8,326 matches
-
Îngenuncheați deasupra apei, În unda căreia, vesel, joacă albastrul cerului. Sau, În sfârșit, poposind și lenevind prin dumbrăvi alese cu grijă și din Îndemnurile păgâne ale inimii celei date la rele și Înțeleasă, ele Înde ele, cu cea a femeii iubite de lângă volan, Măriuca, Neli sau Lilica, egeriile mele de odinioară, ale căror tentații secrete le-am urmat Întot deauna cu credință și cu răsplata amintirilor mele de astăzi, așa cum Regele Numa asculta și urma cuvântul nimfei profetice din dumbrava domniței
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
când ora s-a terminat. Am fost șters din lumea oamenilor, o lume pe care o regret atât de tare, o lume atât de captivantă. Brusc, devin conștient că i-am pierdut definitiv pe părinții mei și pe frații mei iubiți, pe prieteni, pe toți oamenii cunoscuți și necunoscuți, s-a sfârșit totul, drumul meu e fără întoarcere și, îngrozit la gândul acesta, izbucnesc (sunt încă în camera unde ai mei mă priveghează...) în hohote asurzitoare de plâns, hohote pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și Fanache. La un moment dat însă s-a petrecut ceva care a zădărnicit toate eforturile. Copiii se succedau pe scenă vioi: coruri de muzică patriotică și revoluționară, dansuri populare, poezii în care erau proslăviți muncitorii, țăranii, poporul sovietic, conducătorii iubiți și chiar însuși tovarășul Cameniță (discret, fără să i se pronunțe numele, era contribuția unui poet local: „Tu, brav bărbat de pe meleaguri dunărene ce azi regiunea o conduci cu spor...“). Gârmoci și Fanache îl priveau dintr-un colț pe tovarășul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aici, amândoi, îmbrățișați, plini de dorință, gata să se iubească acolo, în holul sărăcăcios al căminului de nefamiliști. Pasiunea aceasta nemăsurată pe care i-o arăta Irina îi făcea bine tatei: îl flata, îi satisfăcea orgoliul masculin, să se știe iubit și dorit de o femeie ca Irina îi sporea încrederea în sine însuși, astfel se simțea mai puternic. De când Irina devenise iubita lui cu tata se întâmpla un fenomen greu de explicat după logica firească: întinerea, întinerea la propriu, accelerat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
podurilor (postavca), deportările, secerea colhozurilor ș.a., dar am răzbit prin viață. Greu de tot ,maică, dar n-am căzut cu duhul. Vă urez, măicuță, mulți ani, sănătate și puteri. Să vă dea Dumnezeu tărie și nădejde să vă vedeți fiul iubit acasă! Toată lumea de bună credință dorește acest lucru. Toți oamenii patrioți , ai neamului vor lupta pentru eliberarea lui Ilie! Mare e puterea lui Dumnezeu. Adevărul trebuie să biruie. De când e lumea binele a biruit asupra răului! Așa să ne ajute
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
un an de zile? Toate cele bune! La revedere! Ilașcu” Această scrisoare a fost citită de multe ori, la fel cum făcea de fiecare dată când primea vești scrise de la fiul Ilie. Ea a fost ultima sa mângâiere de la fiul iubit. în urma consultării cu prof. Carol Stanciu, s-a luat hotărârea externării, întrucât nu se mai putea face nimic. Fiul Iurie a dorit să și ducă mama la Stăuceni, lângă Chișinău, în casa sa, pentru câte zile va mai avea de
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
din film ascundeau un secret sinistru. Chiar și televizorul pe care-l vânduse ca să facă primul milion de dolari era furat. Și nu de acasă, cum ar fi fost firesc în cartierul unde se născuse, ci din dormitorul primei lui iubite. Un miliardar normal ar fi smuls, pur și simplu, tubul acela de 12 dolari de la gura omului care stătea în calea fericirii sale și l-ar fi aruncat la gunoi. Nu însă și iubitul realizatoarei TV care, din cauza zgârceniei, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de la alegeri, și o caută prin pat pe femeie, până ce se trezesc amândoi jos. „E de bine, mămico, șeful a fost drăguț cu mine, mi-a zis iar «Mă, boul». Ia ascultă cum îți spun eu acum vacă, văcuța mea iubită și pufoasă, vițelușa mea dulce... Vezi, în pat sună altfel.“ Femeia, căreia soțul îi spune pentru prima oară, în douăzeci de ani de căsnicie, vacă, nu știe dacă e de bine sau de rău. Ca s-o îmbuneze, bărbatul îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trece la cele veșnice și este înmormântat în cimitirul din Nisiporești (Neamț). O pagină pentru voi, copiilor În anii din urmă am văzut un copilaș frumos și plăpând ce culegea dintr-o grădiniță flori pentru a le da mamei sale iubite. Și acesta era darul ce îl făcea în fiecare zi. Însă ea fiind bună creștină îl sfătui că e mai bine să facă acest lucru pentru Sf. Fecioară și să le ofere în fiecare seară la Vecernie, împreună cu alte mici
