8,332 matches
-
lovească. Ruba mi-a cerut pentru isprava asta un Curriculum Vitae. Mai În glumă, mai În joacă, i-am cerut și eu unul. Uită-te și tu ce mi-a trîntit pe masă!“ Redau În continuare mostra de curriculum vitae inserat În Grația Dizgrația, la solicitarea prezumtivei cititoare de cărți audio A. Textul se așază Între ghilimele Întrucît personajul Ruba din Epistolar și autorul mărturiei de față nu sînt Întocmai una și aceeași Încarnare: „Vederea mi s-a-mprăștiat la timp, n-am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
noul. // tu ți-ai cam zâmbit în zâmbet, / făcând ochiul de felină / și te-ai retras «vulturește» / după mamă în grădină.“ E curios cum cineva cu ochi de felină se retrage vulturește. În sfârșit... În poemele lui Traian Bădulescu-Șuțeanu sunt inserate și versuri de Nichita Stănescu, ceea ce reprezintă o consolare pentru cititor, care are prilejul să se mai delecteze, fie și fugitiv, cu poezie bună. Fostul coleg de școală al lui Nichita Stănescu ar fi procedat mult mai înțelept dacă ar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a reușit niciodată să fie un poet autentic. Se străduiește, uneori se chinuiește să fie, dar în zadar. Explicația, brutală în banalitatea ei, este aceea că Solo Har-Herescu nu are talent. Nu are acel „har“ pe care și l-a inserat optimist în nume. Nimeni nu-l condamnă pentru asta, nimeni nu-l respectă mai puțin. În schimb, strădania de a simula talentul îl face antipatic. Din această strădanie rezultă o falsă poezie, incapabilă să emoționeze. Merită examinată „metoda“ prin care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
piesele sale mult mai des decât sexul feminin. Înregistrăm astfel o discriminare pentru care autorul riscă să fie trecut pe lista neagră a mișcărilor feministe. Anca Pedvis despre Anca Pedvis Anca Pedvis are o admiratoare: Anca Pedvis. Într-o autobiografie inserată la sfârșitul unui volum de versuri cu un titlu chinuit-ingenios, Propilog (prefață de Eugen Negrici, Ideea Europeană, București, 2006), poeta vorbește despre sine cu evlavie, ca despre un personaj mitologic. De fapt, ca despre două personaje mitologice, întrucât autoarea straniei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
În stare să se dezlipească de el. Feffer nu voia să tacă. Ce Îi trebuia lui era să fie mereu acaparator, radiind de interes proaspăt. Și, bineînțeles, din cauză că-l respecta Într-atâta pe Sammler trebuia să facă Încercări sau să insereze mici note sau aluzii lipsite de respect, puțin pe ici, un pic pe colo, neobrăzări, familiarități, insinuări, explorând după ocazii. Dragul meu, de ce să cauți așa din greu? Există corupție În multe locuri. Îți pot arăta eu. — Fanny - fata care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spectacol mai clasic. De unde va rezulta modernitatea? Dintr-o altă perspectivă asupra scenelor. Am practicat o construcție pe mai multe planuri pe principiul montajului filmic, am schimbat în anumite scene raporturile, am luat texte de la anumite personaje și le-am inserat în textul altora. Prin urmare, inovația se regăsește mai mult la nivel dramaturgic. De pildă, în celebra scenă de teatru în teatru - nu apar actorii, ci chiar Polonius, Claudius și Gertrude sunt puși în situația de a juca rolurile. Vreau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
mea poezie. A întins un braț ce voia să rămâi. Noaptea îmi arunca capcane de zări, Prin ținutul fantomei de stele, El, prin sufletul lunii un eșafod de chemări, El, roua de cer rostogolită-n speranțele mele. El, mi-a inserat drumul ce-aveam de urmat, Mi-a vindecat teama de noapte, Sărăcia din himera cu capul plecat, El, dorul de viață prin nimfa de șoapte. El prin oceanul de vis, mai departe Naviga vindecat și iubit De-o ființă plecată
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
teoretice, Mihăiță avu câteva cezuri pe care comisia le consideră ca fiind nesemnificative. Ajuns în fața probei practice, fu întrebat: - Ei, tinere, cunoști lista probelor de admitere? Neașteptând răspunsul candidatului, președintele comisiei îi oferi o coală de hârtie pe care erau inserate ariile impuse ca probe de concurs. Comisia avea libertatea de a alege una sau mai multe dintre acestea : Siciliana și Presto din Sonata I în sol minor de Bach ; Sarabanda și Giga din Partea a II-a în re minor ; altele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mi-e lehamite! N-ai decât să scrii ce vrei despre mine. Puțin îmi pasă. N-am nici o pretenție la drepturile de autor. Concetățenii onorabili ai urbei vor afla de mine din gazete. Fie printr-un anunț anodin al primăriei, inserat la rubrica "Diverse", de tipul: «Astăzi dimineață, sergentul major Adăscăliței, alarmat de un copil, a găsit pe o bancă din grădina publică a urbei noastre cadavrul unui bărbat asupra căruia se aflau: un ceas de buzunar marca "Lux", o legătură
