7,466 matches
-
poznaș, preocupat de subminarea constantă a așteptărilor Receptorului, este la rândul său deconcertat de reacția stârnită, devenind astfel un "păcălitor păcălit" neînțeles și neînțelegător. Profund tragică, prin sugestia apocalipsei cuvântului ce anunță disoluția totală a umanului, noncomunicarea este percepută, astfel, paradoxal, prin comic. Nu este vorba, însă, de comicul de factură tradițională, declanșator al râsului vesel, plin de voioșie, ci de un comic al absurdului, asociabil pe de o parte acelui râs crispat al disperării, înghețat prin intuirea sau manifestarea angoasei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca pledoarie pentru conservarea tradiției cu riscul disprețuirii progresului și ar deveni suspect de camuflare a unui substrat ironic, responsabil de o viziune complet diferită asupra acestui soi de patriotism, perceptibil și ca manifestare a unei suficiențe păguboase și retrograde. Paradoxal, însă, deși ironia este marca cea mai elocventă a caragialismului, există relativ puține reiterări în literatura postcaragialiană, cu excepția acelor cazuri de repliere mimetică, la limita epigonismului, de pildă în unele schițe ale lui Al. O. Teodoreanu (S-au supărat profesorii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
provoacă o stare apăsătoare, de neliniște în fața derizoriului spectacol al hazardului din alternanța frumos-urât, nobil-vulgar, plăcut-dizgrațios etc., expresii concrete ale tragicului dualism viață-moarte. Asemenea absurdului, grotescul va fi explorat cu precădere de avangarda literară postbelică în sens pozitiv, ca modalitate paradoxală dar adecvată de eliberare, de expulsie magică a răului prin exhibare ritualică în scop terapeutic, sau ca instrument de trezire a conștiințelor amorțite de frumosul convențional. "Nu trebuie ascunse sforile, ci făcute vizibile, deliberat evidente, ajungându-se la grotescul profund
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin grotesc în paroxismul care marchează sursele tragicului. Putem spune, așadar, că grotescul profund, echivalat cu extrema caricatură, exhibat deliberat ca într-un exercițiu terapeutic de exorcizare și stăpânire a temerilor, provine din mezalianța subversivă a comicului cu tragicul. Această paradoxală combinație va fi pusă în evidență în mod exemplar, așa cum vom încerca să demonstrăm în continuare, prin dramaturgia și proza lui I. L. Caragiale. 3.10. "Simt enorm și văz monstruos" Aflat la granița dintre tragic și comic, grotescul ocupă un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
după ce l-a pansat sanitarul s-a făcut bine și-a murit"215. Umorul este reprezentat la Tudor Mușatescu și sub forma înfloriturilor de spirit adunate în emblematicele "mușatisme" publicate săptămânal în revista "Contemporanul" din 1965 până în 1970, prin comprimarea paradoxală, recurgând la calambur, a unor teme recurente precum prostia, efemeritatea dragostei, moartea, diverse vicii (beția), condiția artistului. Unele aforisme amintesc de cugetările caragialiene: "Ce deștepți ar fi proștii dacă s-ar solidariza între ei"216 inversează, de fapt, observația caragialiană
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
poliedru ce-și luminează alternativ fețele opuse. În acest sens, punând în raport de contiguitate maxima fidelitate realistă cu transfigurarea, Mircea Tomuș găsea formula integratoare potrivită: "Specificul caragialian presupune iluzia feliei de viață, a fotografiei, dar această iluzie se realizează, paradoxal, tocmai cu materialul și elementele unei violente transfigurări"6. Ambivalența metodei artistice este în acord cu dubla funcționalitate a textului caragialian, de redare fidelă a unor împrejurări limitat istorice, sondând, în același timp, substratul etern-umanului. Obiectivă și subiectivă totodată, realistă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Gherea și Pompiliu Eliade privind schematismul personajelor caragialiene. Ținând structural de esența comediei și a tipurilor comice, schematismul psihologic al personajelor din teatrul și din proza caragialiană a servit ca argument tezelor privind modernitatea și actualitatea operei. În mod paradoxal, Lovinescu însuși, criticul care a dus la desăvârșire teoria perisabilității acestei opere, aduce printre primii explicații valabile privind perenitatea tipurilor caragialiene: "Prin generalizarea procedeului simplificării psihologice, nu există așadar, oameni cu pasiuni contradictorii, cu o viață complexă, ci păpuși reduse
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întoarcă și să pretindă că nu a văzut nimic, pentru că: "De, domnule, scăpai eu de la război bine, frumos... Hm... Cine dracu m-a pus să viu tocmai noaptea?..."58. Cazul adulterului din schița Broscuța de Ion Băieșu amintește de aceeași paradoxală situație. După ce mental trece în revistă alternativele în perspectiva divorțului, soția sfârșeste prin a accepta explicația dată de soț, de fapt o istorie fantezistă cu o broscuță salvată și metamorfozată în tânara descoperită în patul conjugal. Ca și în O
