7,489 matches
-
carbon (CO) rezultat este eliminat prin intermediul expirației. Toate organismele aerobe au nevoie de oxigen pentru a-și crea energia prin respirație, prin metabolismul moleculelor bogate în energie, precum glucoza. Pe Pământ există însă și organisme anaerobe, ca de exemplu unele microorganisme din lacurile subterane. Din punct de vedere fiziologic și biochimic, se pot deosebi: respirația externă și respirația internă (sau celulară). Se deosebesc următoarele tipuri: Au loc o serie de procese biochimice la nivelul celulei (mai exact, membrana internă a mitocondriei
Respirație () [Corola-website/Science/312093_a_313422]
-
tulburări de somn. De asemenea, poate apărea și febră. Cazurile de alergii severe sunt foarte rare. Vaccinurile pneumococice asigură protecție exclusiv împotriva serotipurilor de "S. pneumoniae" incluse în vaccin, nu și împotriva altor serotipuri de pneumococ și nici împotriva altor microorganisme care determină boli invazive, de exemplu "Haemophilus influenzae" sau "Neisseria meningitidis" (meningococul). Împotriva acestor germeni există alte vaccinuri specifice. Pneumococul este o bacterie comensală, care colonizează în mod normal tractul respirator superior, dar și tractul intestinal și mucoasele uro-genitale. Procentajul
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
interesul față de dezvoltarea unor vaccinuri pneumococice a înregistrat o scădere, odată cu introducerea pe scară largă în terapeutică a antibioticelor, în particular a penicilinei, care s-a dovedit un tratament curativ eficient împotriva infecțiilor pneumococice. Pneumococul, la fel ca și alte microorganisme, a dezvoltat însă în timp modificări adaptative la nivelul unor structuri enzimatice, ducând la apariția de tulpini microbiene rezistente atât față de penicilină, cât și față de alte antibiotice (macrolide, cefalosporine, tetracicline, rifampicină, cotrimoxazol, cloramfenicol etc.). După 1967, răspândirea tulpinilor de pneumococ
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
apa murdară. În perioada anilor 1992-2002, mai mult de 40% din numărul total de indivizi au pierit din cauza a diferite infecții. Unul dintre provocatorii infecției este "Toxoplasma gondii", care nimerește în apa marină odată cu excrementele pisicii de casă. Prezența acestor microorganisme în apă este foarte periculoasă pentru vidrele de mare. Specialiștii consideră că încă un factor, nu mai puțin important, care contribuie la mortalitatea înaltă a vidrelor de mare, îl constituie micșorarea bruscă a diversității genetice a populației, legată de exterminarea
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
Totuși există diferențe în estimarea acestor date între oamenii de știință, unii consideră că creșterea rapidă a vegetației poate schimba statistică. Mulți cercetători consideră că multe specii sunt condamnate la dispariție, fiind foarte posibil că 50 mii de specii (inclusiv microorganisme) pe an să dispară, datorită eliminării spațiului în care erau adaptate să trăiască. Totuși, pe lângă marile arii despădurite care se transformă în semideșertice datorită proaștei administrări ale resurselor, deasemenea trebuie să arătăm că există mari suprafețe de teren arid redate
Pădure tropicală umedă () [Corola-website/Science/309699_a_311028]
-
și poetul italian Girolamo Fracastoro ca titlu al poemului său latin în hexametru dactilic, care descria ravagiile produse de această boală în Italia. Din punct de vedere istoric, sifilisul a fost de asemenea cunoscut sub numele de „vărsatul cel mare”. Microorganismul care declanșează boala, "Treponema pallidum", a fost identificat pentru prima dată de către Fritz Schaudinn și Erich Hoffmann în 1905. Primul tratament eficace (Salvarsan) a fost dezvoltat în 1910 de către Paul Ehrlich, urmat de studiile cu penicilină și confirmarea eficacității acesteia
Sifilis () [Corola-website/Science/310130_a_311459]
-