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
aprilie, la sugestia dlui Oprea, am încercat să scriu în legătură cu cireșele pe care le-am împărțit egal tuturor oamenilor mei din pluton, în timp ce mă aflam concentrat imediat la nord de Tighina, în martie-iunie 1940. Iar m-a provocat Oprea. Am inserat articolul în forma următoare, pe care o consemnez, astfel, având titlul: „Măi băieți, mâncați cireșe din cireșul tatei”. Prin 1939-1940, în timpul primelor concentrări la granițele țării serios amenințate din toate punctele cardinale, m-am bucurat când printre cei repartizați în
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dl. Oprea o nouă lucrare documentară, intitulată Hușul în presa vremii - de la Melchisedec până în zilele noastre, însoțită de o scrisoare îndemn pentru mine la scris. I-au plăcut cele două articole trimise, despre cele două ordonanțe avute. Primul l-am inserat ceva mai sus, urmând să-i găsesc loc și celuilalt, cu titlul: „Mihai, prietenul și fratele meu din război”. Printre altele, se bucură că-i voi pune la dispoziție sutele de scrisori ce posed, din care speră să scoată o
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
aceeași cutie muzicală a memoriei mele care sunt anii Pif. Dar și aici, jocul dintre „atunci” și „acum” nu poate fi ignorat. Ceea ce îmi rămâne în amintire, ca o umbră, este silueta lui Corto, în Samba avec Tir Fixe, text inserat într-unul din albumele Pif hors-série. Dincolo de acest prag îndepărtat, reîntâlnirea cu Corto Maltese este una recentă, iar lectura dedicată lui nu este cu nimic mai puțin aplicată decât cea pe care aș fi rezervat-o literaturii ortografiate cu majusculă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în mai multe temporalități în același timp; deci a câștiga timp sau a da timp propriei vieți. Dacă vom considera gândirea ca element esențial în definirea umanului, atunci a desfășura mai multe operațiuni mentale în mod sincronic înseamnă a fi inserat concomitent în temporalități diferite. Putem zări oameni enervați de propria tâmpenie: sunt oamenii care devin violenți atunci când ar vrea să spună mai multe dar nu reușesc să-și transpună în cuvinte intențiile semnificative; și atunci, pentru că nu pot să se
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
te adresa altuia; ceea ce presupune a-l simți pe celălalt, a-i avea în vedere modul de-a fi. Orice act de vorbire ale la bază o ipoteză a interlocutorului, o anticipare a modului lui de-a înțelege, care se inseră la rândul ei pe acordul prestabilit pe care-l reprezintă înseși existența limbii. Dorința noastră de-a avea dreptate (derivată din imaginea de sine) ne împiedică deseori să vedem adevărul; nu putem fi de acord cu interlocutorul nostru, ba chiar
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
un șir nesfârșit de vagoane, se Îndrepta, clătinându-se, Într-o direcție necunoscută. În mintea sa, el asemui locomotiva cu un uriaș păianjen, pe cât de crud, pe atât de calculat, care după ce prinsese În plasa Întinsă o groază de insecte inserându-le venin sub crustă, le golise sugându-le viscerele și le Înșirase pe o ață, făcând din fiecare victimă o capcană, În care intrau acum, iată, de-a valma, pasageri tineri și bătrâni, fără să se Întrebe prea mult Încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stanța celebră: "Tovarăș cu eterul, fum plin de nepăsare Ce mult ne-asemuim! De-o clipă-ți este viața, o clipă-a mea mai are. Dar tot din foc ieșim." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 39) Inserat în cadrul absolut al eterului acea, "fumée indolente" capătă un cu totul alt atribut. Evocarea eterului ne invită să regândim cuvântul "indolente", să-l înțelegem în accepțiunea lui etimologică: aceea de cruțat de durere. Versul dobândește astfel un sens moral și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
