11,301 matches
-
-se la fiecare pas, care se chinuie să se ridice și să se arunce în lupta fără legi pentru existență cu hoardele care năvălesc de la țară" (31). În mod clar locuitorul de la mahala nu are nici o șansă. Reprezintă un asemenea pasaj o mostră de jurnalism literar narativ? Hudson ar sugera că da, pentru că citează pasajul în sprijinul acestei teze (19). Este jurnalism de investigație, de senzație? Toate? Câte ceva din fiecare? În acest ghiveci jurnalistic de discursuri similare și în același timp
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în lupta fără legi pentru existență cu hoardele care năvălesc de la țară" (31). În mod clar locuitorul de la mahala nu are nici o șansă. Reprezintă un asemenea pasaj o mostră de jurnalism literar narativ? Hudson ar sugera că da, pentru că citează pasajul în sprijinul acestei teze (19). Este jurnalism de investigație, de senzație? Toate? Câte ceva din fiecare? În acest ghiveci jurnalistic de discursuri similare și în același timp divergente, nu este întotdeauna clar unde se termină unul și unde începe celălalt: jurnalismul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ceea ce mai amintea a vegetație arăta întunecat, mizerabil, pe jumătate sufocat. De-a lungul crestei munților, câțiva copaci nefericiți se desenau pe fundalul norilor. Deasupra se desprindea un cer de un albastru imperial, incredibil de departe de ținutul sumbru." (590). Pasajul oglindește șocul inițial pe care îl experimentează cei mai mulți dintre cititori, când Crane îi conduce printr-o lume dezorientată a unor "monștri enormi care se roagă", cu aerul "răvășit" și vegetația "pe jumătate sufocată". Rezultatul poate fi senzațional, având în vedere
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
plecare și referință. Dar ceea ce rămâne este un ținut "răvășit" și o vegetație "pe jumătate sufocată". Mai mult, de la un asemenea fundal ei vor începe o coborâre simbolică în mină înainte de a avea posibilitatea de a regăsi familiarul cer albastru. Pasajul conține o previziune a ceea ce se va întâmpla. În general scapă de senzaționalism - cu excepția lui "mizerabil", care este în mod fundamental emotiv, nu la fel cu "răvășit" și "pe jumătate sufocat" care pot fi în aceeași măsură și descriptive - prezentându
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
găsește o camaraderie care-l surprinde: "Micile lămpi de pe căștile lor aruncau o lumină tremurătoare care învăluia în mister mișcările membrelor și trupurilor lor. Părea că ne confruntăm cu niște spectre cumplite" (594). Dacă Crane ar fi terminat descrierea aici, pasajul ar fi putut fi declarat a fi senzațional: diferența față de experiența comună ne induce un fior de spaimă sau un șoc. În loc de aceasta, Crane continuă: Dar ei îi spun conducătorului nostru: "Salut, Jim". Gurile lor se lărgesc în zâmbete largi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Crane o reprezenta în chip proeminent. Această ambiguitate a lumii fenomenale este explorată mai departe atunci când Crane expune un dialog între ghid și mineri. Strategia este semnificativă, întrucât Crane evită intruziunea jurnalismului convențional luând interviuri tehnice care ar fi redus pasajul la o digresiune dintr-un interviu care a fost luat în mediul său natural. În schimb, Crane se postează ca un observator care stă lipit de pereții minei fără să sufle o vorbă: Cel care lucra la grătar începu să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
față de mult!" "Așa zici?" Trebuia să te uiți atent la ei ca să înțelegi că nu aveau de gând de loc să se arunce unul la beregata altuia. Lumina nesigură crea imaginea a doi lupi care mârâie unul la altul. (595) Pasajul e notabil din mai multe puncte de vedere. În primul rând Crane descrie ceea ce aude și vede dar nu se amestecă ca să ia interviuri și astfel să facă o digresiune jurnalistică. Colocvial, ceea ce ne oferă el este o felie de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
unul după altul într-o procesiune eternă și care au fost trimise hurducăindu-se ca să se încline și să-și lase astfel conținutul înghițit de gura cuptoarelor, imperturbabile și nesățioase, emblemă neagră a lăcomiei, și a dumnezeilor acestei munci (600)". Pasajul putea fi îmbunătățit ca narațiune dacă s-ar fi terminat mai repede și ar fi fost mult mai ambiguu cu "nesățioasele", la fel cum Norris în Bruta ar fi putut beneficia de aceeași acțiune. Atunci concluzia ar fi sunat: "O
