7,873 matches
-
un restaurant chinezesc din Frankfurt. MÎncam mai multe lucruri deodată, frenetic, aromate, ce lăsau aceeași impresie dacă nu chiar una și mai bună decît un concert pentru pian, și, printre două Îmbucături de rață cu pui și bambus Încălzit la lumînare, am adăugat că nici nu mai țin minte de cînd doresc să mi se spună și mie o frază Mekk, de cîți ani visez o rentă, și l-am privit sugestiv În ochi. Patronul, un om generos și inteligent, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
al păpușii ce-o Întruchipează magic pe Vanessa, rivala, aceasta simte o durere acolo și țipă lipită de stîncă. În concluzie, deși femeile se dezbracă, gîfÎie și gînguresc bezmetic, impresia dominantă este de alb spitalicesc, albe sînt coapsele, albi sînii, lumînările, fesele, portretul lui Budha (?), albă cicatricea unei operații de apendicită anterioară filmărilor, sexul este și el alb ca varul fiindcă-i spălat cu șampon În piscină, Înainte de Împreunări mimate fără urmă de entuziasm și respect față de artă, de cinematograf. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fanteziei. Numai că Stone nu face nimic din toate astea și astfel iese pe pînză un muzician nici măcar prea talentat dar care se droghează și bea pînă moare, fără a trezi, evident, Înțelegerea nimănui. („Un motociclist a murit incendiat de lumînările aprinse pe pieptul lui.”) Nici măcar n-am auzit Raiders on the Storm. Sau altă piesă celebră. Atît Stone cît și Eastwood au realizat cel mult un soi de filme documentare, pînă și ele emaciate, ce nu pot interesa vreun spectator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
al prozelor tale? R.P. Dacă rămîneam medic de țară nu mai apucam nici măcar să-ți dau interviul ăsta. I.M. Ești credincios, evlavios, ateu? R.P. Pot răspunde ca Thomas Paine: „Mintea mea este propria-mi biserică”. Acolo mă duc să aprind lumînări, viii În stînga, morții În dreapta sau invers, oricum se-ntîlnesc În hipocamp, acolo mă rog, meditez, pup crucea și-așa mai departe. Pot da și răspunsul clasic: „Am o relație specială cu Dumnezeu”, deși nu există așa ceva. Lui Dumnezeu nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
are gloanțe, spuse. Nu mai e bun de nimic. Se pregătea să-l azvârle în porumbiște, dar se răzgândi. Continuă să-l cântărească în mână, nehotărât. Iliescu îi ajunse din urmă. - Trage să moară, rosti rar, clătinând din cap. Fără lumânare, ca un câine. Ca și ceilalți, adăugă coborând glasul. Întoarse capul și scuipă în lături. Darie mai privi o dată revolverul, apoi îl lăsă să cadă. Căzu, cu un sunet surd, între bulgări, lângă brațul rănitului. - Dacă vă e milă de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Mă privi scurt, speriată, și porni alergând spre casă. - Doamne ferește! făcu Popa închinîndu-se. Porni și el, și după el, noi toți. Nu murise. L-am găsit moțăind, uitîndu-se la lampă. Ilaria îi înălță capul pe perne. - Să-mi aprinzi o lumânare, spuse. S-o am aici, lângă mine, că poate se îndură Dumnezeu. Se apropiase și popa de pat. Moșu îl privi lung, ca și cum s-ar fi trudit să-l recunoască. - De ce v-ați întors? îl întrebă. Cui i-a fost
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi. Seamănă cu brandturile rusești. - Acum, că ți-am spus și m-am liniștit, cum o vrea Dumnezeu. Dar să ții bine minte rochia, adăugă. Intrai după ea în odaie și mă oprii în prag. Moșu părea că doarme, cu lumânarea aprinsă lângă căpătâi. Căutai revolverul și făcui semn Ilariei să se apropie. - Eu trebuie să mă duc. Dacă ți-e frică, uite, ține revolverul ăsta. Dar să știi că e încărcat. Să nu... - Nu, nu mi-e frică, mă întrerupse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
n-a fost comoara pe care a visat-o el, Moșu nu moare. Și se va tot chinui, se va tot chinui, așa cum se chinuie de patru ani de zile... Am găsit-o lângă căpătâiul moșului. Îi aprindea o nouă lumânare. Popa și Lixandru s-au așezat osteniți pe scaun. - Nu mai vrea să vorbească, începu Ilaria! De azi-dimineață n-a scos un singur cuvânt. E supărat pe noi toți. Dar mai ales e supărat pe mine... Popa se ridică și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