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
este faptul, că Sfânta Maria nu e numai Maica lui Dumnezeu, ci e și Maica noastră. Prea bunul nostru Mântuitor Isus Cristos, înălțându-se la cer, nu ne-a lăsat orfani, ci ne-a dat de mamă pe însăși prea iubita sa Maică. Aceasta a făcut-o tocmai când era în suferințele nespuse de pe cruce, spunând către Maria: “Femeie, iată fiul tău” și-l arătă cu privirea stinsă pe Sf. Ioan: “Fiule, iată Mama ta”. Din acea clipă Sf. Ioan privea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
echipă de reporteri și operatori de la Televiziunea Română, cu intenția de a imortaliza acest rar eveniment, când un grup de credincioși români: ortodocși, romano - și greco-catolici, se înfrățesc și se îmbrățișează între ei pentru a o slăvi pe Maica lor cerească, iubită deopotrivă de unii și de alții. Peste câteva clipe călătorii sunt invitați să urce în mașină. Totul se excută într-o ordine și liniște exemplară, ocupându-și fiecare locul stabilit din ajun de către organizatorii pelerinajului. Bolnavii pe cărucioare sunt urcați
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sa „Închisoarea noastră cea de toate zilele”, vol. II pag. 231, din care redau integral conținutul : „Tânăr preot greco-catolic, originar din Moldova, îndrăgit de cei cu care fusese la mina de la Baia Sprie, s-a făcut și la Pitești la fel de iubit. Înzestrat cu o voce de tenor, de o puritate și căldură rar întâlnită, numele lui, Ghiță Dumitraș, s-a asociat definitiv în memoria deținuților din Pitești cu sărbătorile de Paști și de Crăciun. An de an, în noaptea de Înviere
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
părintele Gheorghe care numai Dumnezeu știe pe unde se chinuie!” A murit un om bun”, așa și-a început predica de înmormântare părintele paroh Alois Herciu și nu era cu nimic exagerat căci a fost un om drept, respectat și iubit nu numai de consăteni ci și de cunoscuții din împrejurimi, și nu au fost puțini. Mama a fost mai rezistentă. Avea convingerea că își va vedea fiul înainte de a muri. Așa îi spunea ei inima. Pentru aceasta se ruga cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Si spre necinste-n jur ți-au pus Pe doi tâlhari : Și unul te batjocorea, Iar altul milă îți cerea Smerit. Ai stat trei ceasuri spânzurat În chinuri mari; Și-o mamă-n cer ne-ai dăruit Prin ucenicu-ți mult iubit: Ioan. Când ceasul însă a venit Ai expirat Pământul s-a cutremurat, Văzduhul s-a întunecat Complet. Cu-o lance coasta ți-au străpuns Focar de-amor; Si apă, sânge-au picurat Din coasta-ți, Miel nevinovat, Isus. O, Doamne
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de această viziune și se desparte firesc, fără regret de celelalte satisfacții care devin minore; el nu renunță, nu disprețuiește, ci alege. Același lucru se întâmplă și în cazul astronauților. Poate cel mai grăitor fenomen este dragostea autentică față de persoana iubită; Sfântul Francisc din Assisi îndrăgostit de Cristos își află în imitarea lui sensul și împlinirea vieții, aceasta fiind și situația acelora care vor să-l urmeze; ei aleg cu bucurie drumul spiritual parcurs de Sf. Francisc. Pentru a fi un
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sunt nevoit, spre binele Familiei, să mă ocup serios de educația Voastră. Să nu Vă pună dracu’ să nu mă ascultați, că naiba Vă ia! Mai întâi de toate, faceți bine și lăsați-Vă de muierlâcuri și de gratuități inutile! Iubiți pe cine vreți, culcați-Vă cu cine doriți, dar atunci fa ceți-o din tot sufletul, iar dacă nu iubiți aveți curajul s-o recunoașteți bărbătește și nu mai faceți pe amorezatul și nu mai oftați ca un terchea berchea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Ta. Săm scrii, Mihai. Aștept, Alby Eu am scris o scrisoare mai lungă, dar am rupt și asta am trimis numai. Să-m scrii. N-am mai sărbătorit Ajunul Crăciunului împreună, cum am fi dorit... Era sărbătoarea Lui cea mai iubită, sărbătoarea căminului sfințit de nașterea Pruncului. Poate că dacă am fi fost împreună în seara aceea lucrurile ar fi reintrat în matca lor firească. Dar n-a fost să fie așa... Ticki Rădulescu lui Pierre, loco Ajun de Crăciun 1953