1801. Antreul abia lăsa să se Întrezărească o Încăpere de umbre, de unde urca o scară răsucită Într-un soi de spirală. Am consultat mulțimea de cutii poștale din metal. Numele chiriașilor se puteau citi pe niște cartonașe de carton gălbui, inserate Într-o renură, după obicei. Miquel Moliner / Nuria Monfort 3.o -2.a Am urcat Încet, parcă temîndu-mă că edificiul avea să se prăbușească dacă aș fi cutezat să pășesc cu fermitate pe treptele acelea minuscule, de casă de păpuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de lemn povestită de o mie de ori, deși aceasta, din fericire, s-a salvat de execrație În ultimul moment, datorită, cum se va vedea, inimii bune a unui copil de opt ani. Se povestește În câteva cuvinte și o inserăm aici ca să servească de exemplu pentru noile generații care nu o cunosc, cu speranța că nu vor glumi pe seama ei pentru faptul că este ingenuă și sentimentală. Atenție, deci, la lecția de morală. Era odată, În vechea țară a poveștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
picioarele pe masă, peste dosarele nerezolvate. Dar nu ți se pare o lipsă de respect? De respect, firește, nu față de munca ta (nimeni nu are pretenția să judece performanța ta profesională; să admitem că obligațiile tale sunt în mod regulat inserate în sistemul activităților neproductive care ocupă mare parte din economia națională și mondială), ci față de carte. E și mai rău dacă aparții - prin forța lucrurilor sau din înclinație - numărului celor pentru care a lucra înseamnă a lucra cu adevărat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
uscați și cocoșați“. Fără a se dezorienta, lasă problematica să alunece pe lângă el, dă din cap și încearcă să delimiteze chestiunea în aspectele ei cele mai practice: — Dar nu cumva ați putea, iertați-mă, notele din josul paginii să fie inserate în text, iar textul să fie puțin mai concentrat, și poate, vedeți, să-l plasați ca pe o notă în josul paginii? — Eu sunt un cititor, doar un cititor, nu un autor - te grăbești să declari, ca și cum te-ai arunca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
moment, care ar putea însemna pierderea privilegiilor mele la curte...“ De aceea, Marana îi propune sultanului o stratagemă inspirată din tradiția literară a Orientului: va întrerupe traducerea în punctul cel mai pasionant și va începe să traducă un alt roman, inserându-l în primul, printr-un expedient oarecare, de exemplu un personaj din primul volum deschide o carte și începe s-o citească... Și al doilea roman se va întrerupe și va face loc unui al treilea, care nu după mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
capitolele ce-mi mai rămân de citit, spui tu, atingând cu o mângâiere tremurată fluviul dens al scriiturii, în care recunoști proza care ți-a însoțit orele tale de deținut. — Cum doriți, spune ofițerul, vă las cu Sheila, care va insera programul de care avem nevoie. Cititorule, ai regăsit cartea pe care o căutai; acum vei putea relua firul întrerupt; surâsul revine pe buzele tale. Dar ți se pare că povestea asta poate continua așa? Nu, nu cea cu romanul: povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cele mai importante, pentru a vedea în ce dulap trebuie să păstrez microfilmul, sub ce rubrică să-l cataloghez. Apoi, seara (îmi petrec serile aici, după orele de serviciu: locul e liniștit, mă destinde, știți), mă întind pe divanul acesta, inserez în aparatul de citit microfilmul unei scrieri rare sau al unei fascicule secrete, și-mi permit luxul să-l savurez pentru plăcerea mea exclusivă. Arkadian Porfirici își încrucișează picioarele încălțate cu cizme, își trece un deget între gât și gulerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de-a dreptul un pretext. Intervine un al patrulea: Dacă doriți să insistați asupra subiectivității lecturii, pot fi de acord cu dumneavoastră, dar nu în sensul centrifug pe care i-l atribuiți. Orice carte nouă pe care o citesc se inserează în acea carte globală și unitară care e suma lecturilor mele. Asta nu se-ntâmplă fără efort: pentru a compune acea carte generală, orice carte particulară trebuie să se transforme, să intre într-o relație cu cărțile pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
crape natural, cu încetișorul. Da’ la noi nu crăpa nimic. Acum zece ani pe vremea aceasta ne pregăteam de Congresul al XIV-lea... Mai amân să scriu despre perioada hot. Nici nu mă văd în stare. Cred că îți voi insera pur și simplu relatările mele de jurnal de atunci, oricât de patetice ar părea. Chiar ieri am avut o discuție cu câțiva prieteni despre unul din textele mele. Mi-au spus că pare o ficțiune trasă de păr. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]