9,277 matches
-
în loc de a se sili să îndeplinească cel puțin în parte programa de îmbunătățiri supusă ci prin discursul tronulul la deschiderea sesiunii actuale și primită cu fericire de dânsa prin răspunsul făcut tronului, își pierde din. contra un timp prețios în nesfârșite discuțiuni chiar asupra cestiunilor celor mai neînsemnate. Din cel mai neînsemnat articol de lege, din orice interpelare, din oricare cestiune de regulament ce-i place vreunui membru al acestei Camere s-o ridice se face materia unor neterminabile discursuri, nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
națiunii. Până aci, "Romînul" de la 23 călindar (4 făurar). Va să zică "Romînul" constată cu adâncă părere de rău că actuala Cameră: n-are conștiință de poziția în care se află și de greutatea sarcinei de îndeplinit; își pierde timpul prețios în nesfârșite discuțiuni asupra cestiunilor celor mai netrebnice; deputaților le place a lua cestiuni făr'de nici un interes drept pretext pentru a ține discursuri ce nu se mai mântuie și de cel mai nenorocit efect; oratorii vorbesc numai de dorință de a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
hidoasei pocituri" s-a născut și încurajat acea specie de numărători de pietre pe trotuare cari sânt totdeuna gata de-a se-nșira în rândurile roșiilor dacă li se aruncă vrun os. Pe lângă acești învățați s-au adaos o masă nesfârșită de oameni cu desăvârșire inculți, parte simpli și de bună-credință, parte răi și cu instincte neoneste, cărora noua evangelie a egalității depline a celor neînvățați cu cei învățați, a celor muncitori cu cei leneși, a celor bogați cu cei săraci
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
faptul că nu îmi mai părea fascinantă fiindcă opinia ei, că un ticălos nu poate fi învinuit dacă e firesc în ticăloșia lui, îmi stăruia în amintire ca o mare stupiditate, care lăsa să se ghicească în spatele ei un șir nesfârșit de alte stupidități, cum ar fi aceea că nu avem dreptul să învinuim un astfel de om ci, dimpotrivă, să ne purtăm frumos cu el... De aici și până la ideea culpabilității noastre eterne nu mai era decât un pas, fiindcă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o clipă și nu să trăiești cu ea ani .Dar se insinuează întrebarea dacă la acei ani ai vieții mele n-aș fi trăit săvârșind altă eroare. Cine poate să știe? Filozofia comună răspunde că viata unui om e un nesfârșit șir de erori. Un cântec imbecil spune că "de-ar fi să mă mai nasc odată, același om aș fi, pe tine te-aș iubi"' și se încheie cu un oftat înecat în aplauzele publicului: "măi tată, mă!", înseamnă că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
știam că nu e al nenorocirii, în clipa când o văzusem plimbîndu-se parcă rătăcită prin fața casei mele: nu știa ce face, nu știa ce-avea să i se întîmple, cine poate să știe? (de aici pasul ezitant, legănat de o nesfârșită lentoare), dar nu putea suporta ceva, un gând care îi apăruse, un sentiment chinuitor... Ca în vis și ca și când aș fi fost singur, am început să mă desbrac, foarte încet, atins de o singurătate copleșitoare dar miraculoasă (fiindcă în același
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gândii uluit, ce-i trecea, prin cap în acele clipe, și nu-i mai ascultai șoaptele, trăsei exasperat de ce-avea pe ea și o violai acolo în fotoliu, căci se împotrivea ca o leoaică, realmente, și fu un viol nesfârșit înșurubat și crâncen care o domoli în cele din urmă, șoaptele aprinse încetară, închise ochii și doar un murmur fără cuvinte, ca un cântec de fetiță abandonată în pădure, înspăimîntată, dar inocentă, i se mai auzea parcă direct din adâncul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atunci o iubeam cel mai mult și ași fi vrut să stau cu ea până în zori. Era amintirea ființei ei din cei doi ani când lucrurile se petrecuseră astfel? Vroiam să-i regăsesc privirea albită, fascinată de apropierea mea? Sărutările nesfârșite, spaimele care o cutreierau? Ele nu dispăruseră, dar apăruse încăpățînarea de a le stăpâni, nereușind decât să le sporească, ochii aceia albiți începuseră să se închidă, ochii care îmi mărturiseau că eu, eu eram cel care o fascina, da, îmi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la etajul următor după ce pulverizarăm toxicul peste tot și închiserăm ușa principală și o lipirăm