8,023 matches
-
desprinse foarte încet. - Promit. - Pentru că îi vei duce pe copii cu mașina la mall și ... Aluzia era transparentă, așa că nu mai trebui să sfârșească fraza. Mi-a observat reacția și m-a întrebat cu un ton jucăuș: Pot să te miros? M-am decis să fiu și eu jucăuș. - E un examen ușor de trecut. Am suflat, apoi am sărutat-o. Lângă mine am simțit-o moale și mică. Zâmbetul i-a revenit când ne-am desprins, dar încă părea îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
stacojie și că am ajutat-o să-i spele ghearele în chiuveta de la bucătărie. („Sunt murdare, tati“, m-a atenționat Sarah, iar eu am dat din cap prostește. Da îmi amintesc acel dialog. Și îmi mai amintesc cât de urât mirosea chestia aia.) Era un meci la televizor pe care l-aș fi urmărit în oricare altă noapte, dar când m-am dus în biroul meu să încerc s-o sun din nou pe Aimee Light, ușa s-a deschis brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am urcat să văd ce e, dar arătarea m-a împins la o parte și-a fugit în camera lui Robby și... - Uită-te la tine, mă întrerupse ea. - Ce? - Uită-te la tine. Ai ochii complet roșii, ești beat, miroși a iarbă și i-ai înspăimântat pe copii. Avea vocea joasă și grăbită. Dumnezeule, nu mai știu ce să mai fac. Chiar că nu mai știu. Încercam amândoi să nu vorbim prea tare pentru că stăteam pe peluza din fața casei, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
revistele erau așezate în teancuri uniforme. Peisajul marțian al mochetei fusese recent aspirat. Nu existau pahare de plastic goale aliniate deasupra mini-frigiderului. Biroul era desăvârșit. Pernele de pe canapeaua de piele n-aveau nici o adâncitură în ele. Numai suprafețe curate. Camera mirosea a furnir și lămâie. Era o cameră de expoziție. Totul era perfect. Încât părea goală. Ar fi trebuit să emane pace. Însă fusese investit un efort considerabil pentru a arăta benign. Nimeni nu locuise acolo. Era ceva extrem de oribil în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
m-a trezit brusc - constituia un avertisment. Apoi s-a repezit asupra noastră, orbește. Înghețasem locului. Robby se ținea de mine, brațele lui încolăcite în jurul brâului. Tremura. Am ținut lanterna îndreptată spre arătare și când s-a apropiat i-am mirosit umezeala, putreziciunea, mortăciunea. Gura îi rămăsese deschisă în timp ce înainta împleticindu-se. M-am izbit cu Robby cu tot de perete ca s-o evit. A vâjâit pe lângă noi. (Pentru că nu vedea și se bizuia pe miros - asta o știam deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de un mare talent, cum au fost, de pildă, T. Mazilu sau Mugur, „accentele” inoculate la „școală” și în această epocă „revoluționară” nu s-au șters, total, niciodată. Tot ce venea din tradiția modernă autohtonă, ca și din modernitatea occidentală „mirosea prost”. Un Blaga, Ion Pillat sau Th. Mann, de Nietzsche să nu mai vorbim! Raicu mi-a fost și mie prieten și complice literar, a scris câteva cronici splendide la primele mele romane, din păcate, după întoarcerea mea din Occident
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
există nicio comunitate viabilă fără o regulă comună), Manuscrisul de la Damasc și fragmentele din Cartea lui Enoh expuse la Sanctuarul Cărții la Ierusalim. "Qumranologia" a produs până acum mii de cărți, de la bestselleruri polițiste până la teze științifice, iar enigma esenienilor miroase încă a pucioasă: aceste papirusuri, aceste rulouri de aramă ne fac oare să pipăim cu degetele sursele vii ale creștinismului, acest "esenism" care a reușit, sau nu sunt decât un afluent pierdut al curentului saduceean? Ambele ipoteze sunt posibile, datele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
parte a lor), situat chiar în fața esplanadei Kotel. Pe Cardo, în schimb, mai îndepărtat de zidul nevralgic, nu sunt decât polițiști și nu mai e niciun portic. Pe durata unei clipite, ieși dintr-o lume înghesuită, extrem de populată, murdară și mirosind puternic, pentru a intra în alta, spațioasă, igienică, cochetă, aseptizată. Chiar și mergând cu ochii închiși, nasul pe post de busolă ți-ar da imediat direcția: frontiera e una olfactivă. Miros de putreziciune și arome tari aici, aer deodorat dincolo
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aseptizată. Chiar și mergând cu ochii închiși, nasul pe post de busolă ți-ar da imediat direcția: frontiera e una olfactivă. Miros de putreziciune și arome tari aici, aer deodorat dincolo. Prosperitatea n-are miros, în vreme ce lumea oamenilor de rând miroase, așa ca a noastră de sub Vechiul Regim, cu canalele de scurgere pe mijlocul străzii. Adăugați carcasele de oi legănându-se în cârlige, gunoaiele descompunându-se la soare, minigrătarele improvizate, trotuarele folosite ca tejghele, și aveți tot secolul al XIV-lea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