microscoapele electronice moderne pot transmite o imagine mărită a obiectelelor de până la două milioane de ori, toate se bazează pe prototipul lui Ruska. Microscopul electronic este nelipsit în multe laboratoare. Cercetătorii îl folosesc pentru a examina material biologic (cum ar fi microorganisme și celule), diferite molecule mari, probe de biopsie medicală, metale și structuri cristaline, și caracteristicile diferitelor suprafețe. Microscopul electronic este folosit extensiv pentru inspecția și asigurarea calității în industrie, inclusiv, în mod deosebit, în fabricarea dispozitivelor semiconductoare. Cel mai puternic
Microscop electronic () [Corola-website/Science/310490_a_311819]
-
Cavitatea bucală este numită "peristom", care se prelungește în interior cu un "citostom" și se termină cu un "citofaringe". Hrana, pătrunzând în interior prin aceste structuri, este închistată la capătul citofaringelui într-o vacuolă digestivă care este transportată prin întregul microorganism cu ajutorul curentului citoplasmatic, în interiorul acestor vacuole sub acțiunea unor enzime are loc digestia hranei, iar substanțele nutritive sunt transportate direct la organisme pentru realizarea celorlalte procese vitale. Are loc cu ajutorul vacuolelor contractile, care funcționează ritmic. La început, vacuola crește în
Parameci () [Corola-website/Science/310613_a_311942]
-
Meningita este o inflamație a membranelor de protecție care învelesc creierul și măduva spinării, cunoscute sub denumirea colectivă de meninge. Inflamația poate fi provocată de infecția cu virusuri, bacterii sau alte microorganisme, sau, în cazuri mai rare, de anumite medicamente. Meningita poate fi letală din cauza proximității inflamației față de creier și măduva spinării; prin urmare, afecțiunea este clasificată drept urgență medicală. Cele mai frecvente simptome ale meningitei includ: durere de cap și redoare
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
vene (tromboză venoasă cerebrală), pot provoca stări de slăbiciune, pierderea sensibilității sau anomalii ale mișcărilor sau funcțiilor părților corpului inervate de nervii care își au rădăcina în zona afectată a creierului. De obicei, meningita este cauzată de o infecție cu microorganisme. Majoritatea infecțiilor se datorează virusilor, urmate cel mai frecvent de infecțiile cu bacterii, fungi și protozoare. De asemenea, poate fi provocată de diverse cauze neinfecțioase. Termenul "meningită aseptică" se referă la cazurile de meningită în care nu se poate demonstra
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
craniu. În meningita bacteriană, bacteriile ajung la nivelul meningelui prin una din două căi principale: fie prin circulația sanguină, fie prin contactul direct dintre meninge și cavitatea nazală sau piele. În majoritatea cazurilor, meningita este urmarea invaziei circulației sanguine de către microorganisme care trăiesc pe suprafețele mucoase cum este cavitatea nazală. Deseori, aceasta este la rândul ei precedată de infecții virale care distrug bariera reprezentată de suprafețele mucoase în mod normal. Odată ce bacteriile au pătruns în circulația sanguină, acestea pătrund în spațiul
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
infecția, antibioticele pot fi schimbate pentru a combate mai eficient agenții patogeni identificați. De regulă, obținerea rezultatelor culturii LCR durează mai mult (24-48 ore). După obținerea acestor rezultate, tratamentul empiric poate fi schimbat cu un tratament specific cu antibiotic, în funcție de microorganismul care a cauzat infecția și de sensibilitatea acestuia la antibiotice. Pentru ca un antibiotic să fie eficient împotriva meningitei, acesta trebuie să fie activ împotriva bacteriei patogene dar, în același timp, să și ajungă la meninge într-o cantitate suficientă; există
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