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și acel "nenorocit chinez care sosește asudat și gâfâind cu o hârtie în mână și năvălește pe scara principală a Casei Justiției [...] în toate diminețile"80, acarul Păun este victima-simbol a sistemului juridic absurd și corupt, care îl învinuie cu paradoxala justificare: "Ai dreptate, dar n-ai drept"81. Toți ceilalți reprezentanți ai norodului, fie din lumea săracilor, precum mahalagioaicele murdare ca Manda sau bețivi perfizi ca Năstase, fie din cea a protipendadei, ilustrată prin Respectabila, Doamna cu Pussy, Inconsolabila, care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sub regimul dispoziției lingvistice a autorului. Această dublare a textului fonogramic prin metatext, ca procedeu folosit experimental de Caragiale în neterminata Poveste, de pildă, dar devenită, după cum se știe, o practică obișnuită în scrierile prozatorilor optzeciști, pune în relație termenii paradoxalei autenticități obținute prin "asocierea dintre maxima naturalețe și maxima artificialitate"167, sau prin simultaneitatea tendinței centrifugale și centripetale a autorului în raport cu textul, mai exact, prin completa neutralitate și neimplicare, coroborată cu permanenta preocupare pentru explicitarea și demascarea strategiilor textuale folosite
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
devenit celebrul dramaturg al absurdului, își va dovedi cu prisosință asimilarea constructivă a numeroase alte mărci ale caragialismului. 4.4.5. Temă și variațiuni În probleme cu identitatea (variațiuni în căutarea temei), inclusă de Mircea Nedelciu în grupajul cu titlul paradoxal Și ieri va fi o zi, contexte parțial schimbate găzduiesc aceeași întâmplare. Însă nu mai este vorba, ca în schița caragialiană, de tendențiozitate în prezentarea poveștii, ci de modificarea parțială a identității protagonistului, ceea ce nu pune sub semnul întrebării validitatea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
farse tragice" Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Arthur Adamov, Friedrich Dürrenmatt, Max Frisch, Eduard Albee, Fernando Arrabal, Jean Genet considerați deja "clasici" ai avangardei, au reușit să inoveze nu doar tematica dramaturgiei, ci și forma tradițională, aristotelică a acesteia. În mod paradoxal 8, acești promotori ai antiteatrului sfârșesc prin a regenera forma dramatică, deoarece constituienții de bază ai morfologiei sale tradiționale acțiune, personaj, dialog nu sunt aboliți, ci modificați esențial. Acțiunea neunitară, logic nemotivată sau statică este, deci, substituită printr-o "nonacțiune
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca un anti sau un nonroman, "fabula" Cronicari are un conținut care o transformă într-o anti sau o nonfabulă, "eroii" se comportă ca niște anti sau noneroi etc., ceea ce înseamnă, până la urmă, o inversare de tip ironic, în mod paradoxal creatoare și nu escatologică a literaturii ca antiliteratură. Acestă regenerare este și efectul produs de generalizarea parodierii și a burlescului, a infestării cu acest virus al deformărilor ironice, caricaturale, grotești până la limita absurdului 141. În afara acelor texte care, chiar prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
iluzorie. Dacă eroul urmuzian, asemenea "clovnului supralucid care ia în derâdere propria sa tragedie"152, răbufnește orgolios împotriva sorții, dar nu izbutește să transforme gestul în act, stadiul latent, provizoriu, de "cadavru viu"153 este depășit chiar de creatorul lui. Paradoxal, acesta continuă să trăiască, deci să înfrunte absurdul, prin opera sa, devenind, astfel, el însuși, eroul cel mai absurd, în termenii lui Camus.154 În universul fictiv urmuzian, deși cauza revoltei prin autoizolare și abandon este întotdeauna mundană, banală și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a celor care dezvăluie secretele scriiturii. Cititorul este simultan tras pe sfoară și inițiat. Pândit de "nesfârșite primejdii" în hățișurile textului, momit pe drumuri înfundate, păcălit și părăsit într-un spațiu al ficțiunii în care totul e posibil, el este, paradoxal, condus cu deferență în atelierele creației, și introdus în tainele operei, printr-un gest care exhibă atât adorare cât și desacralizare: Realitatea e cel mai strâns ghem din câte există. Întâlnirea dintre nevralgiile scriitorului și cele ale cititorului său se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de spiritul caragialian, să-i submineze autoritatea, printr-o tratare inedită, rebelă, a tipurilor sau a temelor debitoare îndeobște celebrului înaintaș. Astfel de "insubordonări", cum sunt cele ale lui George Mihail Zamfirescu și parțial, Mihail Sebastian, servesc, în mod aparent paradoxal, mai bine chiar decât "exercițiile de admirație" glorificării "marelui clasic" I. L. Caragiale care, așa cum devine evident la finalul investigației noastre, nu are nevoie să fie zeificat sau păstrat ca vestigiu într-un "muzeu" imaginar al literaturii noastre, pentru că își face
