8,290 matches
-
îmi dădu o asemenea credință în biserici, încât eu mă rugam cu simplitate astfel: Te adorăm Doamne Isuse Cristoase, aici și în toate bisericile din lumea întreagă și Te binecuvântăm, căci prin sfânta Ta cruce ai răscumpărat lumea”. În Oficiul Patimii, Francisc a grupat scene din Pătimirea lui Cristos, a adăugat versete din Vechiul și Noul Testament și a trăit literalmente, fiecare stațiune din Calea Crucii, „pentru voi”, ceilalți oameni, chemați la mântuire. „Acesta este trupul meu care pentru voi se frânge
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
același Sf. Apostol Paul ne-o descrie în scrisoarea sa către Coloseni c. 9: „Așadar, Hristos se află șezând de-a dreapta lui Dumnezeu, cugetați cele de sus, nu cele de pe pământ. Drept aceea ucideți mădularele noastre cele pământești: curvia, necurăția, patima, pofta cea rea și zgârcenia... Lepădați mânia, iuțimea, răutatea, defăimarea, vorba rușinoasă din gura voastră... Nu vă mințiți unul pe altul, odată ce v-ați dezbrăcat de omul cel vechiu și de toate poftele lui și odată ce v-ați îmbrăcat cu
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
pe membrii Ordinului să se oglindească în viața proprie, pentru a o cunoaște cât mai bine și a o pune în acord cu angajamentele luate la sf. Botez; - postul orânduit Miercurea și Vinerea pentru membrii Ordinului e un frâu al patimilor prin care mai ușor împlinesc legea creștinească; - spovedania și sf. cuminecare lunară nu fac decât să lecuiască mai curând rănile primite din partea păcatului și să întărească propunerea de a fi creștini buni, luptându-se cu succes în contra dușmanului sufletesc; - participarea
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
familiariza feciorii cu bordelurile. De ce această toleranță? Pentru că bărbații sunt stăpânii lumii, desigur, iar ei pot face în așa fel încât să interpreteze spre propriul avantaj rigorile moralei catolice. Spre deosebire de sexualitatea feminină, libidoul masculin este considerat de nestăvilit, impetuos, "o patimă desfrânată rezervată sexului tare"4. Sexualitatea venală, această scursură seminală, cu toate că se confundă adesea cu rușinea și dezgustul de sine, este percepută ca un rău necesar, o descărcare. Și apoi, ce importanță are că bărbații se compromit! În societatea secolului
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pascalian. Uneori, tânăra este la un pas de a-l considera o mascaradă, o comedie care stârnește mila. Așa cum afirmă în jurnal, personalitatea sa este una dublă: "nu mi se cunosc decât ideile și gusturile din afară: că iubesc cu patimă cărțile și că nu-mi displac romanele, că îmi place nespus de mult să mă hârjonesc și mă fugăresc cu băieții, [...] și această plăcere înflăcărată pe care mi-o trezesc societatea, dansul, teatrul, balurile și plăsmuirile fanteziei. Ah, ah, ah
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
înclina clar de partea plăcerii, a dorinței. Astfel, persoanele căsătorite, bărbați și femei deopotrivă, alunecă spre aventură, spre adulter. Aceștia au îndrăzneala să-și transforme visele în realitate, asumându-și totodată riscurile inerente. Le este dat să cunoască fiorul pasiunii, patima, dar și strigătele, lacrimile, scenele, reproșurile, scrupulele morale, mustrările de cuget. Dar ce se întâmplă când cele două talere ale balanței se află în echilibru? Când setea de aventură este la fel de puternică precum teama? Când iubirea pentru persoana aleasă nu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
unul dintre cei doi protagoniști se putea lăsa prins în jocul seducției, sfârșind prin a fi "rănit de moarte" în sentimentele sale sau în amorul propriu. Și, de asemenea, că femeia nu poate rezista violenței dorinței masculine, a sexualității, această "patimă depravată hărăzită sexului tare"64... Într-adevăr, reprezentării stereotipe a femeii care flirtează ademenitoarea, perversa îi corespunde o reprezentare stereotipă și caricaturală a bărbatului care practică flirtul: este vorba despre "defloratorul profesionist"65 brutal, călăuzit de un instinct animalic de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
viciu, sau o boală? Emasculați sau obsedați, acești bărbați sunt în egală masură pătimași. Departe de a fi perceput drept un fleac, flirtul face să se nască în ei sentimente copleșitoare și dorințe nestăvilite. Ca să revenim la Julien de Suberceaux, patimă acestuia pentru Maud de Rouvre este atât de mare, încât și cea mai mică dezmierdare este de ajuns pentru a-l duce pe culmile beției amoroase. Într-o zi, când, pentru a-i potoli întărâtarea, Maud îl primește pe tânăr
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