la toate încheieturile cu hârtie. Vintilă îmi șopti în timp ce reîncepurăm lucrul: Credeți dumneavoastră că era el așa mare hitlerist cum spusese? Și adăugă cu milă nesfârșită clătinând din cap filozofic: nu era, dom' profesor! Cum ați spus dumneavoastră: din prostie, de-aia a spus vorbelea-alea, cum a spus și azi-dimineață, că el urăște șefii! N-ați auzit ce i-a răspuns Istrate: Bă, și eu sânt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-șef căruia i se adresă răspunse că asta e o chestiune de cadre, să se adreseze deci șefului acestui important serviciu, fără avizul căruia nimeni nu putea fi angajat. Ăsta însă era un individ pe care toată lumea îl detesta, cu nesfârșitele lui formulare, în care trebuia să treci și străbunicii, și de când te-ai născut, și laptele pe care l-ai supt când erai copil de țîță: ei, da, laptele ăla, depinde de la cine l-ai supt, ce fel de mamă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
asemenea amintire. Cum ai îndrăsnit? repetai. Cum ai îndrăsnit să gândești despre mine că pot fi salvat cu acest preț? Cum ai îndrăsnit să mai trăiești cu mine în timp ce mă trădai cu copilul în burtă!?" Mă ridicai alene, cu o nesfârșită lentoare, să n-o sperii și în același timp să-mi domin furia care mă zguduia. Mă simțeam bucuros de forța urii care mă zgâlțâia. Da, iată, sufletul meu nu era inert, și odată cu focul urii care se mișca în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
afecțiune n-ar fi lipsit dacă ași fi surprins, în vocea lui o cât de vagă tresărire. Da, gândii, dar am petrecut totuși cu el frumoase clipe, ascultîndu-i cu o stranie delectare la începuturile carierei mele în învățămînt înaltele și nesfârșitele lui indignări. Și nu fusese tot el cel care, printr-o intuiție, ținuse pe loc doi ani căsătoria mea cu Matilda? Astăzi ași putea spune că vrusese astfel să mă ferească de marele eșec care mă aștepta. Judecăm oamenii nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
povestește Kogălniceanu! (Lipsă de călău în Valahia.) Căderea mea o povestesc eu aici în umbra acestei celule, în care încerc să descifrez întîi pentru mine, și dacă acest manuscris se va păstra și va apărea și pentru alții, un șir nesfârșit de determinări și să aflu, să răspund la întrebarea dacă au legătură cu ființa mea adâncă, intimă, cu esența ființei mele și cu viața gândirii mele, cât de mult, și să nu-mi pară rău că va trebui să mor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
continuă și după noi, în timp ce ticălosul e pedepsit să se sperie necontenit. De aceea îi e atât de groază să rămână singur în tăcerea odăii sale. Dacă mor, îi vine lui gândul, n-o să mai pot înfuleca și bea la nesfârșite petreceri, n-o să mai pot să țes intrigi împotriva altora, n-o să mai pot să-mi aduc în pat în fiecare noapte altă muiere. Ticălosul e legat de viață, nu "și-o trăiește", cum e el ferm încredințat, căci viața
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Eu stau departe, mi-e greu să viu." "Păi ia trenul!" "Iau eu trenul, dar am serviciu și nu pot lipsi decât duminica." Ne plimbam prin oraș, ca mai înainte, dar un alt oraș, cu mari bulevarde și cu o nesfârșită mulțime de oameni pe străzi. Trecuse mult timp până să mă liniștesc, până să-mi dau seama că nu mai era nimic de făcut, sufletul Silviei era deja scindat, tata rămăsese el ta-taaa, dar cu mama se întîmplase ceva, n-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de-acasă și mă lăsă singur cu ea, după ce toate puterile lui îl părăsiră și care se dovediră atât de mici față de cele ale mamei, parcă deslănțuite, ținute sub obroc atâția ani, sublimate ai fi zis pentru totdeauna într-o nesfârșită dragoste pentru băiatul ei. Da, dar acum nu mai eram nici eu băiatul ei, după cum încă demult tata încetase să-i mai fie soț. Era de-o luciditate inumană. "Nemernicule, îi spuse ea într-o zi (și nu într-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Mă întorceam lângă patul ei cu speranța că în cele din urmă o voi regăsi și în același timp știind că acest lucru nu se va întîmpla, prins însă în acest joc al morții și al distrugerii, care mă fascina. Nesfârșite îi erau recriminările care mă înjoseau în propriii mei ochi, golindu-mi sufletul de puterile mele pe care mi le știam atât de blindate. Ce mai puteam gîndi? Era adevărat că la căsătoria mea cu Matilda n-o chemasem și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
