8,656 matches
-
Statului Major au fost în favoarea blocării forțelor japoneze în Filipine și atacarea Formosei (Taiwan), pentru a asigura americanilor și australienilor controlul asupra rutelor maritime între Japonia și Asia de sud. Generalul Douglas MacArthur al Armatei SUA a insistat pentru o invazie în insulele Filipine, care de asemenea ar fi tăiat liniile de aprovizionare spre Japonia. După opinia sa lăsarea insulelor Filipine în mâinile japonezilor ar fi fost o lovitură prestigiului american și un afront personal lui MacArthur, care în 1942 a
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
asemenea, ocolirea forței aeriene considerabile masate de japonezi în Filipine era considerat de mulți ofițeri de grad înalt prea periculos, inclusiv de amiralul Chester Nimitz. Nimitz și MacArthur la început aveau planuri opuse. Planul lui Nimitz era centrat pe o invazie în Formosa, cu care putea să taie aprovizionarea japonezilor din Asia de sud-est și de asemenea era potrivit și pentru o invazie în China continentală, lucru pe care MacArthur în considera inutil. O întâlnire între MacArthur, Nimitz, și președintele Roosevelt a clarificat
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
inclusiv de amiralul Chester Nimitz. Nimitz și MacArthur la început aveau planuri opuse. Planul lui Nimitz era centrat pe o invazie în Formosa, cu care putea să taie aprovizionarea japonezilor din Asia de sud-est și de asemenea era potrivit și pentru o invazie în China continentală, lucru pe care MacArthur în considera inutil. O întâlnire între MacArthur, Nimitz, și președintele Roosevelt a clarificat faptul că Filipinele sunt un obiectiv strategic, dar acest lucru a contat mai puțin decât se afirmă uneori în decizia
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
lucru a contat mai puțin decât se afirmă uneori în decizia finală de a invada Filipinele. În cele din urmă Nimitz s-a răzgândit și a fost de acord cu planul lui MacArthur. S-a estimat de asemenea, că o invazie a Formosei ar avea nevoie în 12 divizii pușcași marini americani. Aceasta era o forță terestră mai mare decât puteau americanii să strângă la acel moment în Oceanul Pacific, toată armata australiană fiind angajată la acel moment în Insulele Solomon, Noua Guinee
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
era o forță terestră mai mare decât puteau americanii să strângă la acel moment în Oceanul Pacific, toată armata australiană fiind angajată la acel moment în Insulele Solomon, Noua Guinee, și în Indiile Olandeze de Est și diverse alte insule din Pacific. Invazia Formosei avea nevoie de forțe terestre mult mai mari decât cele disponibile la sfârșitul anului 1944 și un astfel de atac nu ar fi fost fezabil până când înfrângerea Germaniei naziste nu ar fi eliberat forțele terestre necesare. În cele din
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
din clasa „County”: Shropshire și Australia, distrugătorul Arunta și câteva nave de luptă din Noua Zeelandă și/sau Olanda. Flota a 3-a comandat de amiralul William F. Halsey, cu Task Force 38 comandat de viceamiralul Marc Mitscher va asigura pentru invazie un suport și acoperire de la distanță. Un viciu fundamental al acestui plan a fost că operația navală nu avea în vârful comenzii un amiral în poziție de comandant suprem. Lipsa unei comande unificate pe lângă problemele și eșecul în comunicații va
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
japoneză a pus deci în funcțiune planul "Shō-Gō" 2, lansând valuri succesive de atacuri împotriva portavioanelor Flotei a 3-a. În aceste lupte înverșunate japonezii au pierdut 600 avioane în trei zile, aproape toate forțele aeriene aflate în regiune. După invazia americană în Filipine Marina Japoneză a trecut la planul "Shō-Gō" 1. "Shō-Gō" 1 era un plan prin care navele viceamiralului Jisaburō Ozawa, cunoscute ca „Forța de Nord”, trebuiau să atragă forțele americane principale de acoperire departe de Leyte. Forța de
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
regele Leopold al Belgiei a cucerit Congo. Competiția pentru Africa a devenit un fenomen recunoscut oficial la Conferința de la Berlin din 1884, Țările europene rivale au feliat continentul African ca pe un tort. Doar Liberia și Etiopia, care a respins invazia italiană, au rămas independente. Colonizarea Africii a avut multe efecte asupra africanilor. Europenii nu au ținut seamă de diversitatea națiunilor africane când au trasat noile granițe. Ei au implementat în Africa forme de guvernare noi, însă puțini africani puteau să
Lupta pentru Africa () [Corola-website/Science/319352_a_320681]
-