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
temple păgâne și bazilici creștine, cu resturi de coloane și portice, cu locuri de judecată și cu terme: lespezi de marmură și mozaicuri pe care călcau tinerii efebi din oligarhia cetății... Am cules cu pietate și reculegere rămășițele acestui trecut iubit și le-am adus peste sute de kilometri și zeci de veacuri ca să vă bucurați și voi de ele, după cum m-am bucurat eu. În rest - am muncit ca un sclav, drept care vei avea plăcerea de a-mi vedea la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tramvaie până la stația terminus, iar apoi și cu un autobuz, era totuși o nespusă mângâiere și liniștire, care dădea suferinței sale o preocu pare practică, o consolare a gândului și a trupului, veșnic îndemnate să ajungă acolo, la căpătâiul fiului iubit, fie să-i aprindă o lumânare, fie să-i pună o floare, fie doar să mângâie pământul care-i ținea acum loc de haină... Întâi s-au dus singuri, în familie... Apoi ne-au chemat și pe noi - prietenii -, pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fune rară cu care venisem. și acolo, în prezența unei mari mulțimi de rude și de prieteni, preotul Bisericii Albe a oficiat slujba înmormântării. După douăzeci și șase de ani, în același loc, alături de tatăl și de fiul ei cel iubit, a fost înmormântată Alice. Mormântul era străjuit de o cruce mare, din marmură neagră, a colonelului Deleanu. Lui Mihai i s-a pus doar, în colț, la picioare, o placă de marmură albă, cu iscălitura lui și datele de început
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pajiște. Prin urmare, totuși un cântec de vară, mi-am zis, chiar dacă împărțirea asta nu par s-o cunoască. Dar iluzia mea n-a durat mult: după o primă strofă despre vară, următoarea o cârmea voios spre cultul Conducătorului mult iubit, căruia un copil îi oferea în dar cea mai frumoasă floare roșie. Iar în a treia strofă, Conducătorul se bucura nespus și le zâmbea tuturor, fiindcă el, Conducătorul, le purta cea mai mare grijă copiilor din țară. Mintea lor nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pentru mulți ani, și de-a fi pierdut, într-un interval foarte scurt de timp ("Timpul" n-a avut deloc răbdare) cele mai dragi ființe: un bunic de nouăzeci și doi de ani, topit realmente de foame, surioara cea mai iubită răpusă de meningită și, în aceeași zi, bunica moartă într-un accident stupid, fugind după nepotul înnebunit de durere. Cu o justificată indignare retrospectivă (există răni sufletești care nu se închid niciodată), autorul, care crede că destinul este executorul unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vultus hilares habiatis" (Proverb latin) (Cât timp vei mânca vei avea o privire veselă) Nu. Deloc. Noi nu aveam figurile vesele. Nu. Mai degrabă, privirile noastre erau izbitor de asemănătoare cu ale participanților la un priveghi al unei persoane mult iubite. Într-adevăr, noi ne înfruptam din ultima mămăliguță prăpădită, făcută din ultimul căuș de mălai din sacul golit. Eram șase copii înfricoșați și ne uitam la mama ca la singura salvare. Mama lua câte o bucățică de mămăliguță și expedia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
abia-abia se mai târa împiedicat și împleticit până la padocul primitor, de unde își propusese să organizeze un nou atac impetuos, năprasnic și pustiitor la iarna viitoare. Dar pân-atunci... liniște. Liniște deplină. În tot acest interval de timp, Leu cățelandrul nostru iubit, cel care o salvase pe mama de la o moarte inevitabilă a suportat același regim de maximă austeritate ca noi. Avea o crăticioară unde mama îi punea zilnic rația de boabe, precum și un vas mai mic pentru apă. Se împuținase la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la auzul acestei "muzici" sinistre cu inflexiuni ucigașe, copiii se simțeau cuprinși instantaneu de o teamă paralizantă, căutând brusc un punct de apărare și ascunzându-se înapoia fustelor mamelor ca în spatele unor inexpugnabile metereze fortificate. Șintărul nu era o persoană iubită; dimpotrivă. Cine pronunța numele lui trăia cu impresia că își spurcase și otrăvise cavitatea bucală cu o substanță rău mirositoare, lipicioasă și înecăcioasă, simțind imperios nevoia unei purificări cu anafură și agheasmă. Era complet desconsiderat, prezența lui în comunitate fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]