7,995 matches
-
mai e în stare să recunoască nici ființele în numele cărora se răzbună. Nimic din opera lui Burton nu sugerează că poate să înțeleagă genul ăsta de oroare (rădăcina de adevăr ascunsă sub florile sangvinolente și false ale grand guignol-ului), iar neputința asta atenuează șocul final și diluează mizantropia poveștii. Apropriindu-și personajele principale ale operei lui Sondheim, Burton nu le face nici un serviciu. Asta nu înseamnă că le face vreunul personajelor secundare, pe care nici măcar nu încearcă să le treacă prin imaginația
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
măsurată după cântecele pe care le cântă. Adevărul trebuie să fie cântat! Imnurile pot înscrie așa fel adevărul în mintea celor care-l cântă, încât el să nu fie uitat niciodată. De fapt puterea cântării asupra comunității este aproape cu neputință de exprimat. Muzica promovează adorația și meditația spirituală și trezește dorința de a preamări și înălța pe Dumnezeu. Multe comunități sunt ridicate dintr-o viață searbădă și plictisitoare, din durerile și necazurile ei, de către o muzică plină de adorare.” (Benoni
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
a fost dat să treacă prin atâtea încercări și să se întoarcă acasă nevătămat. Peste 50 de ani, când tatăl meu a trecut în neființă, la 94 ani ce-i avea atunci, sărea din patul în care era țintuit de neputință și bătrânețe și alerga prin casă, povestindu-ne agitat despre întâmplările prin care trecuse pe parcursul războiului. Despre mine ce aș putea să spun? Creșteam, ca orice copil de vârsta mea, dar eram dificil ca sănătate. În vecini, era o femeie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ultima - lângă fereastră și uneori deschideam acea fereastră, mă aplecam peste pervaz în fața zidului și priveam pierdut spre sud, în direcția satului și a casei părintești și priveam mult timp în gol și vărsam lacrimi de durere, de înstrăinare, de neputință. După două săptămâni prin străini, în recreația mare de la ora zece, cineva mă anunță că a venit tata de acasă, arătându-mi direcția în care mă aștepta, însă, în disperarea mea, o iau în sens opus. Sunt apostrofat de acel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lui iunie, în bucuria mare ce-i făcusem cu reușita mea deosebită se oferea să-și vândă chiar și cămașa de pe el ca să mă susțină până la capăt și acum, după abia trei luni și jumătate să ajungă în această grozavă neputință materială!... Cât zbucium și durere în suflet!!! Cât despre mine, eu mă încrâncenasem în această hotărâre de renunțare la școală, chibzuisem și hotărâsem totul! În acea zi de luni dimineață, după ore de zbucium nu ne găseam locul în casă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
internațională se agravase în așa măsură, încât simțeam în aer iminenta izbucnire a unui conflict armat cu dezastruoase consecințe pe plan general! Hitler ocupase regiunea Sudeților din Cehoslovacia pe care ulterior a devorat-o complet, în timp ce democrațiile occidentale își etalau neputința și credeau în asigurările pacifiste ale Germaniei hitleriste și tot așa până la 1 septembrie 1939, când, printr-un fals grosolan, Germania pretextează un atac provocat de polonezi și astfel cu data aceasta de 1 septembrie putem înscrie una din cele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Gesticulația spune totul, funcțio- narul a devenit un potențial torționar, expresia facială trădează angajamentul în exercitarea oricărei forme de presiune. Turbatul este Lefter Popescu fără nicio îndoială, iar metamorfoza măruntului funcționar spectaculoasă. Derizoria victimă a șefului ascunde în ea inversul neputinței și resemnării, un apetit copios pentru agresivitate. Dispo- zitivul caragialian al lui „Simț enorm și văz monstruos” s-a pus în funcțiune. Scos din cadrul unei existențe paș- nice, terne, chiar tasate, funcționarul explorează abisul posibilităților pe care i le conferă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lumea împreună, călătorind, ne-am bucurat de tot ce natura și civilizația milenară și modernă au adus sub privirile noastre, cercetând și visând. Am întâlnit, în acești ani, prieteni binevoitori, cu adevărat, admiratori sinceri, dar și oameni invidioși, măcinați de neputințele proprii, cârcotași și meschini, roși de răutăți mărunte, ipocriți și bârfitori, care tulburau cu stropi otrăviți aura luminoasă și pozitivă ce ne înconjura. Viața trăită împreună a fost deseori privită ca model pentru un cuplu de artiști și, nu o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ca mine și arăta cu douăzeci de ani mai tânăr, deodată a clacat. Ce umilitor pentru un ardelean mândru, educat după manierele cele mai formale ale vechii civilizații europene, să ajungă imobilizat la pat și să trăiască lucid toată oroarea neputinței de a nu avea control asupra trupului său. Deși l-am vizitat des În timpul bolii, destinul a vrut să nu fiu Împreună cu el când s-a sfârșit, la fel cum nu fusesem prezent cu ani În urmă nici la Înmormântarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
