9,132 matches
-
când Bisericile din Occident se vor umple iarăși de credincioși. Dar acest lucru nu se va întâmpla prea curând. Nu am nici o speranță. Recitesc ceea ce am scris și-mi dau seama că este un punct de vedere la fel de fundamentalist, fiindcă neagă implicit atitudinea modernă. Unde este centrul în acest caz? Am găsit o frază a lui Malinowski care mi-a plăcut enorm de mult și m-a ajutat să-mi înțeleg mai bine ezitările în fața paginii albe, faptul că simt nevoia
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cânta împreună "Numa' numa' song". Absolut toți îmi cereau să le traduc versurile, și nu voiau să creadă faptul că sunt intraductibile. În anul 2004, ambasadorii României au fost băieții de la O-zone. Atunci când reușim global, noi, românii, reușim fie negând tot, fie contaminând pe toată lumea. Aștept cu mare nerăbdare recunoașterea europeană a manelelor. ) 11 mai 2004 Se apropie susținerea tezei de doctorat. Impresie ciudată că mă găsesc în afara timpului, așteptând împlinirea unei sentințe din partea unui tribunal academic. Aproape că manifest
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
iudaic: salvarea celorlalte națiuni, prin scântei ale Divinității răspândite peste tot în lumea largă. Responsabilitate morală, teologică și metafizică pentru salvarea întregii lumi. 3. Sfârșitul exilului nu este doar o acțiune umană. Sfârșitul exilului nu trebuie forțat, pentru a nu nega salvarea. Căința desăvârșită este cea care va atrage ca un magnet timpul mesianic, căci Mesia este căința desăvârșită. Un paradox aparent, care protejează iudaismul împotriva idolatriei. Exilul este deci oportun pentru celălalt, deci salvator. Iar în planul cel mai de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
totul e clar: e cea mai mare cascadă din lume, cea mai puternică, aia de vuiește zi și noapte fără să-i pese de Dumnezeu, nimeni nu poate să-i facă vreun rău, nimeni n-o poate arunca în aer, nega, exclude, excomunica sau asasina, cum se întâmplă cu alte energii din cartea de istorie. Niagara era geografie, natură - adică eternitate. Nu. Anul acesta, americanii și canadienii vor bara brațul fluviului, câteva luni n-o să mai curgă strop de apă, iar
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
știința mea, nu am scos limba în curtea Uniunii, dar n-aș băga mâna în foc; poate că nu m-am putut reține, fiindcă eram revoltat - mă lăsaseră singur, în mod ostentativ, se înțelege de ce, „să-ți explic de ce?” (Vali negă scurt din cap și îmi arătă, cu degetul, din ochi, un colț al tavanului). Am vrut să le urlu ceva, dar știu că m-am reținut, pot să-i jur pe Babi Yar, „știi unde-i Babi Yar?” (el mă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Yar, „știi unde-i Babi Yar?” (el mă aprobă energic din bărbie), că m-am reținut și e posibil ca limba să nu mă fi ascultat, ca în basmul acela al lui Gaidar, „știi basmul?” (el, prins în povestea mea, negă), și atunci i-am zis de copilul căruia i se umfla limba din cauza secretului, în sfârșit - poate că politic am fost imatur. Vali încercă să pună mâna pe fruntea mea, să controleze dacă nu delirez - gest fără ironie, de seriozitatea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mai multe probleme, să-l învrăjbească pe noul locatar. Tot colegii mi-au spus că în ultimele zile au găsit mai multe sticle de băutură împrăștiate prin tot apartamentul pe care le-au aruncat fără să-mi spună. Eu nu neg că în acea perioadă beam, nu puteam să mănânc, doar să beau, căutam să plec cât mai mult de acasă să stau departe de ,,raze” și atunci mă duceam la crâșmă la o bere. Cumpăram și pentru acasă o sticlă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
în plus că între dacii de acum două milenii și mai bine și Cârțâroșenii noștri de azi, există legătura neîntreruptă în timp. Ei au continuitate evidentă pe aceste meleaguri, în pofida susținerilor unor politicieni ai diverselor etape istorice, care încearcă să nege aceasta. Importanța victoriei romanilor din anul 106 asupra Daciei, este relevată de istorici ca Jerôme. Carcopino în «Cesar, Histoire ancienne» partea a treia, tom II Paris 1937, pag. 699 - 700, care evalua prada de război ridicată de romani, la 536