kamikaze trebuie să țină cont de timpul necesar pentru montaj și comentariu. Or acestea se fac în timpul după-amiezii. Și apoi, dimineața, ai făcut un duș, ești curat, poți urca la ceruri pentru a le întâlni pe cele patruzeci de hurii mirosind a aftershave. Acestor două rațiuni obiective, mediatică și igienică, sunt tentat să le adaug o a treia, de ordin psihologic: răsăritul soarelui incită la "hotărâri capitale" dar și, uneori, nefaste. Se spune că viața e făcută din dimineți, moartea voluntară
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acel loc. Fiind întotdeauna clar că anterioritate în trecut înseamnă suveranitate în prezent. Acest scurt-circuit exploziv între cronologie și drept internațional (care ar obliga multe populații din lume să se mute) explică de ce, mai mult ca în alte părți, arheologia miroase aici a praf de pușcă. S-ar putea cel puțin imagina un acord între părți asupra acestui adevăr: știința poate aștepta. Există subiecte ce nu trebuie adâncite. Este, până la urmă, și ceea ce s-a convenit asupra esplanadei înseși, unde orice
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care le sprijinim, datorită reflexiilor memoriei comune pe care le proiectăm asupra lor ca pe un ecran, și aglomerărilor pe care acești agenți în adormire nu fac decât să le ocazioneze. Aceste stânci anodine și venerate, aceste mănăstiri lustruite și mirosind a nou, infinit mai seci și mai reci ca cele din Provența sau din Normandia sunt pseudopodele unei comunități pretențioase și credincioase, pe care noi le privim cu atât mai multă emoție cu cât ignorăm că, de fapt, ele se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de ciment peste un vag pârâiaș cu apa cam tulbure, ascuns în stufăriș, și care n-are nimic cinematografic în afara numelui), după un stagiu de o oră petrecut printre polițiștii mustăcioși, mai mult sau mai puțin adormiți pe scaunele lor, mirosind puternic și nerași pe deasupra (sala de așteptare mirosea a urină), atunci când am descoperit, peste Iordan, fete în battle-dress, vameșe, polițiste sau pur și simplu femei în timpul stagiului militar, stând în gheretele lor cu geamuri blindate, cu comenzile electronice la umăr
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cam tulbure, ascuns în stufăriș, și care n-are nimic cinematografic în afara numelui), după un stagiu de o oră petrecut printre polițiștii mustăcioși, mai mult sau mai puțin adormiți pe scaunele lor, mirosind puternic și nerași pe deasupra (sala de așteptare mirosea a urină), atunci când am descoperit, peste Iordan, fete în battle-dress, vameșe, polițiste sau pur și simplu femei în timpul stagiului militar, stând în gheretele lor cu geamuri blindate, cu comenzile electronice la umăr. Unele drăguțe, ușor machiate și chiar o, ce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
șapte ori în jurul cetății, iar în a șaptea zi, când se crăpă de ziuă, zidurile se prăbușiră și poporul dădu năvală înăuntru, urmându-l pe Iosua... Da, ce poate fi mai plin de vrajă ca acest nume biblic, hugolian, nervalian, mirosind a șofar și a anatemă, scâncet al sufletului și țipăt al fugarilor? Și ce poate fi mai dezolant, mai frust ca Ierihonul de azi? La capătul unei câmpii sumbre, presărată cu mărăcini, descoperi o aglomerație de o modernitate nelalocul ei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
luni înainte de moartea sa. Leucemia îi marca trăsăturile, obrajii îi erau năpădiți de barbă. Pianist, critic literar, istoric, cosmpolit și patriot, el era fiul unui egiptean naturalizat american și profesor la Columbia. Rupsese cu Arafat, demisionase din OLP, dar îi mirosea mereu a pucioasă dinspre Babilon. De fiecare dată când deschidea gura ori semna un articol, Columbia University primea sute de scrisori și de mesaje cerându-i-se să-l concedieze. Televiziunile îi dădeau un minut pentru a răspunde la inevitabila
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