amoroase. Într-o zi, când, pentru a-i potoli întărâtarea, Maud îl primește pe tânăr în atmosfera intimă a unei camere de dormit, acesta se aruncă asupra ei. "Nici nu se închisese bine ușa, că se și repezi cu o patimă de om smintit asupra siluetei fremătătoare și întunecate", scrie Marcel Prévost. "Ea îi vorbea, iar buzele ei erau atât de aproape de chipu-i, încât i se părea că răsuflarea se contopea cu sunetul cuvintelor în ceva nespus de dulce [...]. Nu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
comit crime pasionale. Din acest motiv, după cum lasă să se înțeleagă romancierii, bărbații se fac totuși mai puțin vinovați decât tinerele care îi întărâtă. Pe când acestea din urmă fac rău cu sânge rece și cu premeditare, bărbații acționează sub efectul patimii erotice. Ei sunt antrenați să facă rău în ciuda voinței lor, orbiți de propriile sentimente. Perversiunea sirenelor a sfârșit prin a-i perverti și pe ei. Când Maud de Rouvre îl anunță pe Julien de Suberceaux că se va căsători cu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
suflul cu sufletul, adică și cu buzele simboluri ale senzualității și dorinței trupești ele exprimă noul ideal amoros, cel al marii iubiri, spirituală și senzuală în același timp112. Sărutul aduce în armonie trupul și cugetul, dorința și iubirea, tandrețea și patima și de asemenea, într-un anumit fel, bărbatul și femeia. Căci sărutul este un gest simetric, de la gură la gură. Spre deosebire de relația sexuală, care induce adesea un raport de dominație, sărutul pune pe picior de egalitate bărbatul și femeia. El
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cumva să lași vreo fată însărcinată!" îl dăscălea tot timpul. Mama tânărului își pusese toată nădejdea în băiatul mai mare. Căci soțul ei un învățător cu convingeri socialiste, un om "la urma urmelor încântător" făcuse toată familia de rușine: avea patima jocurilor de noroc, ba, mai mult, și ghinionul de-a pierde mereu... Lui Michel îi revenea așadar sarcina de a apăra respectabilitatea familiei și de "a da exemplu" fratelui și surorii mai mici. Prin urmare, chiar dacă perspectiva unui flirt îi
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
prinde, trăgând-o cu o mână și ținând-o cu cealaltă. Se apleacă de la mijloc, se aruncă asupra buzelor ei, părând că le devorează. Apoi, ca s-o sărute mai bine, o strânge și mai tare și își apasă cu patimă buzele de buzele ei! Cum m-a mai răscolit sărutul acesta!" Însă, spre deosebire de cineva ca Marie Bashirtseff sau Catherine Pozzi, care trăiseră în perioada Belle Époque, jurnalul nu este unicul confident al lui Bab. Ea poate să se destăinuie de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
traiul îndestulat, veselia. Sunt doi oameni cu spirit de bonvivant care îl smulg pe Stingo din solitudinea lui studioasă. Oricât ar fi fost ea de intensă, pentru tânărul scriitor această prietenie este însoțită de suferință. Căci Stingo este îndrăgostit cu patimă de Sofia, care, întoarsă din lagăr anemică, o epavă, înflorise din nou, datorită grijii pe care i-o poartă Nathan, devenind o "minunăție de trandafir". Totuși, din loialitate față de prietenii săi, Stingo păstrează arzătorul secret numai pentru el și se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
despre sex. Știi că, îi murmură ea la sfârșitul mesei, citându-l cu o voce caldă și răgușită pe D. H. Lawrence, "atunci când faci dragoste ești sub puterea zeilor întunericului"?" De data asta, "scos deja din fire", cuprins de o "patimă animală", Stingo cere cu un gest grăbit nota și cheamă un taxi. Înainte chiar ca mașina să apuce să demareze, o cuprinde strâns în brațe pe tânără. Din nou, nesățioasa făptură își vâră "limba iscoditoare" în gura tânărului "ca un
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
muzică (Vivaldi, muzica hard-rock) și poezia - poezia lui Homer, Shakspeare, E. A. Pöe, Eminescu, Bacovia, Stănescu, Cezar Ivănescu, Romanescu...Era o vâltoare de nastere de stea. Era un amestec ciudat de inteligență și ironie, de seninătate și durere...Uneori cădea În patimă ,,gladiatorului” - Îi plăcea să-și ,,terorizeze” operele sale cu măreția bicepșilor săi: practică sportul de aleasă speță - culturismul și acel fascinant florilegiu de mișcări, karate. Era sfâșietor cântec din dimineața Începutului lumii. Era o natură dăruita”... Da. Sandu Tăcu Malin
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Diferea față de noi toți, Înmâliți de bahluiurile murdare ale comunismului. Ură comunismul cu Îndârjire, dar și cu seninătatea adolescentului, care se trezește a doua zi, după un chef nevinovat cu prietenii, măi senin și mai pur că niciodată. Iubea cu patimă TOTUL: libertatea, muzica, poezia. Scria poezie și era deja, la 17 ani, o mare speranță a literelor române. Se numea Alexandru Malin Tăcu. Pentru toate acestea oamenii Securității l-au ucis. Avea doar 17 ani... Anul acesta, concursul Autori copiii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