emir turc din provincia Chaldeea, pe țărmurile Mării Negre, Saltuch (acesta era numele emirului), care dărui lui Andronic o citadelă puternică în țara Coloneei, foarte aproape de frontiera bizantină. Comnenul se stabili acolo cu familia, ducând o existență de cavaler-tâlhar, bântuind, cu invaziile lui, teritoriul imperial și vânzând turcilor pe prizonierii prinși, excomunicat desigur de biserică pentru legăturile cu verișoara lui, ca și pentru șederea sa la necredincioși și nepăsându-i decât foarte puțin de aceasta. Manuel, înfruntat astfel, era furios. Zadarnic încerca
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
vacanța de vară. Între anii 80 și 90 ai secolului XIX, autori precum H. Rider Haggard, Rudyard Kipling, Robert Luis Stevenson, Arthur Conan Doyle, si H. G. Wells au sris multe povești în care creaturi fantastice amenințau Imperiul Britanic. Literatura de invazie își atinsese vârful, iar în anul 1897, formula lui Stoker de invazie a Angliei prin influențe din Europa continentală era familiară cititorilor de române fantastice de aventură. Cititorii erei Victoriene au savurat-o că o aventură, dar și-a atins
Dracula (roman) () [Corola-website/Science/315549_a_316878]
-
precum H. Rider Haggard, Rudyard Kipling, Robert Luis Stevenson, Arthur Conan Doyle, si H. G. Wells au sris multe povești în care creaturi fantastice amenințau Imperiul Britanic. Literatura de invazie își atinsese vârful, iar în anul 1897, formula lui Stoker de invazie a Angliei prin influențe din Europa continentală era familiară cititorilor de române fantastice de aventură. Cititorii erei Victoriene au savurat-o că o aventură, dar și-a atins statutul legendar dor în secolul XX, când au apărut ecranizările. Înainte de a
Dracula (roman) () [Corola-website/Science/315549_a_316878]
-
pierdut multe din lucrurile sale în favoarea armatei și multe din încăperile acestuia au fost distruse. Geamurile erau sparte de suflurile exploziilor și trebuiau înlocuite. În același timp cu Războiul ciudat, Regina a fost data Formării revoltei, din cauza temerilor privind o invazie iminentă. Din cauza influenței sale asupra poporului Adolf Hitler o numea „cea mai periculoasă femeie din Europa.” Cu toate acestea, în defavoarea războiului, atât ea cât și soțul ei, la fel ca mare parte din Parlamentul Regatului Unit, dar și Publicul britanic
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
al doilea război mondial (până la 23 august 1944) România, cu sprijinul forțelor puterilor Axei, a luptat împotriva Uniunii Sovietice pe Frontul de Est. Din august 1944 până la sfârșitul războiului, România a luptat împotriva Germaniei naziste, sub controlul Uniunii Sovietice. Odată cu invazia sovietică, comuniștii au preluat puterea, astfel încât, după cel de-al doilea război mondial, armata a fost reorganizată și sovietizată. După Revoluția română din 1989, din cauza lipsei de fonduri, multe unități au fost desființate și multe echipamente au fost eliminate. De
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
inclusiv București) până la sfârșitul anului 1916. Forțele românești, condusă de către mareșalul Constantin Prezan, s-au retras în partea de nord-est a României (Moldova). În iulie și august 1917, Prezan, ajutat de viitorul mareșal, generalul Ion Antonescu, au oprit cu succes invazia germană, condusă de mareșalul August von Mackensen. Generalul Alexandru Averescu a condus a doua armată în victoriile din bătăliile de la Mărăști (22 iulie - 1 august 1917) și de la Mărășești (6 august - 8 septembrie 1917). Ca rezultat al Revoluției Ruse, România
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
și al VIII-lea. În secolul al XI-lea, cneazul kievean Vladimir I (978-1015) a pus bazele unui sistem de fortificații din lemn și pământ) la frontierele de vest și sud ale statului său, pentru a proteja Rusia kieveană de invazia mongolilor. Aici s-a realizat o fortificație de lemn, pentru a apăra frontiera de sud-vest a Rusiei kievene, după ce aceasta ocupase teritoriile respective. Zona Hotinului a căpătat o importanță dominantă pentru partea de sud‑vest a Principatului Halici-Volînia (stat apărut
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
kievean, datorită luptelor pentru succesiune), aflându-se pe traseul unor importante drumuri comerciale, care legau Scandinavia și Kievul cu Podolia și cu coloniile genoveze și grecești de la Marea Neagră. Rolul fortificațiilor de peste râul Nistru era de a apăra acest teritoriu de invaziile popoarelor migratoare și de raidurile nomazilor din stepe. Fortificația a fost construită pe un teren stâncos, aflat pe un vârf care străjuiește curgerea Nistrului și valea înconjurătoare. Mai întâi era o fortificație de lemn, dar în decursul timpului ea a
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
a fost numit de însăși regină. În 1525 Maria a preluat controlul asupra facțiunilor politice. Ludovic și Maria și-au petrecut timpul liber în locuri din apropierea palatului, călărind, vânând și încercând fără succes să mobilizeze nobilimea maghiară împotriva unei iminente invazii otomane. Ungaria a fost profund divizată când la sfârșitul anului 1525 a devenit clar că sultanul Suleiman I a planificat s-o invadeze. La 29 august 1526, Suleiman și armata sa au spart apărarea lui Ludovic. Ludovic și întreg guuvernul