m-a anunțat că nu mai poate amâna procesul meu decât o dată; o lună, două, nu mai mult, îmi spuse el.) Atâta doar că pacea plină de lumină cobora parcă și mai adânc în ființa mea și în plimbările mele nesfârșite prin oraș și pe dealurile lui trăiam contemplând parcă în mine însumi un gând larg și senin: "Sînt fericit, sânt liber... Sânt fericit, sânt absolut liber..." Am citit toate cărțile, și nu sânt trist, și nu trebuie să spun ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de Silvia, de cărțile mele scrise sau de cele pe care vroiam să le mai scriu, bucurîndu-mă că le-am scris și o să mai scriu altele, că am văzut-o săptămâna trecută pe Silvia și o s-o mai văd ani nesfârșiți, fără să uit însă voluptuoasa apropiere de Marea taină, gândind că o voi păstra cu mine mereu și mă va ajuta să văd justa măsură a lucrurilor, zădărnicia pasiunilor, sminteala conflictelor în care trăim încleștați, iluzia că am putea fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care îi schimbă înfățișarea obișnuită și îi dau o aură de lux, de frumusețe deosebită, care farmecă și odihnește gândul și visul sboară liniștit, mărind, dilatând clipele, sporind adică în noi valoarea timpului: aici, îți spui, ași putea trăi ani nesfârșiți fără să mai doresc nimic, ași putea munci fericit zi de zi și ași putea muri pe deplin împăcat și departe de... Întâi acel coridor lateral, acele oglinzi discrete și acel pluș gri de pe jos, apoi a doua ușă care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
alăturate, dădeau spre munte, acel masiv opus parcă lanțului Carpaților, de un verde dens, cu prăpăstii albe de zăpadă. Când intrai mă întîmpinară, venind dintr-un hău, reverberațiile violente ale trecerii unui tren. Deschisei geamul și tropotul acesta prăpăstios și nesfârșit de fiare lovite mă șocă. Un aer rece mirosind puternic a rășină (nu discret, ca la noi) parcă mă drogă și rămăsei minute lungi contemplând crestele acestui masiv care îmi sta parcă pe inimă, atât de străin și neprietenos mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai departe, iar dinspre al ei să-mi vină mereu noi surprize, desigur nu atât de catastrofice ca pierderea civică a libertății, dar pierderea afectivă a libertății mele ca bărbat, născut nu doar pentru a o inventa pe ea la nesfârșit. Continuai deci, și exprimai și cu glas tare aceste gânduri, într-o formă însă, cum am spus, violentă, adică strigând. Bineînțeles că ai să-mi explici de ce ai venit să mă vezi atât de târziu și o să-mi spui ceva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de fiecare dată când consola portabilă și sacoșa cu materiale se freca de fundul conductei. Nici o ființă umană nu ar fi înaintat atât de rapid de la centrul de exploatare dar aceasta nu însemna că va putea menține acest ritm la nesfârșit. Chiar și rezistența sinteților era limitată. Vederea lui era mai pătrunzătoare decât cea a oamenilor și vedea tunelul prelungindu-se departe înainte-i, în întuneric. Un om ar fi fost complet orb în acest pasaj cilindric. Cel puțin nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mă chinuiau pe stradă primeau un nume, corpurilor slute li se atașa o identitate, un act oficial, cu adresă și număr de telefon, așa cum i-ai face o carte de vizită unui urangutan într-un tufiș. Consultam cu voluptate lista nesfârșită a ratării congenitale și alegeam exemplarele rare, crema defecțiunii umane. Apoi sunam: „Doamna Muscă?“ „Da.“ „Aici domnul Plici!“ Sau: „Domnul Bucă?“ „Da.“ „Doamna Bucă este acasă?“ „Da.“ „Înseamnă că tot curul e-acasă!“ De fiecare dată când mă închideam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înlocuia materialul fin al privirii, înlănțuindu-l pe Bismarck departe de mine și de pasiunea pe care i-o dedicasem. Eram gelos? Da, poate la fel de mult ca iubita mea; din jocul chinuitor al despărțirilor noastre imaginare sau reale, desfășurate pe nesfârșitele câmpuri electrice ale creierului sau în perimetrul exact al așternutului, se năștea o nouă dorință, o altă căutare, o voluptate proaspătă. Numai că, oriunde încercam să descopăr ceva curat, neatins și, găsindu-l, să mă separ definitiv de minciunile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]