8,125 matches
-
Mergând prin eliminare și prin autocontrolul voinței, vei concura practic cu încă 2, dar foarte buni.” Doamne, ce raționamente logistice, constructive și mobilizatoare mai făcea tata. Și asta fără prea multe studii în domeniul consilierii psihologice și desigur fără a obosi sau enerva interlocutorul. Probele de examen le-am susținut doar în scris, o probă la Limba modernă și două probe în specialitatea Geografie. Toate cele 3 probe s-au consumat în amfiteatrul „Grigore Cobălcescu” unde eram înregistrați aproximativ 40 de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
la Matei Ba sarab În toate clasele, doctor În Litere de la București și doctor În Drept de la Paris, era un om sfârșit când și-a terminat glo rioasa lui școlaritate, cu Înfățișarea lui de moșneguț pipernicit, glasul În surdină, privirile obosite de miop, alergând toată ziu lica prin zloată și prin tramvaie spre cele trei-patru licee unde-și avea „orele“ de profesor, blestematele ore peste cele legiuite, ca să-și poată ține familia; iar pe altul dintre cei pomeniți mai sus Îl
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fiind, spunea Bianu, caracte ris ticile prea româ nești de limbă și gândire ale scrisului lui Ion Trivale. Ion Trivale a apărut În redacția Noii Reviste Române prin 1911, tânăr, Înalt, uscățiv, ochelari „pince-nez“ de miop, cu ochii lui clipind obosiți de lecturi; aparent timid, dar sigur de sine; vorba mult cântărită și, de aceea, nedând cu nimic Înapoi; zâmbind parcă În sinea lui și pentru sine atunci când nu-ți Împărtășea părerile; excelent soi de intelectual evreu În Înfăți șare, ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și cu fratele lor zidarul, debutând În postul de casie riță la „Plosca de aur“, vechiul magazin cu pânzeturi din Bără ție. Nu ea era cea mai plăcută dintre surori; iar cele trei nașteri din căsnicia ei cu Bucuța o obosiseră curând de tot. Disprețuind orice cochetărie sau chiar numai grija pentru cum este datoria unei femei să se Înfățișeze lumii, sau chiar celora ai ei sau mai de aproape, Eufimia ne descuraja pe toți prietenii cu acea continență austeră și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de lături, după cum se simțeau sau nu la ei acasă, dar toți cu ochii țintă la mămăligă, scărpinându-se de purici și de căpuși În fața focului cu limbi țâșnite din curpenii trosnind și scăpărând În noaptea cu șoapte și tălăngi obosite de umblet și de vipia unei zile Întregi de vară. Am mâncat din mămăliga răsturnată, galbenă și aburoasă cu Măriuca mea cea frumoasă, pofticioasă și cu stomac bun, cum și din mărunțișul lor de pește sărac, făcut repede o fiertură
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cio canului pe nicovala meșterului, toată larma virgiliană a satului românesc, cu lumea lui gureșă la treabă și cu altfel de răsunete, În umanitatea timpurilor, decât cele ale gravilor posedați din Cetate, venetici pe aceste locuri de la anul 1200 și obosiți acum de vechea lor cultură și civilizație, de aspra lor austeritate mo rală și de preaexce lenta lor rânduială economică. Așa, prin urmare, am descoperit, curând după Unire, Sighișoara cea atât de primitoare pentru noi amândoi - la crâșma văduvei, sub
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de acum douăzeci de ani, când m-am și supus Într-o seară (totdeauna am cedat ușor Înaintea femeilor) solicitărilor ei insistente, cât și omagiilor ei profesionale, eu stând ca un idiot pe scaun, citind jurnalul și ascultându-i, când obosea (guralivă, bună de gură, sau cum să-i mai spun?) din afereala ei cu mine, amintirile ei recente de prin lumea cafenelelor noastre literare, pe care o cunoscuse, cum și unele intimități despre clienții ei și despre senzațiile ce era
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-i! Dă-i! Dă-i! Ha! Ha! Ha! Dă i! Dă-i! Dă-i!“; cum și despre colonelul, destul de vârstnic, care venea cu nevastă-sa să-și cultive amân doi, În acest climat de luxurie tarifată, respectivii lor hormoni sexuali obosiți de o Îndelungă practică a amorului conjugal. DOMNU’ BUSUIOC, COFETARUL MAHALALEI NOASTRE, ERA un chiul băieților, de o seamă cu mine, ai băcanului Ghiță Tănă sescu, botezați mai toți de tata; În [cofetăria lui] cu prăjituri din albuș de ou
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