este trecut „23 aprilie“ sub „data nașterii“, care este și data nașterii lui Shakespeare, a nepotului meu Vladimir Sikorski, a lui Shirley Temple și a lui Hazel Brown (care, În plus, e trecută pe pașaportul meu). Aceasta este deci problema. Neputința calculelor mă Împiedică să Încerc s-o rezolv. Când, după douăzeci de ani de absență, m-am Întors cu vaporul În Europa, am reînnoit legăturile desfăcute chiar Înainte de a o fi părăsit. La aceste reuniuni de familie a fost judecată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tot ținutul din jurul nostru era o pustietate Înzăpezită și este greu de imaginat care ar fi fost exact ținta călătoriei plănuite de mine. Tocmai ne Întorseserăm din prima noastră plimbare de după-amiază cu Mademoiselle și eu clocoteam de ură și neputință. Reușisem să-l conving pe smeritul Serghei să-mi Împărtășească supărarea. Să ții piept unei limbi nefamiliare (cunoștințele noastre de franceză se limitau la câteva expresii folosite În casă) și pe deasupra să ni se mai tulbure și tabieturile noastre dragi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lucruri inimaginabile și incalculabile cum sunt comportarea nebuloaselor (care prin Însăși distanța uriașă ce le desparte de noi par a fi o formă de nebunie), Înfricoșătoarele abisuri ale eternității, tot ceea ce nu poate fi cunoscut dincolo de ceea ce nu este cunoscut, neputința, frigul, Înnebunitoarele Încolăcituri și interpenetrări ale spațiului cu timpul. Este un obicei bolnăvicios, dar n-am nici o putere Împotriva lui. Poate fi comparat cu mișcarea necontrolabilă a limbii unui om suferind de insomnie care bâjbâie după un colț de măsea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
între cruce și vatră, pe gânduri. Ne mângâiem cu gândul că " Așa mi-a fost scris!", că "Așa mi-a fost ursita!"... Oare nu ne ascundem după prun? Oare "Destinul Soarta" nu-i țapul ispășitor în cârca căruia aruncăm toate neputințele, greșelile, înfrângerile noastre? Ne spălăm pe mâini ca Pilat din Pont și o arătăm cu degetul: "Nu eu! Ea! Ea e de vină! Soarta!"... Ba, încă, îl amestecăm și pe Dumnezeu cu "Voia Sa" în ciorba afacerilor noastre, de parcă El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fost ușor... Libertatea aiest gând scump inimii mele am plătit-o scump... O merităm! Tu... tu ai ales Calea Crucii, grăiește Daniil impresionat și vocea-i tremură ușor. Greu drum ți-ai ales... Ai luat asupra ta toate durerile și neputințele noastre. Îți duci crucea... Singur... Adevăr grăiesc, fără cruce, nici mântuire, nici înviere nu poate fi... Moldova avea nevoie de mine! Am vrut să las o urmă a trecerii mele... Mi-am frământat creierii, ce și cum să fac mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
unora, problemele de viață intimă ale altora, boli năprasnice sau perfide au contribuit din plin, în fiecare caz, la tragicul deznodământ. Și totuși, o cauză supraindividuală „leagă” parcă aceste morți. Respingând excesiva politizare ce bântuie după revoluție, îmi este cu neputință totuși să ignor, evocând șirul colegilor dispăruți, factorul politic, atmosfera apăsătoare, insuportabilă, terorizantă a anilor ’80. Victime ale destinului, ale bolilor, ale altor oameni, uneori chiar din preajma lor, ale diverselor presiuni, încă neelucidate, Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu, Sorin Titel, Ioana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
strânge inima, aproape că îmi dau lacrimile, îmi promit să nu mai fiu „rău” cu el. Dintre toate părțile corpului uman, ceafa pare cea mai neajutorată: ca o gură întoarsă, ea scoate un cumplit țipăt mut din care deslușesc cuvintele „neputință” și „moarte”. Ce a mai născocit tata? După buletinul meteorologic cu care ia sfârșit radiojurnalul de la ora 13, nu închide imediat aparatul (cum fac eu de pildă), ci ascultă în continuare cu atenție: vrea să știe câți oameni au murit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am văzut-o și-s foarte fericită că am ajuns să intru și eu în acea Grădină. Slavă Bunului Dumnezeu că m-a ajutat și am văzut-o, mare lucru este. Știți cum zice Scriptură: „Ceea ce la oameni este cu neputința, la Dumnezeu toate sunt cu putință”. Numai noi să vrem și să punem și puțin efort, ca Dumnezeu ne ajută. Cand hotărăște El timpul se împlinesc. După aceea am intrat pe Poarta Oilor și am mers la Pretoriu, cugetând la