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Verdeș e un pur salingerian), Dănuț, în schimb, e văzut de sus, dinspre Cezar-ul care avea să devină, și des cris cu o imensă doză de (dacă tot sînt în zodie antipruteniană) self -hatred. Emil Paraschivoiu - de altfel personaj nega tiv în carte, nițel pe nedrept, aș zice - are un text în care înșiră toate cuvintele din dicționar care arată calități negative. Un astfel de repertoar în registru burlesc este și nefericitul Dănuț, un loser total și fără drept de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
așteptau de la noi să demascăm ororile comuniste că eu, personal, m-am simțit liber în ciuda opresiunii și că nu aș fi scris altfel dacă aș fi trăit în Occident. Sala a fost stupefiată. Nici eu, atunci, nici Cezar, acum, nu negăm caracterul odios al comunismului. Negăm doar absoluti zarea lui, transformarea lui într-un „ade văr de-a gata“, într-un șablon intelectual și literar. Un scriitor trebuie să scrie despre ceea ce trăiește și simte cu adevărat, oricît de inoportun sau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ororile comuniste că eu, personal, m-am simțit liber în ciuda opresiunii și că nu aș fi scris altfel dacă aș fi trăit în Occident. Sala a fost stupefiată. Nici eu, atunci, nici Cezar, acum, nu negăm caracterul odios al comunismului. Negăm doar absoluti zarea lui, transformarea lui într-un „ade văr de-a gata“, într-un șablon intelectual și literar. Un scriitor trebuie să scrie despre ceea ce trăiește și simte cu adevărat, oricît de inoportun sau incon venabil ar fi adevărul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
curios tabloul în care pictorul ar prinde cu un bold în pieptul femeei zugrăvită de el, un trandafir din grădină. Să presupunem că revista d-lor Mor-Dax e scrisă cu cel mai desăvârșit talent, cu geniu chiar, și tot voi nega că face parte din domeniul numit "artă". Ar fi aproape comic să mă întind aci asupra definiției artei, de aceea voi arăta ce gândesc pe scurt și în mod concret: Un filozof estetician și poet a zis: Lorsque je vois
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de ziare eu eram la vârsta adolescenței și nu aveam nici o legătură cu arta sau să știu că undeva peste ani am să ajung să sculptez și să mi se reproșeze că aș copia din renumita revistă de caricaturi. Nu neg faptul că ideea o fi fost reprezentată într-o oarecare caricatură. Dar, pentru că există un dar totuși, de la o simplă idee sau o mică schiță în respectiva caricatură și până la o sculptură rond-bose este un drum destul de lung și greu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fără a-l simți, lăsându-și în urmă propria amprentă ce uneori devine vizibilă, privindu-ne în oglindă propriul chip ce își schimbă înfățișarea treptat fără a simți. Astfel realizăm că a trecut o vreme pe care nu o putem nega, dovada este înfățișarea noastră și lucrurile pe care le-am realizat de-a lungul timpului. Având zilnic același program aproximativ în care anumite etape se repetă zilnic, serviciul, unde prestez o muncă pentru a-mi putea permite să supraviețuiesc în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
infinit mai semnificativă. Mi-l Închipui pe Oedip trezindu-se undeva la o răscruce, sub un măslin prăfos, după cîteva ceasuri de somn chinuit, și pipăind cu ochii săi orbi lumina. E prea frumoasă dimineața din jurul lui pentru a o nega. Deocamdată izvorul tăriei lui e În mîndria lui sumbră, dar Îi va ajunge să bea toată viața din el? Uneori e gata să facă lucruri de care altădată s-a temut și s-a ferit. De pilda, să iubească lumea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ar fi greu de imaginat un sfinx egiptean În acea frumoasă marmură de Pentelic din care s-au cioplit monumentele Atenei și care cu vremea se Îngălbenește ca hîrtia veche. În definitiv, piramidă e tot ce opunem nisipului. Tot ce neagă nisipul. PÎnă și dorința de a-mi căuta cu orice preț argumente În favoarea calmului cu care vreau să privesc uneori totul, golindu-mă de violența emoțiilor... Ascunzîndu-ne Însă Într-o piramidă, am fugit de viață sau am apărat-o? Viața
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un efort de a scălda În lumină misterul labirintului, chiar dacă acest mister rămîne intact. Întrebările sînt anulate nu prin răspuns, ci prin faptul că sînt rostite În plin soare. În definitiv, ce altceva Înseamnă și ceasurile cînd marea limpede Îmi neagă orice tristețe și sînt plin de ceea ce simțurile mele descoperă? Entuziasmul gîndirii grecești i-a cerut lui Tezeu nu atît să pună ordine În galeriile Încîlcite, cît vitejia de a nu le cădea victimă. Dacă ne mulțumim cu atît, el