știți să blestemați. Și n-am să mă pot odihni. Are să treacă o mie de ani, și n-am să mă pot odihni... Ilaria se apropiase de el. Mi-am plecat ochii și m-am îndreptat încet spre biserică. Între lumânări, Moșul părea că doarme. În strane, câteva femei moțăiau, cu capetele sprijinite pe brațe. M-am simțit deodată obosit. M-am rezemat de perete și am închis ochii, peretele era rece, mai rece ca piatra peșterii, și simțeam cum mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca să facă o manevră de diversiune! strigai eu din urmă. Nu i-ar mai ajuta Dumnezeu!... După ce a început să plouă, ieșeam tot mai rar din biserică. Se adunaseră aproape toți acum. Câteva bătrâne plângeau încet la căpătâiul Moșului, lângă lumânările de ceară. Popa, dascălul, Vasile, toți ceilalți moțăiau în strane. De câte ori ieșeam, îi găseam alături sub nucul din fața bisericii. Nu-i mai întrebam nimic acum. Treceam pe lângă ei și le zâmbeam. "Trebuie să fiu cu ochii în patru, îmi spuneam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu l-am adus. Dar dacă vrei..." " Stai mai bine aici, lângă mine, și ascultă..." De data aceasta, intrând în odaia în care ardea, ca totdeauna, o singură candelă, și văzînd-o cum strânge, parcă cu un mare efort, cu deznădejde, lumânarea aprinsă în amândouă mâinile, a știut că sfârșitul e aproape. Ingenunche lîngî ea și-i șopti: - Am venit, mon General. Sunt eu, Manolache... Fără să-și miște capul de pe pernă, cu o voce slabă, dar surprinzător de limpede, îl întrebă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spuse privind drept înaintea lui, fără să-i vadă. A apucat să-mi spună ce avea de spus și și-a dat duhul... - Dumnezeu s-o ierte! izbucniră toți, făcîndu-și cruce și îmbulzindu-se în odaie. Apoi începură să aprindă lumânări. De mai multe ori, chiar în noaptea aceea, în timp ce o vegheau, fusese ispitit să-l întrebe ce-i spusese, dar nu îndrăznise. Pentru întîia dată Ieronim, care nu împlinise încă șaptesprezece ani, îl intimida. Parcă devenise deodată un alt om
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mea, i-am spus americancei și apoi mă-ntoarsei către Aurtoritate: Știi, o să creadă că ești În statul major. Te văd cu casca aia de tinichea și cu binoclul și o să creadă că de-aici este condusă operațiunea. O cauți cu lumînarea, să știi. Își repetă refrenul. Exact atunci ne lovi primul obuz. Întîi s-a auzit un zgomot, ca cel pe care-l face o conductă spartă, combinat cu cel de carton rupt, și apoi explozia asurzitoare și fumul deasupra noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
unul singur pe hangiu. „Culcă-te, că azi ai alergat atâta! Ai fost și în târg... Și apoi mâine trebuie să mergi la podgoreanul cela din Miroslava, să vezi de un butoi cu vin” - i-a răspuns femeia. Au stins lumânarea și s-au culcat. Hangița n-a pus geană pe geană... Și cocoșul acela parcă nu mai cânta!... „Dacă o adormit somnorosul și nu mai cântă?” - i-a trecut prin minte, când... un cucurigu lung și trăgănat a spart noaptea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și risipindule avutul. Pe măsură ce anii se adăugau, Jeanne devenea tot mai credincioasă. Mai apropiată de sora ei, Catherine, mergeau foarte des împreună la biserica Notre-Dame din Bermont. - Ce faceți voi la biserică? le întreba mama, copleșită de treburile gospodăriei. - Aprindem lumânări și ne rugăm - răspundeau fetele. - Cui și pentru ce vă rugați? - Ne rugăm la Dumnezeu și la Sfânta Fecioară cu Pruncul, să ne apere de năvălitori, să putem și noi trăi în pace. Pe Jeanne o impresionau din cale-afară glasul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
o început să slăbească. Slăbea pe zi ce trecea...In primăvară, când o început să se rupă omătul, covălia lui nenea Jănel nu mai scotea fum pe hogeag, iar el o început să gogească și să se topească ca o lumânare... „Ce ai, Jănele, mamă?” îl întreba mereu, cu glas îndurerat, mătușa Rarița. „Nu știu, mamă, da’ parcă mă arde ceva aici, la lingurică...” Când o dat colțul ierbii și troscotul din ogradă o înverzit binișor, nenea Jănel ieșea afară și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o prefăcut în tristețe. Parcă fiarele și-ar fi zis: „De ce fugim noi de un amărât de foc? Suntem mai mulți doar. Ia hai! Hai pe ei, băieți!” Focul ardea vioi, dar lupchii veneau spre noi cu ochii ca niște lumânări. Au început să se cam răsfire în jurul nostru. Asta mirosea a semn rău. Cum ne uitam cu ochii holbați la fiare, am simțit că mă apucă cineva de mână. M-am speriat de moarte. Numai n-am țipat. Era tot
