8,306 matches
-
evenimente, Mănel înțelege că în costum o să moară de foame. În plus, trebuie să se scarpine tot timpul. Un tarabagiu îl întreabă: „Bă, nu-ți vinzi costumul ăla, că te iau să dormi la depozit?“. „Ba-l vând“, zice Mănel, mândru că a rezolvat situația. Pălăria tiroleză verde „Ce prost se mai îmbracă unii“, și-a zis Vasile B. privind ca hipnotizat șapca de pâslă cu urechi a profesorului Gomoiu. „E poloneză - a lăudat-o profesorul -, o poartă minerii. E de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu viață. În câteva luni, trebuia să dovedești că ești suficient de bun, ca să poți risca totul în următoarele. Exact ca la război. Din prima zi, Vasile B. a înțeles în ce consta intervenția și n-a mai fost la fel de mândru de treaba pe care urma să o facă zilnic, ca atunci când a primit trusa cu chei. Trebuia să strângă șuruburile la motoarele din hală. Opt ore neîntrerupt strângea, Vasile B. și tot strângea la șuruburi și se întreba, exact ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
rog, Petrică - îl îngâna soția, care probabil că-i știa năravul -nu te ambala. Nu te da în spectacol.“ Femeia știa ce știa, pentru că bărbatul m-a arătat cu degetul și a ridicat glasul: „Un impostor, oameni buni! Am fost mândru de el, le-am povestit copiilor cum eram noi colegi și cum am mâncat odată amândoi fasolea cu cârnați adusă de-acasă, de la mă-sa de Gyuri. Și acum, uitați-vă la impostor, are numai un metru șaizeci și cinci. Te pomenești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cartier! Cu numai zece mii de EURO iau un lucru pe care la Paris nu-l scot cu o sută de mii. Norocul nostru, nu-i așa, că mai există și fraieri!“ Corcodușul miraculos Până pe la treisprezece ani, am fost foarte mândru de corcodușul din spatele bucătăriei de vară. Mândria e unul dintre sentimentele care se învață de mic și de care nu scapi definitiv niciodată, indiferent de motive: poți să fii mândru nevoie mare de prima pereche de ghete, de un benghi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fraieri!“ Corcodușul miraculos Până pe la treisprezece ani, am fost foarte mândru de corcodușul din spatele bucătăriei de vară. Mândria e unul dintre sentimentele care se învață de mic și de care nu scapi definitiv niciodată, indiferent de motive: poți să fii mândru nevoie mare de prima pereche de ghete, de un benghi de pe frunte sau de faptul că te-ai născut ialomițean. Cu vremea, cauza se pierde, dar cu mândria rămâi. Pentru multe dintre trăirile noastre exagerate, ar trebui să existe hapuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sufletească să înceapă de mai multe ori cura de slăbire? Până spre miezul nopții, a fiert și a tot fiert tocana, și domnul Gușatu nici măcar n-a îndrăznit s-o guste. La douăsprezece fără cinci minute fix încă mai era mândru de tăria de caracter cu care își îndura foamea. Când s-a culcat, în patul care parcă și el răspândea un parfum năucitor de mărar și piper, domnul Gușatu a făcut-o ca un învingător. Or, învingătorii, se știe, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ți-am vrut binele. Și ce dacă-ți cade părul din cap, măcar te umpli de păr prin alte părți. Cât despre faptul că ți s-au lungit urechile, eu te iubesc și așa.“ „Are dreptate Sofica - și-a zis mândru de istețimea nevesti-sii Ilie I. Ilie și bând de-acum ceaiurile ei, ca tot omul, de trei ori pe zi înainte de mese -, uite că-s și eu înalt. Și ce dacă un picior a rămas mai scurt, iar celălalt s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în care socrul meu a întârziat mult la cununia fiicei sale cu mine, refuzând să-și potrivească, la fel ca noi toți, ceasul după ora de primăvară. Toamna, când am dat limbile ceasului înapoi, socrul meu a conchis, cu aerul mândru al omului care deținea un adevăr suprem: „Ați ajuns la vorba mea! Pot ei multe comuniștii, dar să mute timpul din loc după cum le vine, uite că nu pot!“. Inamicul ataca numai dinspre Răcăciuni „Dobitocul nostru - își amintește cuprins parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cartier ai romancierului nu-i citesc cărțile. Nu că nu l-ar respecta, dar sunt întru câtva dezamăgiți de faptul că-i sunt prieteni și vecini și că-și plătește întreținerea la timp. Ar fi vrut să-l știe mai mândru, mai distant, mai altfel, nu ca oricare om. „Scriitorii mari se poartă ca niște persoane deosebite.“ Responsabilul de scară a spus chiar o vorbă de duh care a prins: „Vecinul nostru e romancier, dar ăia marii locuiește în alte blocuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
