9,120 matches
-
pe marginea prăpastiei care lasă să se contureze un univers ale cărui cadre imobile de multe ori, se suprapun, se amalgamează creând impresia de caleidoscop care descompune lumea și o reface din piese ce nu întotdeauna par a-i aparține. Ironia atinge poezia de meditație și deopotrivă poezia naturii, "Pe asfaltul jilav metafizica lor avea balsam de Noembrie patetic", "s-ar fi putut scrie pe mine:"acesta e cutare" și să fiu pus pe soclu/ căci într-atât eram cuprins de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
subliniată și de trimitele la "parafraze", textul se pierde-n intertext, singurele modificări sunt date de renunțarea la registrul solemn și tratarea vechilor teme în registrul banalului. Un titlu ca Puțin alcool, pe lângă propunerea ca temă a beției, aduce și ironia prin modalizatorul de cantitate puțin. Afirmarea incertitudinii pe finalul primului vers nu face decât să întărească, paradoxal, certitudinea stării de fapt, a confuziei: "Cum stelele s-au urcat pe cer, nu știu". Nu se pune sub semnul întrebării o acțiune
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de decemvrie) revine și aici numai că se integrează într-un discurs ironic pe tema raportului dintre editori și poeți. A doua parte a textului reia în contrapunct versul inițial, aplicându-i apoi tenta ironică, dezarmantă și depreciativă. Dintr-o ironie la adresa lumii, textul se transformă într-unul voit autoironic, pentru că se sugerează că e creat sub imperiul bahic. În consecință, se justifică astfel incertitudinile, ezitările, modul aparent haotic, cel puțin de asamblare a lui: "[nu știu] nici cum trei [stele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care literatura română se reorientase spre modernismul interbelic (promoțiile '60, '70) fără însă a-l reface identic. Neomodernismul însemna o recuperare a lirismului după o perioadă de sterilitate în plan literar. Totuși unii dintre reprezentanții săi anunță prin recurgerea la ironie, la demitizare, prin jocul intertextual sau prin autoreferențialitatea postmodernismul din anii '80. Așa cum generația albatrosistă se opusese exceselor literaturii moderniste, tot așa cei ai generației ‛80 operează o distanțare polemică față de ceea ce a însemnat literatura anilor '60. E interesant că
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
garsoniera 49 etc."251. Nu e o poezie a faptului divers propriu-zis, ci mai degrabă una a banalizării întregii existențe fără ca aceasta s-o anihileze. Poezia banalului nu poate fi niciodată separată de cea a demitizării, a parodicului, în care ironia nu reușește să îndulcească imaginea ciudată a unei lumi degradate care nu mai înspăimântă, ci produce mirare, dezgust și chiar o acceptare a unei astfel de existențe ca pe o fatalitate. Dramă în parc (Geo Dumitrescu) este un poem al
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și chiar o acceptare a unei astfel de existențe ca pe o fatalitate. Dramă în parc (Geo Dumitrescu) este un poem al cărui titlu are oareșice rezonanțe caragialești. La fel ca la Caragiale și la fel ca la autorii contemporani ironia ascunde un univers tragic, dincolo de parodia textelor fals dramatizante se întrevede lumea contemporană rece, corozivă, terifiantă prin condamnarea la singurătate. La Geo Dumitrescu, incipitul este cel mai adesea cel care evidențiază preferința pentru o asemenea estetică a banalului: Femeia avea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de sex" (Geo Dumitrescu, Aventură în cer). Fronda lingvistică este generatoare, în consecință, de imagini poetice noi. Surpriza, șocul pot astfel să trezească cititorul din letargie și să-l provoace să reacționeze în urma lecturii (o reacție emoțională, evident). 5. Intertextul. Ironie și demitizare Poezia generației Albatros este și una a dialogului despre specii, despre teme, motive și recuzită lirică, o poezie în care eul poetic se raportează critic la universul literar, construindu-și unul propriu prin repunerea în discuție a structurilor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
elanuri pesimiste/ se uita la cer și concepea cine știe ce poezie banală"). Dialogul se realizează indirect cu poezia gravă de meditație, nu numai cu cea a peisajelor idilice, cărora li se opune spațiul comun al orașului, sau cu cea a iubirii. Ironia vizează și de data aceasta poezia turnului de fildeș, a aspirațiilor spre înălțimi de neatins. Poezia erotică este refăcută ironic și parodic și în literatura contemporană: "luna se rostogolea pe cer, ah!/ nourii treceau încet peste ea, încet/ curul tău