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nici un semn nu iese la iveală odată cu cărucioarele umplute din greu, și care răsar unul după altul într-o monotonie terifiantă și care sunt trimise hurducăindu-se ca să umple nesățioasele cuptoare" (607). Cu excepția învechitului și cu iz senzaționalist "sinistru", acest pasaj ar fi relativ lipsit de asemenea judecăți desemnate să amplifice șocul cititorului și să sublinieze diferența față de Satana umanizată care binecuvântează pământul. În loc de asta, cititorului îi rămân posibilitățile interpretative cum ar fi atât de mecanicul "cuptor nesățios", care este o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pentru că se referă la cititor și la ceea ce acesta nu știe. Din nefericire, intențiile lui Crane nu au făcut decât să înrăutățească situația. Pentru a concluziona el a atacat într-o formă mult mai decisă pe proprietarii minelor. Dar acest pasaj a fost tăiat de editorii de la McClure's Magazine ca fiind "prea caustic pentru marii afaceriști" (Stallman și Hagemann, New York City Sketches, 289). Mult mai la obiect este succesul acestui text ca scriere a jurnalismului literar narativ, în care se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
asemenea didacticism la London nu poate decât să servească senzaționalului (care în acest loc este fundamental discursiv) ca scop: să-l sperie de moarte pe cititor asemenea unui jurământ pe lucrurile sfinte. Dar eforturile lui London nu se limitează la pasajele discursive. Să luăm, spre exemplu, povestirea lui despre un hamal din port: "Un bețivan tânăr; un rebut prematur; incapabil fizic să mai facă munca de hamal, cea mai joasă treaptă a muncii; și la final - el vede tot, la fel de clar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
încercând să diminueze distanța care le separă. În acest punct se suprapune cu jurnalismul literar narativ. Cred că acesta e cazul articolului lui Crane despre minele de cărbuni. În cea mai mare parte a reușit să micșoreze distanța, și puținele pasaje discursive și în scăpările ocazionale de judecăți de valoare senzaționaliste sunt aplanate de greutatea retorică a întregului și "privirea lui de aproape" în încercarea de a distinge între "efect" și mult mai ambițioasa realitate umană. Această lume se dovedește a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
zi și ceea ce nu poate descrie. Un exemplu este descrierea incendierii bibliotecii medievale a universității din Louvin, Belgia, și execuțiile sumare a multora dintre cetățenii orașului într-o campanie bine calculată de implementare a teroarei de către armata germană. Într-un pasaj izbitor, dacă nu chiar suspect de asemănător ca unul din Ernest Hemingay, scris de acesta un deceniu mai târziu, Davis descrie zidurile albe care înconjurau grădina: "Lângă cel care se întindea în partea de sud fuseseră plantați peri, ale căror
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
magazinele de muniții goale, și apoi acești negustori tremurând și țăranii strânși între baionete păreau că nu vor muri cu adevărat peste câteva minute, că vor fi trimiși la casele lor, la copiii și soțiile lor" (95). Ultima parte a pasajului riscă să fie considerat sentimentală, o acuzație care a fost adusă textelor lui Davis și de alții (Bradley, 64). Chiar dacă suferă de sentimentalism, ea scoate la lumină subiectivitatea jurnalistului care încearca să se apere în dorința sa după o viață
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ceea ce este mai bun în noi. Războiul l-a obligat să scrie cea mai matură operă a sa, punându-i la încercare convingerile mai vechi care erau slăbiciunea scrierilor sale de decenii (Bradley, 65). Davis își conștientizează subiectivitatea într-un pasaj plin de înțeles în care își anunță ruperea completă de știrile obiectivate, optând în schimb pentru o variantă de subiectivitate mai deschisă. După căderea Bruxelles-ului a fost arestat de armata germană și acuzat de spionaj. Asemeni negustorilor și țăranilor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a fost arestat de armata germană și acuzat de spionaj. Asemeni negustorilor și țăranilor din Louvain, acesta risca să fie executat imediat. Din fericire, ambasadorul Americii la Bruxelles a intervenit în favoarea lui. Însă Davis își începe relatarea experienței cu următorul pasaj, care are ample implicații epistemologice: Această poveste reprezintă o experiență personală, dar nu este redată ca atare, ci pentru a ilustra o față a războiului mai puțin cunoscută. Și aceasta pentru că e sordidă și respingătoare, neavând nici o legătură cu încărcături
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în personaj (Steffens, Autobiografie, 317). Probabil intenția lui Wilson este de a servi o cauză ideologică, de a incita la acțiune, dar din cauza unei asemenea abordări, nici restul articolului nu prea se mai poate încadra în jurnalismul literar. Totuși, acest pasaj mai are un substrat ce corectează într-o oarecare măsură ideologia brutei. După June Howard, Celălalt reprezintă "tot ce e sexual, violent, inconștient, necontrolat și necontrolabil, proletar, răufăcător și, mai presus de toate, brută" (80). Wilson a inversat efectiv rolurile
