7,800 matches
-
care o doreau ca să poată arunca „reeducarea” în capul oamenilor Mișcării Legionare. Nuti ne și relatase episodul cu procesul lui Dumitrescu, directorul de la Pitești. Acesta declară în timpul procesului: „Reeducarea am făcut-o eu din ordinul Ministrului de Interne”. Dumitrescule, ești nebun! Stai jos!” îl întrerupse violent președintele tribunalului. Se vedea clar intenția de a scoate de sub orice acuzație oamenii partidului. La puțin timp după ce observasem cascheta paznicului de sus, de pe malul de peste „Cazimcă”, au fost scoși pe rând amândoi și duși
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
s-a terorizat prin supravegherea continuă a vieții din celule, s-au dat pedepse de izolare exagerate, care în unele cazuri au adus moartea, s-a folosit frigul ca un supliment de tortură, s a brevetat izolarea în compania unui nebun furios, care își ținea coechipierul într-o teroare continuă sub amenințarea strângerii de gât, dacă ațipea, dar de bătut nu s-a bătut. Reeducarea cu toate fazele ei: înfometarea 1958 - 1961, cluburile de „autoanalize”, care apoi erau discutate și completate
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Dacă se întâmplă așa ceva, o ia de la capăt cu ritualul separării. Colonelul și-a concentrat apoi atenția la tabla de șah. Atât piesele, cât și mișcările difereau de cele pe care le știam eu, așa că bătrânul câștiga mereu. — Îți iau Nebunul cu Regina. Nu te deranjează, nu-i așa? N-aveți decât! Fac și eu o mișcare ca să împiedic retragerea Reginei. Bătrânul a dat din cap de câteva ori și a rămas cu privirile pironite pe tablă. Victoria lui era vădit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
deprinderi ciudate și nici n-a făcut tot ce-a făcut numai din obsesie. Este puțin mai dotat decât alții și priceput într-o mulțime de domenii. De la astronomie până la genetică. Nu mai e nimeni ca el. Mulți fac pe nebunii prin ziare și pe la televizor, dar toți sunt niște farsori. Bunicul e un geniu. — Pe cei din jur nu-i interesează că-i geniu. Îl pot face repede praf și se folosesc de talentul lui. Așa s-a întâmplat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
face un țarc, cum zici tu, animalele n-ar intra în el. Ar continua să doarmă pe pământ, pentru că acolo se simt ele bine. În mijlocul naturii. Chiar dacă știu că zăpada, vântul și frigul le aduc moartea. Colonelul și-a pus Nebunul în fața Regelui meu, amenințându-mă cu blocarea. De ambele părți erau Pioni pe linia de atac. Îmi aștepta următoarea mișcare. — Am impresia că animalelor le place să sufere și să moară, am zis. — Într-un anumit sens, cam așa stau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aceia cresc și au parte de aceeași suferință. Apoi mor și ei. De ce trebuie să sufere atâta? — Asta le e soarta. Așa le-a fost scris, spuse bătrânul. E rândul tău. N-ai cum să câștigi dacă nu-mi iei Nebunul. După ce-a nins neîntrerupt trei zile, cerul s-a înseninat brusc. Razele soarelui își trimiteau lumina sclipitoare peste orașul înghețat. Se auzeau grămăjoare de zăpadă căzând de pe crengile copacilor. Ca să evit lumina aceea puternică, am tras perdelele și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să-ți explic acum. Trebuie să fugim. E singurul mod în care ne mai putem salva. Chiar dacă te doare rana de la burtă... tot e mai bine decât să murim aici. — Bine, am zis resemnat. Am luat-o la goană, ca nebunii, de-a lungul șanțului. Eram legați unul de altul cu funia. Fata agita ritmic lanterna în sus și-n jos, trasând pe zid un model seismografic dințat. Rucsacul îmi sălta în spate și auzeam lucrurile dinăuntru zdrăngănind: conservele, termosul, sticla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rămânea decât să merg până la capăt. Din fericire, drumul nu avea cotituri și nici n-am dat peste ceva de care să ne lovim. Era neted ca un teren de bowling. Înaintam fără obstacole în cale. Gâfâiam îngrozitor. Alergam ca nebunii spre un punct fatal în timp ce lumea subterană se cutremura din toți rărunchii. Din când în când auzeam bufnituri îngrozitoare, de parcă se ciocneau niște bolovani uriași unul de altul. Pe când ne afundam tot mai mult în bezna aceea, împinși de împrejurări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Spiridon și decelați proporțiile!) Pag. 118 - 119 - “... manifeste scrise de mână au fost afișate la Facultatea de Istorie a Universității chemând studenții la un MITING DE PROTEST LA ORELE 14 în ziua de 14 decembrie în PIAȚA UNIRII , împotriva politicii nebunului și a nebunei sale. La aceeași pagină -Toată Piața a fost ocupată ,lumea a venit . Ei,(tribunii) răspândeau și manifeste făcute cu guma . Studenții au fost obligați să stea în grupuri dincolo de cordon etc (O repetiție de teatru ludic? Mai
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
decenbrie ’89 începutul revoluției române ? Pag. 290 - “... Planul de acțiune era relativ simplu . Cuvântul de ordine era :“Primăvara cade joi”, (consemnul “se vând portocale” se răsuflase) . Două enormități iraționale, ridicole , de prost gust, întâlnite în practici ilariante la spitalul de nebuni Socola . (N.n). “Membrii organizației trebuiau să sprijine discursurile cu lozinci : jos comunismul, jos dictatura, vrem democrație. Ștefan Prutianu a ezitat să preia conducerea acțiunii, temându-se de o provocare”. . . TIMP DE CÂTEVA ORE MEMBRII GRUPULUI AU STAȚIONAT ÎN PAIȚĂ
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
istoricului, intitulate Istoria și Literatura, Hasdeu publică studii de istorie, altele de literatură, versuri și notițe critice. Mai colaborează Gh. Tăutu cu o dramă istorică în versuri și G.-R. Melidon cu poezii. Din Gogol, A. D. Holban traduce Scrisorile unui nebun, prima versiune românească din opera scriitorului rus. După cum se specifică pe coperta revistei, toate articolele nesemnate îi aparțin lui Hasdeu. R.Z.