scurt timp, soția sa Lia va muri în condiții suspecte, arzând într-un incendiu în propria ei casă. Epoca începută la 6 martie 1945 se prelungește, într-un mod insidios, până azi. Sunt lucruri evidente, banale poate, dar să nu obosim să le repetăm: Revoluția a fost furată, Securitatea n-a dispărut, ci s-a metamorfozat. Autenticilor eroi și adevăratelor victime ale comunismului nu li s-a făcut dreptate nici până în ziua de astăzi. România este condusă de o clasă politică
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
constă importanța desei Împărtășiri am aflat câteva lucruri cu prilejul pelerinajului la mănăstirile cipriote, Însă voi adânci subiectul citind cartea pe care mi-a dăruit-o Părintele Casian după Liturghie. Lectura, de altfel, va rămâne preocuparea de bază, chiar dacă Îmi obosesc ochii la lumânare mai bine de 2-3 ore pe zi, la strană ori În chilie. Dar, dincolo de Îndemnul Părintelui Steinhardt - Citește orice, numai citește, cuvântul Își va dăltui spiritul, formându-l. - trebuie neapărat să mă inițiez În literatura patristică și
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Ne-am acoperit gura cu mâna disimulând o tuse, și ne-am ferit privirile, pentru a nu ne vedea mutrele și a ne antrena la râs. Era gata-gata, să ne facem de râs în sfânta biserică. Noroc că Dragoș a obosit de la o vreme și a revenit alături de noi. La sfârșitul slujbei, am plecat repede în camera noastră, pentru a nu mai da ochi cu călugărul care ne îndruma. Dar până dimineață, nu știu dacă am prins câteva ore de somn
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
între ei se depăna o poveste de dragoste specială: fără cuvinte, dar extrem de intensă și de o mare puritate. Se plimbau ceasuri în șir prin parcurile invadate de verdeață din preajma Dunării, vorbeau câte-n lună și-n stele fără să obosească, uneori stăteau pur și simplu, în tăcere, unul lângă altul, pe o bancă sau pe vreo piatră pe malul fluviului, cu ochii ațintiți în apa care curgea egal, liniștit, stăteau așadar fără să scoată o vorbă, zeci de minute, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cealaltă armă de care dispuneau, mult mai puțin eficientă, briceagul cu lama ascuțită. Așa cum prevăzuseră, nici în cabană nu se afla nimeni. Au aprins lanterna: nici un semn nu arăta că pe acolo ar fi trecut cineva în ultimul timp. Erau obosiți și tensionați. S-au așezat pe un soi de laviță pe care au descoperit-o în încăpere: să-și tragă sufletul și să-și adune gândurile. Dacă partizanii lui Baldovin nu sunt aici, probabil sunt în altă parte, prin preajmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
malaxorul lui Cameniță: șeful Securității nu suporta să-l vadă pe tovarășul Cameniță trist sau iritat. Dar exercițiile de putere ale tovarășului Cameniță nu se opreau aici. Orele de usmeală, când îi tumbăcea pe bandiți în beciurile de la Securitate, îl oboseau fizic pe tovarășul Cameniță, dar, ciudat, îi provocau și o mare poftă de viață, îi sporeau vitalitatea și potența. După ce ieșea de la bătut, ca într-un ritual, simțea nevoia să tragă un chef monstru, Novăceanu și alți doi-trei argați de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mai mult de la condorul vorbitor. Ne luăm la revedere de la pasăre, lăsând-o să-și reia jocul acela care-o atrage atât de mult, mersul pe furtună, și facem cale-ntoarsă. La un moment dat, pe drum, mă plâng că am obosit. Lazarus pricepe că este un tertip de-al meu, urmăresc eu ceva anume, n-am cum să obosesc, când ești locuitor al văzduhului n-ai cum să obosești. Totuși, intră în jocul meu: -Vrei să ne odihnim? mă întreabă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care-o atrage atât de mult, mersul pe furtună, și facem cale-ntoarsă. La un moment dat, pe drum, mă plâng că am obosit. Lazarus pricepe că este un tertip de-al meu, urmăresc eu ceva anume, n-am cum să obosesc, când ești locuitor al văzduhului n-ai cum să obosești. Totuși, intră în jocul meu: -Vrei să ne odihnim? mă întreabă cu bunăvoință. -Aș vrea, confirm. Ne așezăm pe valurile alburii, moi, ale unui nor. Chiar aveam anumite intenții ascunse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