Maria a Austriei (1505–1558) () [Corola-website/Science/316525_a_317854]
-
într-un singur loc: efectivele erau împărțite între Armata a 5-a din vest și Armata a 10-a din est. Italienii aveau trupele distribuite de la granița Tunisiei , în vestul Libiei și până la Sidi Barrani în Egipt. Graziani a declanșat invazia în Egipt pe 13 septembrie cu patru divizii și un grup blindat. Înaintarea italienilor a încetat la Sidi Barrani, unde Graziani, care nu era informat cu privire la efectivele reduse ale brianicilor, Mussolini era foarte furios datorită rezultatelor modeste ale operațiunii conduse
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
de ocupare a Dardanellelor, iar în timpul celui de-al doilea război mondial a fost susținătorul unor operațiuni în Balcani, de exemplu a intervenției din 1940 din Grecia. Numind Italia „pântecul moale” al Axei, Churchill a fost susținătorul înfocat al unei invazii în această regiune în locul unei debarcări în Franța ocupată. Italia s-a dovedit însă un obiectiv greu de cucerit. Terenul muntos a oferit forțelor Axei posibilitate organizării unor poziții defensive foarte puternice și a anulat, cel puțin parțial, avantajul pe
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
ca un scriitor reprezentativ pentru întreaga literatură care se scrie de la război încoace.” ; Radu Voinescu, interviu în Timpul: pot să vă spun numele unui roman care ar trebui sa intre imediat în manualele de literatură: Veneticii de Ion Lazu; - Diana Iepure: Invazia Veneticilor, Jurnalul de Chișinău, anul VI, nr. 355/ 11 februarie 2005 2005, pag, 13; - Florentin Popescu: Literatura ținuturilor pierdute, Sud, p. 5; Nicolae Oprea: Romanul familial, Ziua literară, 29 sept. 2003, p. II; Marcel Duță: De la realitate la ficțiune, R.R.
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
era rânduită în ordine de bătaie în centrul orașului și cerea bani de la basileu. Bani însă nu erau, iar Murtzuphlos n-a izbutit să-i înduplece pe mercenari să lupte fără plată. Orașul, care rezistase aproape nouă sute de ani în fața invaziilor barbarilor de tot soiul, se închina sabiei latine. Cruciații au dat foc orașului. Pentru a treia oară în acest an a izbucnit un incendiu puternic. Disperat, Alexios V a părăsit, seara capitala. În învălmășeala nocturnă, nobilimea i-a oferit tronul
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
rit ortodox, apoi a fost preluat de catolici, iar până la sfârșitul secolului XVI a fost mănăstire benedictină, după care nu a mai fost locuită. Mănăstirea a cunoscut o decădere constantă din secolul al XIV-lea, pentru ca în anul 1557, după invazia turcească în părțile Aradului și din cauza Reformei religioase, mănăstirea să nu mai fie consemnată ca fiind funcțională. Intrat în atenția arheologilor imediat după anul 2000, a cunoscut campanii de cercetare succesive (sub conducerea medievistului Adrian Andrei Rusu de la Institutul de
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
se presupune că mama sa era Swietoslawa, fiica regelui Mieszko I al Poloniei. Knut intră în istorie odată cu campania de cucerire a Angliei din 1013, în care își însoțește tatăl. Anglia a fost învinsă rapid, fiind slăbită după deceniile de invazii vikinge. Totuși, moartea tatălui în februarie 1014 va duce la abandonarea planurilor de cucerire, britanicii alegându-l domn pe Ethelred al II-lea. În august 1015, Knut reia ostilitățile, acestea finalizându-se cu un pact prin care lui Knut i
Knut cel Mare () [Corola-website/Science/316767_a_318096]
-
la inițiativa lui Cristian Tamâș și Sorin Camner și a unui grup de scriitori, traducători și fani din România, din dorința de a promova literatura și arta science-fiction autohtonă de calitate, dar și din dorința de a se împotrivi la invazia superficialității și a nonvalorilor promovate în exces și care pervertesc bunul gust și percepția generală asupra culturii. SRSFF a luat ființă în ianuarie 2009, ca entitate juridică, din dorința fondatorilor de a crea un cadru legal de reprezentare, organizare, susținere
Societatea Română de ScienceFiction și Fantasy () [Corola-website/Science/316775_a_318104]
-
înălțime, dominând orașul și câmpiile dimprejur. Se află la 18 km sud-est de Kremeneț și 50 km nord de orașul Tarnopol, capitala oblastului. Prima atestare datează din 1527, desi tradiția locului situează originea locașului cu 3 secole mai devreme, în timpul invaziei mongole, cănd câțiva călugări s-au refugiat din calea primejdiei în acest loc. Legenda spune că însăși Maica Domnului le-a apărut celor câțiva călugări sub forma unui stâlp de foc, si, pășind către ei, și-a imprimat urma piciorului
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]