ce mașină voiați? Dacie. Eu pusesem ochii, că tata avea un bemveu sport, decapotabil. Că-l tamponasem de câteva ori. O scoteam noaptea din garaj, o-mpingeam. Cinci-șase inși o împingeam 100-200 de metri de casă și de-acolo o porneam. C-avea toba scoasă și, când o porneam, ziceai că-i tractor. Și-am lăsat-o de câteva ori fărâmată. Aveam omul care vindea o Dacie. 70 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mici. Avea și milițianul copii de-o seamă cu mine. La IMGB am luat cupru în spinare și am plecat, nu ne-a întrebat nimeni, credea că sunt muncitor. Și-am mers din BIG până-n Progresul. Pe jos, da. Trei inși, că eram trei. Și-am mers cu ea în spinare. Am tăiat-o în bucăți și am vândut-o în piață la Progresul, acolo, că e punct de colectare. La cinșpe mii kilogramul. N-a scăpat nimic din București ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
despre cele care sunt condamnate. Cele care sunt în anchetă, nu vorbim. Sunt din familie foarte amărâtă. Fără bani, eu știu... nu puteam să spunem că n-avem casă, dar era o garsonieră, nu era o casă. Să stai cinci inși într-o garsonieră! E cam greu. Încă doi frați. Și mai erau și certuri în familie. De la nimicuri. Deci nu pot să spun că erau niște motive întemeiate pentru ei, ca să facă ceea ce făceau. Dar, oricum, majoritatea cazurilor din familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și-am început s-aruncăm cu farfuriile de mâncare pe-acolo, că mâncare... Și, la un moment dat, a apărut paznicul și a zis să stăm. Și n-am stat noi, a stat el! Fiindcă eram foarte mulți. Eram paișpe inși. Și și-a luat-o el pe cocoașă. L-am legat fedeleș, l-am bătut și să ne spună unde-i magazia și unde pune banii. Că banii erau la șeful lui în birou, dar nu prea mulți. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
foarte repede și când omul se dă să spună: „Asta e!“... Deci el pune mâna pe aia bună. Dar scoate banul și el când mâna își sucește... așa. Sunt multe șmecherii. Nu faci singur jocul ăsta. Îl face mai mulți inși. Deci tu învârți piesele, iar trei-patru stau la intervenție și la neatenția ta. Deci să-ți atragă atenția. Câteodată trebuie să lase să și câștigi, că altfel... la orice joc trebuie să-i dai una caldă și șapte rele. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]