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
conferințe și la Tokio, și la Roma, și la Madrid, și la Uppsala, și la Oxford, dar strict în domeniul disciplinei ; ca „presă”, de asemenea, numai buletinele și „actele” congreselor de specialitate. În anii treizeci ne-ar fi fost cu neputință, nouă, contemporanilor, să ne imaginăm un Mircea Eliade fără susținută activitate publicistică și fără implicare în social. Atitudinea definitorie a lui Mircea Eliade, pe care am numit-o „încercarea înțelegerii”, a rămas constantă în cărțile lui și ei i se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fi niciodată moral”, spune Mazilu în volumul de eseuri din care am citat mai sus ; puțin mai departe adaugă : „nu există genii ale răului, astea sunt doar zadarnice figuri de stil” (ibid., p. 87). Prostia, fiind în esență o funciară neputință de a înțelege, o radicală opacitate în fața realului, are nevoie să se blindeze cu „idei”. De la Platon la Hegel și până la Camil Petrescu cuvântul „Idee” sau, dacă vreți, „ideea de idee”, se bucură de un prestigiu orbitor. „A vedea idei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
față de aceste acte disperate făcute pentru salvarea familiei, și atitudinea disprețuitoare cu care a fost acperită persoana mea — mă obligă să fiu altfel. Ne va arăta viitorul că ceea ce am făcut, n-a izvorât nici din nervi blonavi, nici din neputința de a-mi stăpâni instinctul și nici din teama de viitor sau de soarta mea. Dacă Marta nu se simte în stare să-și poarte crucea, nici singură și nici cu ajutorul soțului, eu am acest curaj și voi porni cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de aici, „neurotică”, termen împrumutat de la prietenii noștri psihiatri. Nu i-am răspuns, gândind în mine că un neurotic nu-i invită la masă pe prieteni, străduindu-se să umple vidul cu bunăvoință exersată care se transformă într-una autentică. Neputința lui și a altora de a înțelege că eu mă bucur să fiu lăsată în pace, citind, scriind, desenând sau ascultând muzică, chiar jubilând, domesticind astfel „animalul” din mine să țină cont de altă voce decât de răgetul sau lătratul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de mult cu înalta lui melancolie: el avea tot, resimțind marele vid, invocând ajutorul filozofiei, ridicat precum calul său parcă împotriva mizantropiei, frica de moarte, sentimentul nimicniciei, deznădejdea, monotonia lungă a vieții, a fugii misterioase a timpului, și deasupra tuturor: neputința umană. M-au consolat mereu eforturile împăratului filozof de a reconcilia autonomia individului și legătura lui secretă cu universul: „Dacă Dumnezeu există, totul e bine, dar dacă lucrurile se duc în hazard, atunci nu te lăsa dus și tu cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
presupune despărțirea brutală prin trezire. Sunt epuizată de intensitatea trăirii din vis. Țările occidentale s-au pus de acord să sancționeze Irakul. De fapt, războiul a început în formele lui cele mai îngrozitor de subtile. Oamenii suferă de foame și de neputința de a se salva. Ce rost are această durere? Pur masochism. Eu însămi sufăr de un anume masochism când îmi aduc aminte durerile profunde ale vieții mele: sinuciderea tatălui și moartea celor doi iubiți. Oare vreau prin asta să nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Ce aventură! Numai zece trepte de piatră, și oamenii roșii de efort, cu fețele congestionate, gata să-și dea duhul s-au oprit. Bo s-a făcut și mai mic, ca și cum vederea bărbaților luptând cu pianul i-ar fi jignit neputința lui de a ridica greutăți „bărbătești” imaginare. Vecinii au fost și ei martori la acest travaliu care era gata să-i stâlcească pe cei patru bărbați exersați și de o profesionalitate impecabilă. Ei, care visau să cumpere pianul cu o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pare „eșec” pentru că pierduse „sursa” iubirii, prin moartea unei singure ființe, soția. O femeie simplă îl iubește, dar el o respinge brutal, agățându-se de „iubirea defunctă”. Credincioșii vin la el ca să fie consolați, dar primesc în schimb numai gemetele neputinței sale, unul dintre ei se sinucide. Drumul către iubirea Domnului fiind un drum plin de morți, eșecuri și redresări infinite, a iubi nu se limitează la o singură persoană, fie ea și o soție, drumul iubirii nu e o bagatelă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]