facem cale-ntoarsă. La un moment dat, pe drum, mă plâng că am obosit. Lazarus pricepe că este un tertip de-al meu, urmăresc eu ceva anume, n-am cum să obosesc, când ești locuitor al văzduhului n-ai cum să obosești. Totuși, intră în jocul meu: -Vrei să ne odihnim? mă întreabă cu bunăvoință. -Aș vrea, confirm. Ne așezăm pe valurile alburii, moi, ale unui nor. Chiar aveam anumite intenții ascunse, propunându-i așa, hodoronc-tronc, popasul acesta: doresc să-l provoc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fie suficienți lor înșile. Tata avea senzația că noua lui soție țese în jurul său o pânză sau construiește un zid ori confecționează un fel de colivie în care vrea să-l închidă, definitiv, doar pentru ea. Și această senzație îl obosea, îl înăbușea, îl exaspera, ajungea să-l înnebunească. Atunci își amintea că pentru Irina o părăsise pe Vera, își amintea sfârșitul tragic, absurd al mamei, al meu și al fratelui meu Victor și îndată sentimentul de vinovăție îl năpădea, vinovăția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
rezervă câteva ceasuri în fiecare zi: cu o îngerească răbdare el îi întâmpină pe toți peregrinii doritori să pătrundă taina cărții pecetluite. Și neîncetat, pentru fiecare nou-venit, îngerul are întipărit pe obraz un zâmbet de o bunătate infinită. Culmea, nu obosește niciodată, iar zâmbetul său nu e un zâmbet fals, ci unul pornit din inimă. Tresar: caut pricină de ceartă și acum am impresia că i-am găsit nod în papură, am găsit ce să-i reproșez lui Lazarus - deși susține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
într-o dimineață, când se îndrepta din București spre casa sa de pe Valea Prahovei. Se retrăgea acolo să înceapă lucrul la cartea sa de memorii Visul trăit. A murit subit, inexplicabil, suspect, misterios, căci șoseaua era liberă, el nu era obosit, mașina se afla într-o stare tehnică perfectă, condițiile meteo erau și ele bune, prin urmare accidentul n-ar fi trebuit să aibă loc. Atunci, Truman, m-am trezit din acest vis. A fost al doilea vis cu fratele meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
prin Balcani, Grecia, Turcia, Orient, era meserie, ce mai, te loveai de lovele, aveai cu ce să-ți potolești burta... Traiul ăsta dulce a ținut vreo două-trei săptămâni sau o lună, cei trei nu știau prea bine, ei nu se oboseau să numere zilele scurse, pe ei îi interesa momentul, să aibă ce să halească și ce să bea, suprema lor filosofie era să stea cu burta la soare, să nu facă nimic și s-o ducă bine, atât. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
borduri. Ideea nu era deloc rea. Proverbul cu cine fură azi un ou mâine fură un bou e valabil la fermele de păsări și în șeptel, dar proverbe cu borduri nu există. Fură omul o dată, fură de două ori și obosește. Sau începe să-i fie rușine, mai ales că pe străzile Atmosferei, Norocului, Depozitului Central, Crabului și Lupilor, de când s-au anunțat ploi și inundații în toată țara, oamenii n-au ce face cu bordurile. Cu toate acestea - și, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
al cincilea sau al șaselea. În scurt timp, toți locatarii de la scara 6 au ieșit în stradă și, luându-se după domnul Ceapă, au început să privească și ei, care nedumeriți, care revoltați spre etajele unde locuiau. Iar după ce au obosit lungindu-și gâturile în sus și au început să se privească pieziș unii pe alții, s-a declanșat fenomenul. Când locatarii dintr-un bloc caută cu coada ochiului unii la alții, fenomenul care se declanșează e că toți descoperă ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
boșorog reciclat și impotent libidinos. La fiecare apel, domnul Butucel dădea același răspuns: „Uite, țin telefonul deschis, ca să simțiți și voi ce frumos miroase tinerețea! Nu numai bătrânețea se ia, mă, fraierilor, ci și tinerețea. Ce noroc pe mine să obosesc muncind ca la douăzeci de ani. Cât despre bere, nici o problemă, beau și arabii. Doar că religia le interzice alcoolul, și atunci o taie cu whisky“. Un spion la scara B Despre domnul Nuțu tot blocul știe că e spion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fi mai bine să spun că destinul nostru este să călătorim, fiindcă și Alberto crede la fel. Am, totuși, momente cînd mă gîndesc cu dor la frumoasele zone ale sudului nostru drag. Poate că, Într-o bună zi, după ce voi obosi să tot bat pămîntul În lung și-n lat, mă voi Întoarce În Argentina și voi rămîne În zona lacurilor din Anzi, dacă nu pentru tot restul vieții, atunci măcar În cîte o pauză, timp În care să trec de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]