malurile Siretului. Ce credea el despre boeri și despre drepturile lor de proprietate. Ura împotriva ciocoiului. Tare și neînduplecat suflet, ca de criță. Cum își ducea el singur gospodăria, ce curățenie era în ograda lui, în casa largă în care mirosea totdeauna a flori. Cum mergeam cu el peste Siret la fân; cum dormeam ostenit în mirosul fânului cosit. Cum istorisea istorii bunicul. Cum se aprindeau focuri pe Osoiu. Cântarea buciumului. Cum ne întorceam în zori de ziuă, eu în vârful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe aici multe comori... Ș-ai vrea să dezgropi o comoară? Da! De ce? Apoi ași vrea să dezgrop o comoară ca să zidesc o biserică..." Mă privește blând, zâmbind. Nevinovat și simplu sue înnainte, culege un fir înflorit din iarbă, îl miroase, și pletele lungi, negre, îi fâlfâie în aburirile vântului. Suim, suim, apoi coborâm coasta stâncoasă, printre arbori risipiți de furtună. Brazi nalți, ca ziduri negre înconjură Agapia veche din deal. Simt puternic mirosul rășinei brazilor. În liniștea zilei, coborâm spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Șapte meșteri mari,/ Zidul să-l zidească/ Și ție să-ți lase/ Șapte ferăstrui,/ Șapte zăbrelui./ Pe una să-ți vină/ Colac și lumină;/ Pe una să-ți vină/ Izvorel de apă,/ Dorul de la tată;/ Pe una să-ți vină/ Miroase de flori,/ De pe la surori;/ Pe una să-ți vină/ Spicul grâului,/ Cu tot rodul lui;/ Pe una să-ți vină/ Buciumel de vie,/ Cu tot rodul lui;/ Pe una să-ți vină/ Raza soarelui/ Cu căldura lui;/ Pe una să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
concepție la fel de fabuloasă, fiind imaculată: doar privind un flăcău în timp ce era izolată, fecioara dă naștere lui Busuioc și Musuioc , alteori feciorul de împărat o privește cu drag , rămâne grea după ce e atinsă de finul lui Dumnezeu cu o așchie sau miroase o floare minunată. Fecundarea magică a fetei care absoarbe în timpul recluziunii toată puterea de rod a lumii are agenți divini, fie că aceștia au o formă vegetală (frunza, floarea), fie că sunt animați de personaje creștine. De fiecare dată progenitura
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
când mănâncă pe ascuns din bucatele împărătești, ca semn al reintegrării în lumea fenomenală. În colindele de fată mare, inițiata însăși declamă natura vegetalacvatică a ipostazei sale: „Eu nu-s fată, nici nevastă,/ Ci io-s floare de pe mare,/ Rozmarin, miroasă tare,/ De m-o bate vântu-n dos,/ Umplu țara de miros./ De m-o bate vântu-n față/ Umpli țara de dulceață” (Lipova - Arad). Mireasma resimțită în toată țara redă amplitudinea funcției pe care o îndeplinește fecioara inițiată, dăruind universului cunoscut
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai repete. Pe holuri italienii sau spaniolii se remarcă imediat. Au mereu ceva de vorbit cu voce tare și gesticulând din plin. Nemții, olandezii, slavii, nu mai zic de asiatici, sunt mai liniștiți dar mereu educați și atenți. în dormitor miroase din plin a analgezice, ca de obicei. Discret, pelerinii se schimbă pentru culcare, aranjându-și cum pot lucrurile și pregătindu-se pentru somn. Uf, deși ușa este închisă, glasul unui spaniol se aude de pe hol. Sper ca la ora 22 să
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
O’Cebreiro întru în regiunea Galicia, lăsând în urmă Leónul. Trebuie să precizez că de la primul contact cu localitățile acestei regiuni am remarcat nivelul economic mai scăzut. Prin sate străzile sunt cimentate, parțial deteriorate, murdare, cu bălegar de la animale. Miroase până departe a grajd, latră câinii ce păzesc animalele, în special vacile pentru carne. Ai impresia că te afli în România, datorită mizeriei și dezordinii. Am trecut prin vreo șase sate, iar realitatea a rămas aceeași. Borna de la intrarea în
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
plus, la intrare trebuie să urci - și multe trepte destul de abrupte. Dar, asta este; m-am întors, am ieșit din oraș și mi-am continuat drumul. Portomarin în cale întâlnesc cătune, ca peste tot de când am intrat în Galicia, unde miroase puternic a bălegar de vacă iar străzile sunt murdare și deteriorate. într-un sat am fost tentat să mă opresc la un han dar mirosul neplăcut m-a determinat să plec mai departe deși tălpile picioarelor mă dureau rău de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
trece, mi-a fost dat să găsesc într-o grădină abandonată de la periferia orașului semiagricol, un obiect similar (în aceeași formă de cartuș) dar într-o variantă mai săracă. Era desfăcut în două și din el se desfăcea niște vată mirosind a „gaz” lampant... L-am fixat cu privirea, oscilând între tentația de a-1 atinge măcar, sau recupera și vechea teamă care îmi paraliza orice inițiativă. A treia zi l-am adus în ajutor pe fratele meu, el acum elev
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]