7,857 matches
-
trebuiau să reflecte rolul lui Lenin și grandioasele realizări ale partidului comunist și poporului sovietic. Intelighenția trebuia să se acomodeze cu noul curs ideologic și să-l slujească. Intelighenta s-a separat în două tabere: conservatorii conndusi de Kocetov și liberalii conduși de Tvardosvksi. Hrușciov pendula între două tabere, considerând că scriitorii trebuiau să se încadreze în limitele realismului socialist. Afacerea Pasternak a arătat care erau limitele liberalizării în literatura, românul Doctor Jivago nefiind publicat în țară, ci doar editat în
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
concepe decât o singură civilizație și o singură modernitate). Dar ea suprinde atunci când e auzită venind de pe buzele unui intelectual din Est. De ce oare de atâta vreme grupuri de intelectuali tot atât de variați ca zapadnikii ruși, socialiști ca Dimitrov în Bulgaria, liberali reformatori în Ungaria, dizidenți polonezi și-au afirmat apartenența la o Europă care în fond îi respingea? Corpusul gândirii iluministe, care, subtil, încă dă coordonatele geografiei noastre simbolice, poartă răspunderea expulzării unei părți considerabile a experienței umane la marginile cunoașterii
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
de perpetuă emergență. Așa că emanciparea și progresul social nu pot fi niciodată înțelese ca o întoarcere la normalitate, așa cum pretind gânditori neoconservatori ca Liiceanu, atunci când normalitate înseamnă să înghiți batjocura că ai fi un sine incomplet, născut pe meleaguri derizorii. Liberalii s-au închinat, cum se închină și astăzi, în speranța că odată și odată copiii care suntem noi cu toții se vor emancipa în ochii Occidentului; conservatorii s-au erijat în arbitrii ai autenticității, sfârșind ca păstori ai națiunii cu consecințe
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
ținut în landul austriac Vorarlberg la 11 mai 1919, peste 80% dintre alegători au validat o cerere de aderare a landului la Confederația Elvețiană. Aceasta a întâmpinat însă opoziție din partea guvernului austriac, din partea aliaților învingători în Primul Război Mondial, a liberalilor elvețieni și a elvețienilor negermanofoni. Prin tradiție, Elveția evită alianțele ce ar putea implica acțiuni directe militare, politice sau economice și a păstrat neutralitatea de la sfârșitul expansiunii sale în 1515. Politica sa de neutralitate a fost recunoscută internațional la Congresul
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
în timpul carierei de politician de la doctrinele de dreapta la cele de stânga de mai multe ori în viață. În strânsă legătură cu opiniile sale tradiționaliste cu privire la literatura de specialitate, dar în contrast cu apartenența sa politică la cabinetul Partidul Conservator și cel Liberal, Sadoveanu s-a alăturat grupurilor naționaliste de diferite doctrine, asociindu-se atât cu Nicolae Iorga în 1906, cât și cu grupul de stânga Poporanist de la "Viața Românească". El a încercat să refacă relațiile dintre Iorga și poporaniști, însă fără succes
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
nu a încercat să influențeze alegerile și nu a avut nici un candidat. Clerul a ales parohi, 51 din 303 deputați fiind episcopi iar majoritatea deputaților nobili proveneau din vechile familii provinciale, mulți fiind săraci și conservatori, 90 din 282 fiind liberali. Deputații aleși în număr de 610 de Starea a Treia erau instruiți, capabili să se exprime și toți erau bogați, pentru a deputații erau obligați să-și acopere singuri cheltuielile. Nu a fost ales nici un țăran sau un meșteșugar. Majoritatea
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
au decis să stabilească principiile pe care să se bazeze aceasta. Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului din august 1789 a condamnat practicile Vechiului Regim a exprimat consensul caietelor celor trei ordine. Aceasta declarație a devenit sursa de inspirație pentru liberalii din întreaga Europă în secolul al XIX-lea. Regele nu a împărtășit entuziasmul general pentru schimbările care se desfășurau. La 5 august, i-a scris arhiepiscopului din Arles că nu va consimți niciodată la spolierea clerului și nobilimii și că
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Manoilescu. Abia în 1958, familia a fost anunțată de moartea sa. Mihail Manoilescu a fost unul dintre cei mai loiali intelectuali față de regele Carol al II-lea. Versiunea sa cu privire la necesitatea aducerii în țară a celui care fusese îndepărtat de către liberali este expusă memoriile sale (publicate abia după căderea comunismului) și diferă substanțial de versiunile prezentate de către detractorii săi . Mihail Manoilescu a fost unul dintre puținii gânditori economici originali din România, fiind tradus încă din timpul vieții, dar mai ales ulterior
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