nu depășește patru milenii, continuă astăzi și modifică permanent aspectul. El este cauza frumuseții și atracției parcului, la fel ca în parcul național Krka, notabil pentru aceleași tipuri de peisaj. Chimia nu este, probabil, unicul actor al formării travertinului, unele microorganisme fiind considerate un posibil actor în crearea acestei roci sedimentare încă din anii 1920, de către omul de știință Ivo Pevalek, care a fost primul care a încercat să protejeze parcul de activitățile umane. Două izvoare principale alimentează partea cea mai
Parcul Național Lacurile Plitvice () [Corola-website/Science/309807_a_311136]
-
și animalelor. Metodele iraționale de administrare a solului au degradat serios calitatea lui, au cauzat poluarea lui și au accelerat eroziunea. Tratarea solului cu îngrășăminte chimice, pesticide și fungicide omoară organisme utile cum ar fi unele bacterii, fungi și alte microorganisme. De exemplu, fermierii care cultivau căpșuni în California au dezinfectat solul cu bromură de metil pentru a ucide organismele care ar fi putut afecta căpșunii. Acest proces omoară fără discriminare chiar și organismele benefice și lasă solul steril și dependent
Poluare () [Corola-website/Science/310466_a_311795]
-
de eroziune este transportat de exemplu în stare nedizolvată (calcar sau marmoră) fiind depus într-un alt loc unde se formează roci sau depozite noi de calcar. In această categorie se pot diferenția calcare formate din depuneri rezultate din acțiunea microorganismelor (numiți în general microbi, virusuri, bacterii, ciuperci microscopice, alge sau organisme unicelulare) sau calcare formate din depunerile scheletelor de corali (organisme marine din clasa Anthozoa ce trăiesc în general în mările calde tropicale) O altă sursă de calcar biogen sunt
Calcar () [Corola-website/Science/305029_a_306358]
-
antibiotice) este tot mai răspândită. O metodă considerată eficientă este combaterea înțepăturilor de țânțari prin aplicarea pe haine a substanței dietiltoluamid. Malaria este o boală infecțioasă transmisă de țânțar la oameni și animale, cauzată de protozoare parazitare (un tip de microorganism) unicelular de tipul "Plasmodium". Malaria cauzează simptome ce includ, de obicei febră, oboseală, stări de vomă și dureri de cap. În cazuri grave, aceasta poate cauza piele îngălbenită, convulsii, comă sau deces. Aceste simptome apar, de obicei, la un interval
Malarie () [Corola-website/Science/304737_a_306066]
-
continuă la nivelul marilor orificii (gură, nas, etc.) cu o semimucoasă (parțial cheratinizată) și care, în interiorul cavităților respective, devine o mucoasă propriu-zisă. Pielea reprezintă o suprafață receptorie extrem de vastă, care asigură o sensibilitate diversă, protejează corpul de leziuni mecanice și microorganisme, participă la secretarea unor produse finale ale metabolismului și îndeplinește de asemenea un important rol de termoregulație, execută funcțiile de respirație, conține rezerve energetice, leagă mediul înconjurător cu tot organismul. Suprafața pielii nu e uniformă, pe ea fiind prezente orificii
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
eleidină și grăsimi. Prezența glicogenului atestă existența unor procese vitale necesare etapelor finale în sinteza keratinei. Acest strat este ultimul strat vital al epidermului, care împreună cu stratul cornos profund constituie așa-numita "bariera epidermică" (barieră față de apă, substanțele chimice și microorganisme). Stratul cornos este cel mai superficial. El este alcătuit din două straturi: stratul cornos profund sau conjunct și cel superficial sau disjunct numit și exfoliator. În cel profund celulele cornoase sunt alipite, în cel superficial celulele au conexiuni laxe, desprinzându
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
găsește un strat funcțional (fiziologic) rezultat din prelingerea secreției sudoripare și sebacee, și din debriurile celulelor cornoase și a substanței intercelulare. Acest strat numit filmul sau mantaua (pelicula) lipo-proteică acidă a pielii (pH=4,5-5,5), conferă o protecție față de microorganisme și față de substanțele chimice. Pe suprafața pielii și între celulele stratului disjunct, se găsesc microorganisme din flora saprofită. Numărul acestor germeni scade treptat spre profunzime, ei fiind opriți la nivelul stratului conjunctiv. Dermul constituie scheletul nerezistent conjunctivo-fibros al pielii. El