colegii, sunt amabil până li se tulbură privirea. Atunci mă ridic de la masă și dispar.“ „Ei, cam asta e generația - a conchis romancierul în vârstă -, o adunătură de bețivi. Unii foarte talentați, alții cu un talent mititel și toți tare mândri de rezistența lor la băutură. Toți din generația mea au murit de ciroză ori au sfârșit-o și mai urât. Criticii socotesc că a fost o generație blestemată, caută explicații în afara realității. Cred că e potrivit să vorbim despre destin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care a făcut foarte multe pentru că Liceul “Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți să își câștige faima unei școli deosebite. Cei care i-am fost elevi nu vom uita orele sale de limbă română și erudiția să, cu care ne impresiona, fiind mândri că am avut parte de un asemenea dascăl distins. Prelucrare după “Profesorul Ilie Vișan, personalitate complexă a timpului său” de Vasile Bată și alte date de la familie
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93279]
-
în picioare că stăncile, ni se tăia răsuflarea ateptand impresiile, iar el blajin că un gospodar de la munte, a spus doar atât: ați crescut! Am inteles cu satisfacție că a avut nădejde în noi și de asta am fost tare mândri. Profesorul Vasile Tiganescu în special, si de multe ori împreună cu profesorul Pantelimon Socaciu, a organizat pentru elevi numeroase excursii prin țară, de obicei cu trenul, timp de mai multe zile. Am particpat la unele dintre ele, când am ajuns cu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
extrem de accidentate, pavate cu piatră din zonă, femeile indiene cu copii În spinare... pe scurt, În orice scenă caracteristică, respirația orașului evocă vremea dinaintea colonizării spaniole. Dar oamenii care se află acum În fața ochilor noști nu sînt din aceeași rasă mîndră care s-a ridicat În repetate rînduri Împotriva stăpînirii incașe, care era obilgată să Întrețină În permanență o armată la graniță; oamenii aceștia care ne privesc trecînd pe străzile orașului sînt o rasă Înfrîntă. Privirile lor sînt supuse, aproape temătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
creșterea imediată a nivelului economic al famililor indiene. A vorbit despre cultivarea unei Înțelegeri mai exacte și mai complete a poporului quechua, pentru ca fiecare individ ce face parte din această rasă să poată privi În urmă și să se simtă mîndru, decît să privească prezentul și să nu simtă decît rușine pentru că aparține indienilor sau metișilor. În acel timp problema frunzelor de coca era dezbătută de către Națiunile Unite, iar noi i-am spus despre experiența noastră cu drogul și despre efectele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și de notițe pe margine, la părintele Iosif Budău și la părintele Ștefan Tătaru - versurile îngrijite și pline de emoție, un poem dedicat venerabilului părinte dr. Iosif Petru Pal, prieten al Sfântului Maximilian Kolbe (Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave,/ În vorba dămoală a cărui, plâng toate durerile noastre,/În zariștea sumbră, când cumpăna lumii se frânge-n epave,/ Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre... etc.) și tot așa pentru fiecare dintre frați
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de triumfu-ți efemer... Peste leșuri du-ți mărirea închegată din ruine; Sufletul ni-l cheamă Domnul, să-l înalțe către cer! Roma geme de serbare, gânditori pășesc Lictorii: Îndoieli și remușcare pe-a lor fețe se citesc! Se așează-n mândre jilțuri Consulii și Senatorii, Iar Vestalele în taină fața dalbă și-o-nvelesc! Haideți, frați, martiri ai Crucii! Haideți dornici în arene... Blânzi soldați fără de arme și cu lanțuri ferecați... Azi cădem în cruntă luptă cu lei, tigri și hiene