uninominale în doua tururi, PSD și-a afirmat sprijinul deplin pentru formula propusă de președinție, în primul rând pentru că proiectul acesta de vot uninominal a fost propus și susținut de PSD de peste 3 ani. De asemenea, temerile PSD în legătură cu proiectul liberalilor și al ProDemocrația erau împărtășite și de președinte. Președintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, s-a opus public votului uninominal, și a indemnat la boicotarea referendumului prezidențial, susținând ca uninominalul nu doar că nu va curăța clasa politică, ci
Partidul Social Democrat (România) () [Corola-website/Science/297687_a_299016]
-
Desfășoară o intensă activitate publicistică la revistele: „Lumea nouă” (între 1896-1898), cultivând o amiciție trainică cu poeții George Tutoveanu și Ilarie Chendi, cu viitorul prozator Jean Bart, cu militanții socialiști - profesorul Ioan Nădejde și gălățeanul I. C. Atanasiu (plecat apoi la liberali), a sprijinit activ revendicările țăranilor și înființarea cluburilor socialiste la sate. Din 1900, se retrage definitiv, în urma presiunilor autorității politice, dar a activat în cadrul Ligii pentru unitatea culturală a românilor. În anii 1902-1904 a fost student la Facultatea de Litere
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
III, 11 octombrie 1897. "Conservatorii noștri", semnat Erics, III, 14 octombrie 1897. "Poliția din Brăila", semnat Erics, III, 16 octombrie 1897. "Omagiul d-lui Zaharia", semnat Erics, III, 17 octombrie 1897. "Paraziții gloriei altora", semnat Senez, III, 21 octombrie 1897. "Liberalii și străinii", semnat Ștefan, III, 23 octombrie 1897. "După „Epoca”, „Țara”", semnat Step, III, 24 octombrie 1897. "Junimiștii și Regele", semnat Ștefan, III, 29 octombrie 1897. "Începe lupta," semnat Ștefan, III, 29 octombrie 1897. "Boalele în țară, "semnat Ștefan, III
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
P., IV, nr. 1154, 24 mai 1898. "Serbarea revoluțiunei," semnat St. Petică, IV, nr. 1156, 27 mai 1898. "În străinătate", semnat St. P., IV, nr. 1156, 28 mai 1898. "Natura," semnat St. P., IV, nr. 1157, 29 mai 1898. "Concentrarea liberalilor," semnat St. Petică, IV, nr. 1158, 30 mai 1898. "Pribegi," semnat St. P., IV, nr. 1158, 30 mai 1898. "În întuneric, "semnat St. P., IV, nr. 1159, 31 mai 1898. "Timpul cireșelor", semnat St. P., IV, nr. 1161, 3 iunie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
IV, nr. 1234, 1 septembrie 1898. "Anarhismul în scenă", semnat St. Petică, IV, nr. 1235, 2 septembrie 1898. "Urmările asasinărei Împărătesei Austriei", semnat Step, IV, nr. 1237, 4 septembrie 1898. "Leon Tolstoi", semnat Ștefan, IV, nr. 1239, 6 septembrie 1898. "Liberalii la comună," semnat St. Petică, IV, nr. 1240, 8 septembrie 1898. "Streinii în școlile române, "semnat St. Petică, IV, nr. 1244, 13 septembrie 1898. "Răscoala unor deținuți", semnat Ștefan, IV, nr. 1256, 27 septembrie 1898. "Greșelile judiciare", semnat St. Petică
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
spiritul absolutismului luminat din timpul regelui José I de Bragança (1750 - 1777), nici de introducerea monarhiei constituționale în (1822). În 1822, Brazilia, cea mai importantă colonie a Portugaliei, își proclamă independența. Secolul al XIX-lea este marcat de antagonismul dintre liberali (republicani) și conservatori (regaliști), care răbufnește în frecvente războaie civile. La 5 octombrie 1910 monarhia este abolită, iar Portugalia se proclamă republică. Lovitura de stat militară din 28 mai 1926, inițiată de generalul Carmona, deschide calea dictaturii lui António de
Portugalia () [Corola-website/Science/296612_a_297941]
-
noua constituție și legea electorală, bugetul, înființarea Băncii Naționale, dările, inamovibilitatea magistraților, politica externă etc. Majoritatea articolelor scrise de Eminescu fac parte dintr-o polemică continuă dusă cu ziarele liberale și în principal cu "Românul" condus de C.A. Rosetti, liberalii aflându-se atunci la guvernare. Opera poetică eminesciană a fost divizată de destinul poetului în două secțiuni, prima, cea antumă a fost publicată în timpul vieții poetului de Titu Maiorescu la editura Socec, cu puțin timp înainte ca mintea acestuia să
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
naționaliști, marcați profund și durabil de mentalitatea asediatului)) și ținând cont de valorile pe care Franța le încarna pe continent la acel moment, ostilitatea străinilor la unificarea națiunii i-a făcut pe nemți și antilberali, de unde una dintre explicațiile eșecului liberalilor în timpul revoluției de la 1848 pe teritoriile germanofone și, mai ales, la Berlin. În 1934 Hitler a preluat tot controlul, devenind șeful statului și scăpând de opoziție prin violență. În 1935, antisemitismul a devenit o politică oficială de stat în Germania
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
venit la putere marea coaliție, între fracțiunile parlamentare CDU/CSU (așa-numita „Uniune Creștină”) și SPD, cu Angela Merkel (CDU) drept cancelar. La alegerile federale din 2009 social-democrații au scăzut în preferința electoratului, așa încât creștin-democrații au format o coaliție cu liberalii (FDP), coaliție supranumită „negru-galben”. Al 17-lea Bundestag al Germaniei s-a constituit la 28 octombrie 2009. Norbert Lammert (CDU) a fost reales președinte al Bundestagului. Angela Merkel și-a numit apoi noul cabinet, format din 16 persoane (de la CDU