FOIŢA DE ISTORIA SI LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287065_a_288394]
-
hrănesc cu sânge și cresc pe străzile orașului, cai „ridicați din fotolii”, care „rumegă literele căzute în iarbă”. Este o lume apocaliptică, dar pusă sub semnul dublului, o apocalipsă a iluziei, a farsei și a nebuniei: „casa”, o corabie a nebunilor, condusă de „F. M. Dostoievski în uniformă de capitan”, și-a pierdut ferestrele și ușile și „plutește în aer, doar acoperiș și pereți:/ prin ferestre ies palmele noastre, ca niște lopeți....” (Secol). Expresionismului exacerbat îi corespunde un sentiment (auto)ironic al
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
de teamă și pustiu lăuntric. Confesiunea capătă tonul unei romanțe monotone, sfâșietoare. Peisajul - satul pustiu înecat într-o ninsoare-lințoliu, cimitirul cu corbi „în pâlc de doliu” - devine metafora unor stări depresive. Obsesia morții, sentimentalismul lugubru, filosofia deprimantă, unele imagini (plânsul nebunului, iubita cântând la clavir din Wagner, vedeniile descompunerii) vor reveni prin Bacovia. Atmosfera de visare vagă, chemarea misterioasă a Nordului, nostalgiile Antichității țin de simbolismul epocii. D., autor și de romanțe și idile, a rămas pentru mulți poetul socialist al
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
de stirpe moldovenească, imaginativ și cu șartul glăsuirii, D. s-a învăluit în viața de zi cu zi într-o discreție care i-a menținut și scrierile într-o nemeritată penumbră. Prima lui carte, culegerea de nuvele Vara cu trei nebuni (1970), urzită într-o formulă pe care, din păcate, nu a stăruit să o cultive, era plină de făgăduieli. Descrierile, cu gâlgâiri de lirism, împânzesc o atmosferă de febre și de ciudățenii, în care se produc întorsături șocante și explodează
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
din alte lumi (1998), în împărăția forfotitoare a păsărilor, plină de triluri, cârâieli, ciripituri. E o fantezie năstrușnică, surâzătoare, cu sclipet alegoric, promovând printre lumini și umbre, ca și întreaga creație a lui D., valorile sufletești. SCRIERI: Vara cu trei nebuni, Iași, 1970; Cetatea, Iași, 1972; Insula cu amintiri de acasă, Iași, 1978; Vremea lupilor, Iași, 1980; Gura lumii, Iași, 1982; Lăpușneanu și Patrupăcate, Iași, 1984; Limpedele chip al dimineții, Iași, 1986; Justițiar din alte lumi, Iași, 1998; Biblioteca „Gh. Asachi
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
un teatru din Dresda a unei drame de H. Sudermann (Penele de șoim), discuțiile din mediile literare franceze privind romanul Helbeck of Bannisdale de Humphry Ward, ecourile prilejuite de susținerea la Sorbona a doctoratului lui Pompiliu Eliade, apariția studiilor despre „nebuni și criminali în literatură” ale lui Cesare Lombroso (notele îi aparțin, pe cât se pare, lui C. Rădulescu-Motru) ș.a. În D. sunt tipărite și discursurile parlamentare ținute de B. Delavrancea, începând cu cele din toamna și iarna anului 1897 și sfârșind
DRAPELUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
Desigur, depinde de formele de manifestare. Atîta vreme Însă cît sistemul pe care-l pune brutal În cauză respiră sănătate, Michel Houellebecq rămîne, ca una dintre puținele lui pete de culoare, punct inepuizabil de atracție. Într-o societate sănătoasă vocea nebunului se aude foarte bine, dar fără să-și piardă identitatea. Tocmai larma pe care o face Îi determină pe ascultători să nu o ia foarte În serios, ci să o ia drept ce este: un glas de scriitor, conștient că
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pentru care nu mai există nimic sfînt, a cărui inteligență lucrează doar În propriul beneficiu și În disprețul omenirii pe care nu dă doi bani (acesta este punctul de contact cu discursul lui Beigbeder, intrat pentru totdeauna În pielea de nebun al regelui). Dar În nici un alt fel n-ar putea deveni Houellebecq revelatorul unei epoci, astăzi, cînd singurele adevăruri acceptate sînt cele survenite prin vehiculul umorului negru. Dacă Daniel 1 este un comic, Houellebecq nu glumește deloc literatura sa este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