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fiecare joacă un rol oarecare, fără să o știe, în marea comedie a veșniciei... Societatea are oferte generoase, însă de multe ori legate doar de ceea ce este necesar nouă ca să devenim ceea ce-i trebuie ei. Este un soi de convenție paradoxală, la care participăm, care ne folosește în mare măsură, dar care introduce și câteva restricții inevitabile. Ioan Petru Culianu „ne invită să înțelegem că jocurile minții și fantasmele lumilor nevăzute manipulează cu finețe din umbra dramelor vieților noastre de bieți
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
frumoase, deștepte și descurcărețe, mi-a oferit prilejul unui fructuos dialog despre aceste meleaguri Îndepărtate. Realitățile noastre erau mai dure de la plecarea lor, fiecare pas era urmărit de organele abilitatea În această direcție, cu atât mai mult contactul cu străinii. Paradoxal, dar neamurile noastre erau etichetate ca fiind „străini”, mai ales că veneau dintr-o țară capitalistă și puteau „vicia” morala noastră „socialistă”!!! 11 S-au instalat la hotel, deși noi În mod formal, fără prea multă convingere am insistat să
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lor sângele curgea șiroaie”157. Pe 4 decembrie, În multe localități s-au organizat mari demonstrații În favoarea satisfacerii revendicărilor celor de la Ballarat. Judecarea celor 156 participanți la răscoală a prilejuit o nouă manifestare de solidaritate cu cauza acestora. În mod paradoxal, monumentul ridicat la Ballarat, pentru a marca locul bătăliei are un conținut ambiguu: „În memoria eroilor pionieri care au luptat și au căzut În acest loc sfânt, pentru libertate, și a soldaților care au căzut la datorie”158. Istoricul contemporan
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
spre comunitățile Îndepărtate. Acest proiect a stârnit numeroase reacții În țară și peste hotare, mișcarea ecologistă optând pentru menținerea pădurii În starea naturală milenară (3000 de specii de plante) și demascând intențiile „criminale” ale autorităților locale și centrale. În mod paradoxal, vâlva făcută, a permis cunoașterea mai bine a acestei regiuni, Zona Daintree figurând pe harta turistică, și apoi trecută pe lista Patrimoniului Universal. Cu un vehicul de teren se poate pătrunde prin pădurea de liane pentru a traversa râuri mici
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
incendiului universal. Mașina gonește printre plantații de bambus, bananieri, ceai, orez. Privirea ne este atrasă de un jeekfruct, copac ale căror fructe galbene atârna ca niște bostani, având greutatea de 4-5 kg. Mai Încolo Întâlnim durianul cel urât mirositor, dar, paradoxal, fructele sunt deosebit de gustoase. În Puri Sampaerno, În drum spre Surabaya, suntem opriți de localnici care ne Împărtășesc drama ecologică Întâmplată, În aceste locuri, cu câtva timp În urmă. O companie de prospecțiuni geologice, finanțată de o rudă a fostului
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
usturătoare generate de această eră a consumului sunt accentuarea poluării, promovarea unor stiluri de viață nesănătoase, creșterea enormă a decalajelor nivelurilor de trai și poate cea mai importantă dezintegrarea comunității prin promovarea unei subculturi care anulează conștiința și în mod paradoxal chiar libertatea. Puțini au curajul să spună nu comodității pentru a ieși dintr-un sistem care epuizează și alienează individul obișnuit, aspirat într-un vârtej al nonvalorilor. Asta nu înseamnă că comunitatea amish este perfectă, sau superioară. Existența unor astfel
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
suferind diverse grade de hipoplazie. Aceeași mutație poate determina expresii fenotipice diferite la diverși membri ai familiei . Cele mai frecvente mutații determină o legare prelungită a Pit1 în regiunea promotor a genelor a căror transcripție este modulată, cauzând un efect paradoxal, de represie a transcripției lor . 2. Mutații ale genei care codifică GHRH Până în prezent nu s-a descoperit nici o familie de nanici care să prezinte o mutație inactivatoare a genei pentru GHRH, chiar dacă lipsa expresiei acestei gene la șoareci va
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
Imaginea fotografică: posibilă sursă a Înnoirii arhitecturale arh. Mărgulescu Andrei Conducător științific: prof. dr. arh. Ștefan Scafa-Udriște Introducere Textul de mai jos s-a conturat pornind de la premisa că rolul actual al fotografiei de arhitectură este simultan (și paradoxal) pasiv și autoritar: pas iv , fiindcă se situează În tre a unui proces de edificare finalizat, iar autoritar prin monopolul mediatic contemporan instituit comunicării respectivei realități arhitecturale. Miza sa Însă Încearcă a fi examinarea relațiilor dintre arhitectură și fotografie, ce
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
se raportează la reprezentabilul arhitecturii, că ea prezintă indirect, reprezintă Într-un mediu străin și virtual, un element al unui sistem scos din contextul său inițial. Privită din această perspectivă, o ima gin e arhivatoare ar fi tocmai cea care, paradoxal, nu are pretenția de a exprima tot. Ea lasă loc existenței reale și complexe a arhitecturii. Imaginile aparent exhaustive au rolul lor narativ, etic și util profesional, atât timp cât nu servesc scopurile spectacolului și descriu elementar o arhitectură. Credem Însă că
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]