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
conflict regional în Academie: București și Transilvania contra Iașului lui Tafrali. Un moment de cotitură în cariera politică a lui Iorga a avut loc în timpul Răscoalei Țărănești din 1907, începută în timpul cabinetului Conservator și reprimată cu multă violență de cel liberal. Nicolae Iorga însuși considera dealtfel că țărănimea română era cea mai primitivă din toată Europa, și că nici măcar în Turcia această clasă n-a fost lăsată atât de mult în urmă ca aceea din regatul român. Această revoltă sângeroasă l-
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
din 1866. O altă viziune care corespundea cu cea "junimistă" era cea despre Revoluția Franceză — conform autorului René Girault românul era un excelent cunoscător al acestei perioade. Experiența revoluționară a fost, din punctul de vedere a lui Iorga, traumatizantă, în timp ce liberalii sau moștenitorii iacobini erau apostrofați pentru stricarea echilibrului tradițional. A lăudat Revoluția Americană, dând-o ca exemplu pozitiv pentru construirea unei nații. Ca "junimist", conservatorismul lui Iorga nu se baza în general pe religie. Secularist printre tradiționaliști, nu a dat
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
sudică a Dobrogei) a fost cedată Bulgariei. În septembrie 1940, Ion Antonescu a fost numit prin Decret Regal de Carol al II-lea prim-ministru, însărcinat cu formarea unui guvern de uniune națională. Generalul Antonescu le-a propus țărăniștilor și liberalilor să colaboreze la guvernare, însă aceștia au refuzat. După abdicarea lui Carol al II-lea, la cererea lui Antonescu, cele două partide au refuzat în continuare să se implice în mod direct prin liderii lor, desemnând doar niște „specialiști” din
România în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296818_a_298147]
-
de opoziție în care publică articole împotriva lui C.A. Rosetti și a „viziratului” politic al lui I.C. Brătianu. Scoate ziarele cu conținut patriotic, dar lipsite de succes: "Dunărea", "Fulgerul", iar în anul 1880 "Tarara"", în care publică articole împotriva liberalilor și a casei regale. La 14 iunie 1877 este numit de C. A. Rosetti în postul de controlor financiar al județului Putna. Primește știrea cu mari sarcasme: denumind-o „incalificabilă”, enumerându-și meritele de combatant liberal, refuză „nostima funcțiune”. Apoi
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
județului Silistra la 9 aprilie 1879. La 12 aprilie 1879 este numit administrator al plasei Sulina. Călătorește în Insula Șerpilor, iar aici experimentează mari emoții de ordin senzorial și estetic, transfigurate ulterior în "Lewki" și "Thalassa". Apoi este numit de către liberali inspector general financiar. În 1880 i se oferă funcția de inspector al monumentelor istorice și medalia "Bene-Merenti", clasa I, dar nu stătu mult nici în aceste slujbe, astfel până în anul 1902, conform cu George Călinescu, totalizase doar 18 luni de serviciu
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
noi facțiuni conservatoare numită „Juna dreaptă” condusă de N. Blaremberg, Aristide Pascal și Petre P. Carp. Un moment important al istoriei Partidului Național Liberal îl constituie luna martie a anului 1871, când prin instalarea la putere a noului guvern conservator, liberalii se vedeau aruncați în opoziție. Conștienți de necesitatea combaterii în comun a adversarilor politici, abandonând interesele de grup și rivalitățile dintre personalități, ei au arătat o mai mare dorință de colaborare cu ocazia alegerilor organizate la începutul lui mai de
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]
-
consistent coaliției grupărilor conservatoare, marcându-se astfel un moment important în viața politică românească, prin depășirea instabilității guvernamentale și inaugurarea unei perioade de ordine constituțională și construcție legislativă. Pierzând puterea în asemenea împrejurări, cu o poziție șubredă în corpurile legiuitoare, liberalii radicali, în special, își intensifică eforturile în vederea realizării unor acțiuni concertate la scară națională. Deoarece posibilitatea lor de activitate politică se diminuase, nefăcându-se simțită în corpurile legiuitoare unde posedau un număr restrâns de deputați și senatori, liberalii își pun
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]
-
corpurile legiuitoare, liberalii radicali, în special, își intensifică eforturile în vederea realizării unor acțiuni concertate la scară națională. Deoarece posibilitatea lor de activitate politică se diminuase, nefăcându-se simțită în corpurile legiuitoare unde posedau un număr restrâns de deputați și senatori, liberalii își pun toate nădejdile în presă. Din aceasta intenționau să facă mijlocul principal al activității lor opoziționiste, s-o transforme într-un instrument de modelare a opiniei publice și, totodată, într-o puternică forță de combatere a guvernului conservator. Drept
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]