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fel de mise en abîme structura de adâncime a poeziei: "Răsucind toracele acoperit cu afișe/ copacul se-nclina, spunea: "Îndurare" -/ pudic acoperit cu afișe, parcă de vânt descheiat/ răspândea nasturi cu scuturări rare". Modernismul, observa Mircea Cărtărescu, cultivase și el ironia, dar, în postmodernism, ea se generalizează, devenind chiar un "principiu constructiv" al textului poetic. "Iluzoriul postmodern, tocmai în calitatea lui de irealitate, este ironic, implicând strategii ludice mergând de la pastișă la glosolalie, de la autocitare la intertextualitate. Postmodernul nu creează, ci
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Noembrie patetic). Intervenția retorică își are rolul ei bine stabilit într-un asemenea demers demitizant, face parte dintr-o adevărată recuzită. Linda Hutcheon remarca, de altminteri, că "parodia postmodernă nu ignoră contextul reprezentărilor trecute pe care le citează, ci folosește ironia pentru a sublinia faptul că suntem în mod inevitabil separați astăzi de acel trecut - datorită timpului scurs și istoriei ulterioare acelor reprezentări. Există un continuum, dar există, de asemenea, o diferență ironică"255. 6. Demetaforizarea Poezia modernismului se caracteriza printr-
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din urmă se se constituie în ilustrări tradiționale ale acestora. Am observat un refuz al prejudecăților de orice fel și acest fapt este susținut nu doar de dialogul permanent cu locurile comune, ci și de modul de organizare a discursului. Ironia este unul dintre procedeele dominante și, în manieră caragialiană, se transformă adesea în autoironie tocmai pentru forța expresivă pe care o capătă astfel. Se subminează constant seriozitate textelor prin constratul dintre masca inocenței și sublinierea, îngroșarea conturilor imaginilor. Același efect
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
preferința manifestată pentru poetica faptului divers. Elementele poetizate sunt cele ale universului banal, cotidian (e o ieșire a scriitorului din "turnul de fildeș"). Se schimbă recuzita poetică, eliminându-se orice prejudecată cu privire la cuvinte care pot să fie poetice sau nepoetice. Ironia și demitizarea parodică a idealurilor exprimate în poezie sunt și ele modalități care apropie generația Albatros de sfera poeziei recente. Se observă și o înlocuire a metaforelor cu enumerațiile, cu repetițiile, inserarea secvențelor cu aspect epic în textele poetice. Atunci când
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
216 Leul cu picioare de argint, 212 Lovitura întârziată, 223 Ibrăileanu, Garabet, 92 Ierunca, Virgil, 95, 96, 100, 113 Igna, Vasile, 117 Iliu, Victor, 73 iluzie, 132, 136, 147, 149, 152, 161, 177, 189 Ioanis, Edwin, 90 Iorgulescu, Mircea, 58 ironie, ironic, 11, 12, 17, 18, 23, 30, 41, 43, 48, 60, 87, 90, 91, 93, 95, 97, 107, 109, 113, 115, 119, 120, 122, 145, 146, 149, 158, 161, 164, 166, 167, 171, 174, 176, 178, 179, 180, 181, 182
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mythes, un second univers basé sur les tendances de l'inconscient, de répondre d'une manière compensatoire aux frustrations du moi -intérieur. Dans ce dernier cas, l'angoisse sort d'un réseau de symboles, traités sérieusement ou avec une fine ironie. De telles périodes de l'évolution de la littérature développent des tendances antagonistes, des manifestations extravagantes, construites sur des fondements communs. Un telle période d'oscillation de la littérature roumaine est celle qui se superpose sur la Deuxième Guerre Mondial. Les écrivains
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
et il surprend le lecteur par la perspective qu'il ouvre vers lui. C'est un parcours de la découverte de soi-même d'une manière authentique car il semble se mettre partout le sceau de la tristesse et de la mort, et l'ironie provoque seulement un sourire crispé, amer. L'autre section importante de ce chapitre est celle où l'on présente les modalités de structuration du discours poétique, des modalités sur lesquelles on reviendra dans le dernier chapitre parce que beaucoup d'entre
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
modalités sur lesquelles on reviendra dans le dernier chapitre parce que beaucoup d'entre elles peuvent se retrouver comme des traits définitoires dans la littérature contemporaine : la déstructuration du langage poétique, des formes de dialogisme, le jeux des probabilités l'ironie et même la structure du poème ekphrastique, ce qui signifie une limitation du monde décrit à un espace bidimensionnel. L'éloignement des ressources communes au lyrisme, la mise du discours poétique sur la métaphore-clé, nécessite la découverte d'une alternative
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
L'œuvre littéraire authentique est en mesure d'estomper les fautes, les défauts de celui qui l'a réalisée, comme disait Ion Caraion, celui -ci ne peut pas être chassé de la littérature. (Traducere de Gina Baciu) Mots-clés : Génération Albatros / " albatrosiste ", ironie, quotidien, intertexte, social, prosaïsme, banal, avant-garde, littérature-reportage, authenticité, autoréférentiel, poétique des certitudes et des incertitudes, poésie contemporaine, dialogisme, langage syncopé, paratexte, vision déformatrice, poésie ludique, fronde, innovation stylistique, éros, obsession de la mort, réel, imaginaire. În seria LITERE au mai apărut