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pentru Franța și o delicată atenție față de Donna Pica, a hotărât să se numească Francesco (francezul), nume până atunci rar întâlnit. Micuțul Francisc avea să devină „floarea tineretului din Assisi”, datorită însușirilor sale de viitor cavaler și datorită banilor tatălui, mândru de copilul său. Ne aflăm în perioada prăbușirii feudalismului și a formării unei lumi noi în care starea materială realizată prin muncă și inteligență devine unitatea de măsură a poziției sociale. Negustorul de stofe se și vede în consiliul de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Tătaru Viața, almanah 1943, pp. 65-66 ...Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre... Închinare P.C. Sale Pr. Dr. Iosif P. M. Pal Cu ocazia jubileului de 25 de ani de preoție Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui, plâng toate durerile noastre, În zariștea sumbră, când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre... Din tainice-altare, icoana ta blândă, ca-n biblice
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
când dreapta ta binecuvântă Norodul ce-și duce povara cu gândul la dezmărginire!... În zariștea sumbră, când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre, Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui, plâng toate durerile noastre!... Pătrarul de secol ce-ți pune pe frunte cununi jubilare, Îți cântă povestea în zvon de dumbravă și-n murmur de ape. Și are s-o spună, de-acum, de-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de talazuri, Și-ți urcă șalupa pe creste de valuri s-o frângă în două, Doar vâsla-ți potoale furia de mare, dărâmă zăgazuri, Căci tu doar ești matelotul din viforul vremurilor nouă... ...Și astfel prin truda ta ieri ridicatu-s-a mândra cupolă, Din care răsfrânge-se Domnul ca chipul în limpezi cisterne, Și neo-leviții, ce-n jurul tău astăzi fac aureolă, Deasemeni, prin tine, sorbit-au avântul spre culmile-eterne. Prin tine și gintea moldavă ce stat-a-n străbuna ei lege
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
veacuri pribege, Prin tine, în fine-au primit meritata cunună de glorii... Pe drepte, deci, astăzi, când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre, Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui plâng toate durerile noastre... Și-ți cântă povestea în zvon de dumbravă și-n murmur de ape, Pătrarul de secol ce-ți pune pe frunte cununi jubilare, Și are s-o spună, de-acuma
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-ți poveste de Preot, de-Apostol, de Crainic de crezuri, Și nu-i mai frumoasă viața de luptă, de trudă, de zbucium, Ca lupta ta sfântă spre-a frânge-n fărâme noian de eresuri... Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui plâng toate durerile noastre, În zariștea sumbră când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre... Fr. Ștefan Tătaru O.M.Conv. Viața, mai-iunie 1941
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
aur. Acesta s-a dovedit chiar un interlocutor foarte plăcut. Iar o altă prezență pe care am reținut o a fost aceea a unui tânăr brunet, frumușel, care de cum a intrat în celulă, s-a prezentat: — Sunt hoț! și sunt mândru de asta... și tata, și bunicu’ meu au fost hoți! Era un arbore genealogic care m-a uluit, dar totodată mi-a trezit un simțământ de admirație... În a douăsprezecea zi de ședere la Prefectură am fost chemat afară și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în aștep tarea Mirelui din parabolă, care, poate, avea să sosească pe neașteptate. Un singur lucru își permise Alice să schimbe de la locul său: avea Mihai o lampă de birou pe care și-o improvizase singur, de care era foarte mândru și la lumina căreia lucra de obicei, odaia lui fiind deosebit de întunecoasă - o sticlă mare, verde și burtoasă de coniac străinesc, încununată de un abat-jour înalt, luminos și foarte bine proporționat. și cum, deocamdată, în acea cameră nu mai lucra
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
noroc, căci micuțul gardian nu se așteptase defel la acest răspuns. Cum, de altfel, nu mă așteptasem nici eu. Drept care a fugit înapoi la locul lui. Nu se număra printre cei patru aleși ai grupei. Pe moment am fost chiar mândră de minciuna mea. Dar împrejurările care trebuiau să ducă și chiar duseseră la ea m-au făcut să nu-mi mai aflu liniștea toată ziua. În fiecare dimineață mergeam la grădiniță cu o silă tot mai mare. Mă simțeam paralizată
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]