revista Lire. Univers, univers cîștigă premiul Décembre și ocupă, În același top al anului 2003, locul 4. De acum se poate spune că Jauffret este un autor cu notorietate. În 2005, obține premiul Fémina cu Asile de fous (Azil de nebuni). Ultimul său titlu, Microfictions, apărut la Gallimard la Începutul acestui an, cuprinde 500 de istorioare de o pagină pe care autorul le-a compus În ritm de una, apoi de patru pe zi timp de zece luni și a fost
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
redescoperirea sinelui În mijlocul căreia stă Celălalt: Dumnezeu, Diavolul sau Femeia cu brațele și ochii larg deschiși. Rareori această dialetică a spiritului mediată de evenimentul Întîlnirii Celuilalt a reușit să fie relatată cu ironie și sarcasm: a reușit Marchizul de Sade, Nebunul redescoperit de istoria literară franceză abia după 1950. Povestea este altminteri destul de cunoscută și face astăzi dacă nu gloria cel puțin zvonul literaturii franceze contemporane. Personajul feminin X se Îndrăgostește de personajul masculin Y. X n-avea o imagine foarte
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Minuit, care refuză poezia). Volumul lui Marie Redonnet se numește La mort & Cie, nu are paginile numerotate și conține terțete epice - cinci pe fiecare pagină - care combină ad inifinitum ipostazele a șapte personaje principale: chinezul, cel mai mic pitic, piticul, nebunul, regele, mortul, spînzuratul, la care se adaugă reprezentanți ai unor meserii dintotdeauna (olarul, judecătorul, etc.) și apostolii (desemnați, scurt, „les apotres”). Un aer funest Însoțește fragmentele volmului, iar ordinea lor, după cum sugerează paginile nenumerotate, este aleatorie. Important este, pentru Marie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a descris „mania fără delir” ca entitate integratoare a comportamentului imoral și criminal în absența unor fenomene psihotice cunoscute precum halucinațiile sau ideile delirante. Începând cu Pinel, s-a instaurat convingerea că omul poate fi anormal (maniacă, fără a fi nebun, cu delir (Pinel, 1962Ă. În aceeași perioadă, inițiative morale asemănătoare au avut Chiaruggi, în Italia, și Tuke, în Anglia. Se conturau, la începutul secolului al XIX-lea, în întreaga lume tot mai multe argumente care pledau pentru diferențierea dintre tulburările
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
le reciclează, I. devine implicit un poet al străzii, într-o subcultură a manelelor și a telenovelei, într-o țară ficționalizată, unde „necuvintele” au fost înlocuite de „subcuvinte”. El urmează, involuntar, un destin macedonskian, dorind să fie „trist” și „anarhist”, „nebun” și „beat”, un poet al României violate vers de vers, propriul cobai într-o lume searbădă, a foamei, mizeriei și frigului - România e iubita drogată și prostituată -, creația sa simbolizând „boala” și „moartea” unei întregi literaturi. „Nebunia” este tema predilectă
IANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]
-
cu pseudonime adecvate; astfel, sub semnături ca Moș Sfadă și Ghidale Nuhăm (G.M. Samarineanu), Ghiță Ardeleanu (George Bota), Surcel (T. Moga), Mărăcine, Sărăntoc, Nam Habar, Titus ș.a., sunt publicate versuri, majoritatea satirice, iar sub semnături ca Dr. V.R. Carpatake, Ghiță Nebunul, Kix, Cridim (Christea N. Dimitrescu), B. Riciu apar numeroase epigrame cu adresă precisă la situații și persoane ale timpului. Tot în versuri, sunt de remarcat câteva descrieri citadine ce par să aibă ca model Rapsodiile lui G. Topîrceanu (Ghidale Nuhăm
GHIMPELE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287265_a_288594]
-
singur șie scădere și nevoie își aduce). Iară acmu orânduiala viitoare nebiruită și din toate părțile neclătită stând (nici asupra vântului vetrelele a întinde, nici în mijlocul furtunii cârma fără nedejde a părăsi trebuie, că ceasta a fricosului, iară ceia a nebunului lucru ieste). Deci furtuna în mine urgiia a-și plini mai denainte puind, supt numele cereștilor, viclenii muritori cu îndemnarea și sinhorisini ale mele îndrăptnice norociri fălcilor tale m-au vândut. Și macar că nu a înțeleptului sfetnic ieste a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]