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
puzderie de generații de creație!", Marian Victor Buciu, "Canonul estetic: listă, curent, generație?", în România literară, nr. 45/noiembrie 2008. 24 Radu G. Țeposu, Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, Editura Eminescu, 1993. 25 Cristian Moraru, Ostentație și ironie, Caiete critice, nr. 3-4/83, apud Gh.Crăciun, Competiția continuă. Generația 80 în texte teoretice, ediția a II-a, Editura Paralela 45, Pitești, 1999. 26 Ștefan Barbely, în Aventura normalității, Ramuri nr. 12/1988, apud Gh. Crăciun, Competiția continuă, op. cit
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poezia optzecistă.)", Alex. Ștefănescu, "La o nouă lectură: Geo Dumitrescu", în România literară, nr. 20/2004. 178 "Apar aici inclusiv procedee care ar putea fi considerate postmoderne avant la lettre: referiri la documente sau lucrări fictive, note în subsolul poemului, ironii dintre cele mai reușite", C. Rogozanu, "Geo Dumitrescu - un nou bilanț", în Observator cultural, nr. 29/2000. 179 Geo Dumitrescu, "O altă estetică", în Ecoul, anul II, nr. 30/30 ianuarie 1944, p. 2. 180 Geo Dumitrescu, Poetic și nepoetic
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ultimei generații ['80] nu sunt, însă, nici mai multe, nici mai supărătoare și nici mai pregnante decât ale generației '60. Sunt altele: acolo jubilația și declamația, aici decepția și cerebralitatea; de o parte incantația și declamația, de cealaltă prozaismul și ironia; în locul angajării convenționale, sarcasmul neconvențional; cei dintâi s-au lăsat duși de apele existenței ce le promitea armonia, cei din urmă s-au oprit la bariera morală a lumii și având în față dizarmonia dramatică. Pentru unii limbajul avea acces
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cartierele democrate”, muncitorești (Cartierul C.F.R., de pildă), formulă impusă de discursul populist al epocii postbelice, menită să facă uitată denumirea anterioară, orientală, dar, în absența fondului care să ateste progresul, ea n-a prins, din contra, sunînd pretențios, se preta ironiei. Comparația din versul „Prin măhălăli mai neagră noaptea pare...” nu-i rezultatul unei observații făcute de la distanță de ele, din centru, ci al uneia făcute chiar din interiorul lor. în acest caz, „mai neagră” înseamnă acum, adică la întoarcerea spre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lupte și de jale”, descoperă în ei un impuls pentru o atitudine în răspăr: „O , corbi siniștri, vă iubesc!” Pentru că - zice el mai departe - „în fracurile voastre negre/ De ciocli, aveți ceva de gală,/ Și-n croncănitul vostru rîde/ O ironie triumfală!”12). în epocă, însă, atunci cînd cineva se referă la corbi, dominant e sentimentul de teamă. Venirea lor dă emoția producerii unui eveniment implacabil. Asupra unor autori, între care Pincio și Tradem, corbii au un efect paralizant: „Pe valuri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o răspîndi la «Naționala», cealaltă cafenea a scriitorilor”.2) Ororile - au încercat și unii mai tineri s-o demonstreze - pot fi privite cu detașare, „estetic”. Așa a procedat, de pildă, Ion Vinea în „Visul spînzuratului”, poem datat 1915, în care ironia e, cu premeditare, mai pregnantă decît compasiunea: „Spînzuratul vînăt din grădină/Plin de rouă și de frunze moi (în revistă: noi - n. m.)/ Senvîrtește-n axu-i de lumină/Fără frică de ninsori și ploi/ Și rîzînd cu ochii amîndoi.// Spînzuratul pînă-n
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de orgie/ Pe canapeaua din altar”)11). Ca să pun punct acestui aspect, voi spune: la Bacovia iubirea e frumoasă doar ca nostalgie, ca ratare ori ca speranță. Insatisfacțiile, complexele, reticențele, i-au alterat felul de a o privi. De aci ironia cvasipermanentă cu care vorbește despre ea. Și tot de aci figura uneori caricaturală („Amorul, hidos ca un satir”)12), alteori penibilă a „amorului”: „Carbonizat, amorul fumega -”13). Adică, după ce arsese, trăgea să moară. E adevărat, în „Poemă în oglindă”, există
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de iubiri profane și de a-și domina, în spațiul sacru, excitațiile. Nu reușesc, iar acest eșec le face „gîndul mai amar” și le deviază exasperarea în blasfemie. Despre „cochete” și „cocote” E greu de spus cîtă admirație și cîtă ironie este în versul „Pe drum e-o lume leneșă, cochetă”, din „Amurg violet”.2) „Cochetă” are și valoare descriptivă, și valoare morală. Poate fi echivalat prin „elegantă”, „distinsă”, dar și prin „dornică să epateze”. Aci, mai curînd prin asta. Lumea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]