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
celulelor cornoase și a substanței intercelulare. Acest strat numit filmul sau mantaua (pelicula) lipo-proteică acidă a pielii (pH=4,5-5,5), conferă o protecție față de microorganisme și față de substanțele chimice. Pe suprafața pielii și între celulele stratului disjunct, se găsesc microorganisme din flora saprofită. Numărul acestor germeni scade treptat spre profunzime, ei fiind opriți la nivelul stratului conjunctiv. Dermul constituie scheletul nerezistent conjunctivo-fibros al pielii. El este separat (și totodată reunit) de epiderm prin membrana bazală. Membrana bazală este alcătuită dintr-
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
etc.) aceste glande sunt hipertrofiate, conferind regiunilor respective o onctuozitate și o reactivitate particulară. Funcția acestor glande este endocrino-dependentă (sistemul hipofizo-steroidic cortico-suprarenal și sexual). Ele secretă grăsimea pielii, care unge stratul cornificat al epidermusului și părul, îi apără de apă, microorganisme, înmoaie pielea. Canalele glandelor sebacee se deschid de obicei în sacii pieloși. Glandele sudoripare sunt tubulare, fiind terminate cu un glomerul secretor. Ele sunt de două tipuri: glandele ecrine mai mici, dispuse aproape toată suprafața corpului și care se deschid
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care afectează în primul rând micile cavități cu aer cunoscute sub denumirea de alveole. De obicei, este provocată de o infecție cu virusuri sau cu bacterii și mai rar, de alte microorganisme, de anumite medicamente și de alte afecțiuni, cum ar fi bolile autoimune. Simptomele tipice includ tuse, durere în piept, febră și respirație grea. Instrumentele de diagnosticare includ radiografia și cultura sputei. Pentru prevenirea anumitor tipuri de pneumonie sunt disponibile vaccinuri
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
al evoluției cazurilor de pneumonie. Aceste criterii sunt adesea utilizate pentru a decide dacă bolnavul va fi spitalizat sau nu. În cazurile de pneumonie poate apărea acumularea de lichid în spațiul din jurul plămânului. Uneori, acest lichid poate fi infectat cu microorganisme, care produc empiem. Pentru a deosebi empiemul de revărsatul parapneumonic simplu, care este mult mai des întâlnit, se poate preleva o probă de lichid cu ajutorul unui ac (toracocenteză), care se examinează. Dacă analiza indică prezența empiemului, este necesar să se
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
de a extrage oxigenul, cauzate de lichidul alveolar, poate fi nevoie de ventilație pulmonară artificială automată îndelungată, care să asigure supraviețuirea. Septicemia reprezintă o posibilă complicație a pneumoniei, dar apare în special la persoanele cu imunitate slabă sau cu hiposplenie. Microorganismele prezente cel mai adesea în septicemie sunt "Streptococcus pneumoniae", "Haemophilus influenzae" și "Klebsiella pneumoniae". Printre cauze mai poate fi luat în considerare și infarctul miocardic sau embolia pulmonară. Pneumonia este o boală des întâlnită, care afectează aproximativ 450 de milioane
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
pentru a identifica și clasifica bacteriile. Lucrarea lui Christian Gram, în care se descrie această procedură, din anul 1884, a contribuit la deosebirea celor două bacterii și a arătat că pneumonia poate fi cauzată de mai mult decât un singur microorganism. În anul 1918, Sir William Osler, cunoscut ca „părintele medicinei moderne”, caracteriza decesul și neputința provocată de pneumonie, drept „căpetenia morții”, deoarece depășise tuberculoza în rândul principalelor cauze ale deceselor din vremea sa. Această expresie a fost consacrată de John
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]