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
privind În larg fără să se ferească de valurile ce stropesc digul. Ce vede dacă n-a iubit și n-a urît niciodată nimic? Mi se pare că toți cei care au iubit țărmul s-au simțit În mod necesar negați de ceea ce se Îndepărtează de el. Fiecare val se rostogolește Între Ariadna și Tezeu. Și sînt foarte multe lucruri care mă Îndeamnă să fiu Împotriva celui care pleacă. Stînd pe coastă, sînt momente cînd Încep chiar să cred că știu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
voi fi, probabil, niciodată atît de Înțelept Încît să Înțeleg pînă la capăt religia clasicismului, Îmi dau seama foarte bine că toată istoria rătăcirilor lui Ulise a fost spusă pentru a i se Întoarce spatele, pentru a descoperi ceea ce o neagă. După cum, singurul lucru care m-a deconcertat În frescele de pe plafonul Capelei sixtine a fost lipsa de ambianță. Trupurile nu se scaldă acolo În peisaj. N-au nevoie de atmosferă. SÎnt suspendate parcă În gol, atît de orgolioase, Încît trăiesc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
este muntele său, iar propria sa imagine stînca sa. Își va Împinge această imagine spre un punct unde speră că se va contopi cu sine, Însă acolo iluzia se destramă. Și dacă În alții căutăm ceea ce ne seamănă sau ne neagă, am putea ști ce gîndește... (...Dacă aș fi Înțelept, ar trebui să port În mine un Minotaur mort, o spaimă Învinsă, dar sînt departe de o asemenea biruință, sau mi-am dat seama, fără s-o recunosc, că n-o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
au devenit teritoriul unor foarte mari confuzii. Am ajuns astfel Într-un punct unde avem multe motive să bănuim că Socrate și-a condus procesul de pe banca acuzării. După procedura ateniană, verdictele erau două. În primul se afirma sau se nega vina. În al doilea se stabilea pedeapsa pentru care acuzatorul făcea o propunere, acuzatul alta, iar tribunalul alegea Între cele două fără să poată decide o a treia. De aceea acuzații aveau În general grijă să ofere judecătorilor o alternativă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
posibil zborul. Altfel ne-am azvîrli aripile și ne-am agață cu mîinile de rădăcinile copacilor ca să nu ne soarbă neantul. Ulise a aflat În felul său acest adevăr după ce a rătăcit zece ani pe mare. Și dacă tensiunea gotică neagă zidurile pe care se sprijină, Icar nu-l neagă pe Anteu. Cum nici florile acestea albe spînzurate pe gardul din jurul lacului nu contestă pămîntul ce le hrănește. Intuiesc de ce a fost exaltat adesea peisajul mineral, dar e absurd să duci
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
am agață cu mîinile de rădăcinile copacilor ca să nu ne soarbă neantul. Ulise a aflat În felul său acest adevăr după ce a rătăcit zece ani pe mare. Și dacă tensiunea gotică neagă zidurile pe care se sprijină, Icar nu-l neagă pe Anteu. Cum nici florile acestea albe spînzurate pe gardul din jurul lacului nu contestă pămîntul ce le hrănește. Intuiesc de ce a fost exaltat adesea peisajul mineral, dar e absurd să duci oroarea de moarte și de confuzie pînă la ura
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Brațele lipite de nisipul fierbinte zvîcnesc și-n loc de sînge curge parcă prin mine ceea ce Îmi amintesc. Și sînt gata ca Sisif să iau iarăși muntele pieptiș...) E limpede de ce l-au sancționat grecii pe Icar, cu toate că Anteu nu neagă zborul și aripile, ci le cere numai sa nu uite. Toată forța gigantului se bizuie pe faptul că a Înțeles cît datorează fidelității și că prima trădare o săvîrșim cu memoria noastră. El Își soarbe puterea din aceeași convingere ca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se bizuie pe faptul că a Înțeles cît datorează fidelității și că prima trădare o săvîrșim cu memoria noastră. El Își soarbe puterea din aceeași convingere ca și Ulise, că orice odisee trebuie să se sprijine pe o Ithacă. A nega e necesar, altfel nu s-ar putea afirma nimic, dar Anteu ne lasă să Înțelegem că deșertul Începe foarte aproape de negație... Gigantul acesta melancolic nu-și poate permite să se depărteze prea mult fără a fi Învins. Izvorul care-i
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]