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cred să știți că am un fecior născut de două zile. Și la noi, În Pomârla, la un an după botez, se taie din moțul finului o șuviță de păr, pe care nașa o fixează cu picături de ceară din lumânarea de botez pe o monedă; de argint sau... de aur! Ce bine mi-ar prinde la tăierea moțului măcar un „cocoșel” de aur! ― Să știi că povești am ascultat de la mulți indivizi ca tine. Spune-mi, dacă putem merge acum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fiu o femeie din lumea cumsecade a satului patriarhal, ca bunica Leonora. Cu bucurii timide și zîmbete timide, cu gesturi timide și cuvinte timide. Pantofii de duminică, feriți cît se poate de... glodul strămoșesc, icoana Sfîntului Gheorghe, înnegrită de flăcările lumînărilor, respirația paradisiacă, atunci cînd răcoarea dimineții de Florii pătrunde plămînii. Știu că simplitatea asta a vieții de țară e doar închipuită, scoasă din basme. Cruzimea săracului, viclenia săracului, duritatea lui mi-au fost ascunse de-ai mei. Nu erau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
violent, cu gustul de-a chinui, de-a batjocori pe cei care au refuzat calapodul. Elita face istoria, așadar, Jos elita! Moarte elitei! Intelighenția la Ocnele Mari. Doi președinți ai Academiei Române au murit la Sighet. Au fost îngropați goi. Fără lumînare și fără cruce. Mircea Vulcănescu, un tehnocrat a rulat miliarde fără să se atingă de un franc a murit la Aiud. L-au acuzat, în '47, că a dus țara la dezastru economic. La dezastru cînd leul românesc a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
I-ar fi plăcut. Anii nebuni, de dinainte de război, i-au fost dați lui Victor Marievici drept recompensă pentru anii ne-buni. Propaganda le spunea ani-lumină, deși tocmai lumina se porționa. Începînd cu optzeci, în mai toate nopțile citeam la lumînări. Întîi, fusese trecută la index lumina taborică. Cît despre ortodocșii de profesie (Stăniloae, Crainic, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu) nu numai că au fost scoși din cultură, dar, pe cei în viață, i-au băgat după gratii. Pe Blaga l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ele? se răfuiește cu mine vocea vitregă. Iordan a cerut ajutor, a apelat la forța ta și l-ai lăsat cu mîna-ntinsă. Te voiai înduioșător de plăpîndă. Nu l-ai sprijinit. Trebuia să te duci și să-i aprinzi tu lumînarea, să vadă. N-a văzut să moară. I-auzi cum doinește Poetul pe care-l răscitezi: "ca să-l săruți apoi la nesfîrșit sărută-mi sufletul pe gură". E adevărul lui Cezar Ivănescu. Mă tem că ăsta-i Adevărul, Iordana". Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca Odette de Crécy. A scris așa frumos despre Proust!" Am sperat ca nimeni din preajmă să nu fi cunoscut metafora lui Proust: a face catleya. Cu Leandru Diță-Lerești am schimbat cîteva fraze plicticoase, în budoarul de primire al Ioanei. Lumînări parfumate, obscuritate voită, Armstrong. Leandru și-a articulat (se prefăcea nesigur pe cîte un cuvînt; abia venise de la Paris) admirația față de critica mea de poezie. Subtext: Dorește-mă! O să fiu hrana ta, tu cățeaua Pavlov salivează. Or, eu eram la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la Iași 2 (doi) scriitorii sovietici și vizita tovarășilor din Uniune, pildă vie pentru toți, lipsește din Raportul întocmit de Scarlat Carp, privind activitatea Filialei Uniunii Scriitorilor". "În 17 octombrie 1956 s-a cumpărat (defect lumină electrică) 1 kil de lumînări din sectorul particular. Cînd l-am întrebat pe tov. Sc. Carp de ce n-a folosit sectorul socialist, mi-a răspuns arogant: " Nu s-a găsit de vînzare decît la Mitropolie". Este un agnostic, un trișor mistic și trebuie schimbat deîndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de pe un deal și am găsit o cheie și o cruce de lemn mare și m-am rugat pentru Cristina ca să ia examenul, la acea cruce. Acum sunt cu tati la bunica Lucica, în vizită. I-am făcut cadou o lumânare în cutiuță roșie și i-am făcut cadou la fel și pentru Fili care mă iubește și le-am spus la amândouă că ar fi bine să meargă la biserică să ia Lumină. Eu am rugat-o pe Fili să
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]