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că reprezentanții autorității - polițiștii - au fost reduși la stadiul de brută. În ciuda influenței puternice a ideologiei, Wilson nu se lasă niciodată ghidat numai de subiectivitate și de concluziile pe care aceasta le antrenează. Spre exemplu, aparent fără nici o legătură cu pasajul anterior - "confuzia... devine din ce în ce mai gravă" - el adaugă imediat: "Din celălalt capăt al parcului se aude un țipăt de femeie atroce" (346). Nu ni se dă nici o explicație. După cum spunea Boylan, strigătul poartă numai propriul mesaj. Să fi fost strigătul unei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Dar ea a lucrat și în cadrul Proiectului Scriitorilor Federali, culegând folclor despre negrii din Sud (era specializată în antropologie) și a scris relatări pentru Ghidul Floridei ce pot fi încadrate în jurnalismul literar. De fapt, autoarea a inclus chiar un pasaj despre muncitorii imigranți, scris inițial pentru Proiectul Scriitorilor Federali, în Ochii lor îl urmăreau pe Dumnezeu (Bordelon, 122). Printre contribuțiile sale la Ghidul Floridei se numără și următoarea descriere a orașului ei natal, Eatonville When You Look at It (Eastonville
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
istoriei jurnalismului, această perioadă este în mare măsură caracterizată drept jurnalismul partizan 85. Așadar, din perspectiva perioadei secolului al XX-lea, spiritul partizan apare ca numitorul comun al literaturii și jurnalismului în timpul perioadei anterioare. Alte texte incluse în antologie sunt pasajele din istoria Plantației Plymouth care face parte din jurnalul lui William Bradford, istorisirea lui Mary Rowlandson despre captivitatea sa în India, relatarea lui Sarah Kemble Knight despre călătoria sa din perioada 1704-1705, cât și cartea Scrisori de la un fermier american
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din observarea lumii externe. Astfel, un alt motiv pentru eventuala excludere a jurnalismului ca tip de literatură a fost schimbarea percepției în ceea ce privește modalitatea și conținutul a ceea ce trebuie împărtășit lumii. Mai există un alt factor care poate fi sugerat de pasajul lui Longstreet în ceea ce privește declinul jurnalismului din "grațiile" literaturii. În momentul în care cercetează prezentul inconcludent, Longstreet cere scuze cititorilor moderni, într-un mod discret, deoarece, așa cum bine își dă seama, "nu poate trage nici o concluzie" până când nu își explică lui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care se dedică din această cauză experimentului nonficțional, care le permite să sprijine în mod deschis o mai largă paletă a vocilor marginalizate (133-135). Astfel W.F.B Du Bois include în The Soul of Black Folk - Sufletul poporului negru - pasaje din spiritualitățile afro-americane, iar James Agee renunță la o bursă la Fortune pentru a se apleca asupra subiectivității familiei Gudger prin intermediul studiului propriei subiectivități. Fishkin afirmă că Gloria Anzaldua a scris atât în engleză cât și în spaniolă și a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
statutul factual este reiterat în declarațiile din prefață, în care autorul spune că toate materialele au fost preluate fie din propriile observații, interviuri, ori transcripții. Totuși anumiți critici au dovedit, notează Heyne, că Truman Capote a inventat sau imaginat anumite pasaje din carte. Aceste descoperiri diminuează caracterul adecvării factuale a lucrării dar nu schimbă statutul cărții In Cold Blood de la nonficțiune la ficțiune, pentru că, așa cum declară Heyne, cartea nu este un "triumf" al ficțiunii asupra nonficțiunii ci al minciunii asupra "spunerii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
creat, în mare parte, și singura limba capabilă să sugereze experiență urbană: o limbă care renunță la normele clasice și inventează în fiecare zi cuvinte noi, de care are nevoie. Ei sunt convinși că neologismele urmează ritmul cartierelor în construcție, pasajelor care se inaugurează, modelor care se succed, iar scriitorii, la rândul lor, transmit și îmbogățesc acest limbaj 359. Limbajul parizian s-a impus totuși mai ales prin politețe, care este cartea să de vizită. Maximă universală a comunicării, politețea prescrie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de délire du XIX siècle". 178 Punerea în spectacol a bulevardelor (prin decor arhitectural și defilări), a cafenelelor (prin proiectarea interiorului spre exteriorul bulevardelor), a marilor magazine (prin etalarea mărfurilor) a determinat, în mare măsură, rolul spațialității în epoca modernă. Pasajele, balcoanele, serele, ferestrele, terasele (edificii la modă) plasează interiorul în exterior, unde teatrul este totodată în săli și în stradă. 179 "Paris est la grande fabrique de toutes leș pièces de théâtre qui șont jouées dans leș autres villes de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]