care l-au hotărât până la urmă pe Panu să intre în Junimea, au fost destul de simple. „Mai întâi Maiorescu nu se uită la asemenea nimicuri... Cât despre Jacques Negruți,...este drept că-i mai pătimaș, însă are și el o patimă, mai mare decât toate, aceea de a avea cât se poate mai mulți colaboratori la Convorbiri literare. E destul să-i dai un articol la Convorbiri, ca să se împace cu tine pentru tot restul vieții”. Cine putea, însă, să caracterizeze
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
strălucita lui elocvență îmi făcură efectul cel mai adânc”... Când pronunțăm numele lui Pogor, primul lucru care ne vine în gând este Junimea. El este „veselul volterian” numit de Maiorescu. Vorbind despre Pogor, Ana Conta Kernbach susține că „Singura lui patimă a fost cititul. Citea tot ce-i cădea în mână. Ziua, noaptea, sănătos, bolnav, Pogor citea”. Apoi continuă „Cu mersul mărunt și săltător, cu mâinile în buzunar, zâmbet malițios, privire piezișă, barbișon mefistofelic și pălărie pusă veșnic strâmb... Chip de
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
suspinare,/ resimt un foc în sânu-mi mai splendid, mai curat,/ Ca soarele-n apusu-i măreț, înflăcărat) și își explică neașteptatul imbold prin capacitatea artistului de a potența toate trăirile omenești : Mai gingaș în durere, mai viu în fericire,/ Din patima ce moare el face-o nemurire. Confruntat cu refuzul Gettei de a-i împărtăși sentimentele, conchide amar : Sfârșit cumplit !... Horațiu, ca om te-ai stins cu-ncetul/ Și n-a rămas din tine decât numai poetul (III 7). Poetul își
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sentimental (Sunt trist,/ Ș acuma lumea-mi pare deșartă), ceea ce o determină pe femeia respinsă altădată să-i amintească malițios cuvintele lui despre rosturile rânduite fiecărui anotimp al vieții : Tu ești acel Horațiu, filosof cu renume,/ Tu ce vorbeai de patimi ca de-ale mărei spume ? (III 8). Finalul piesei aduce melancolica împăcare a lui Horațiu cu propria condiție de om supus vicistudinilor vârstei și de artist nepieritor. În chip semnificativ, meditația asupra curgerii anilor este cuprinsă într-o piesă închinată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Apolo, adeptul unei noi justiții. În piesa conservatorului Iorga, apărător al tradițiilor, adversar al modernismului, triumful sau prăbușirea Troiei sunt determinate de tranșarea rivalității dintre zeii autohtoni și cei străini. Doica arată de parcă ar fi mistuită de boală sau de patimi : Bolnavă ești, dădacă : eu chem în ajutor. O furie păgână te-a prins, te chinuiește. Nebună ești și vorba-ți e blăstăm (I 1) . Înspăimântată la vederea bătrânei (o vrăjitoare îmi pari și-mi este frică [...] fug în fața celor ce
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sunt de-o parte acum și zei de alta. Temerile mulțimii cu privire la rezultatul conflictului contrastează cu siguranța afișată de preotul actualmente convins de superioritatea austerilor zei autohtoni asupra depravaților olimpieni : Se pot pune alături acești noi zei stricați,/ Mâncați de patimi, lacomi, nebuni după femei/ [...] Cu zeii mari și aspri ce-au fost de la început ? (V 3). După ce s-a rugat în turn flămândă și singură (V 3), Casandra vine în piață albă ca o zeiță, slabă ca umbra trecătoare pe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
familiei lui care au aflat că locul morții lui Oedip va fi ocrotit de zei. Veniți să-l atragă de partea lor, Creon, Eteocle și Polinice caută să-l implice din nou în conflictele Labdacizilor. Oedip nu mai simte vechile patimi, căci a aflat prin suferințe cât erau de mari puterile pe care voise, în cutezanța-i, să le înfrunte, și cât de limitate puterile omului (p. 158). Își înțelege altfel soarta, dându-și seama de abuzul săvârșit prin pedeapsa severă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
constituie mobilul tuturor acțiunilor unor personaje lipsite de statură maiestuoasă, dispuse uneori să dezvăluie caracterul fictiv al celor întâmplate și să-și pună astfel în discuție propria legendă. Surplusul de autenticitate realizat prin înlocuirea forței destinului abstract prin cea a patimilor omenești antrenează în același timp și diminuarea eroicului, banalizarea mitului. La Petru Dumitriu destinul nu acționează ca la Eschil : blestemul Atrizilor este înlocuit de fatalitatea vârstei care îi macină pe Clitemnestra și pe Agamemnon contaminându-i totodată și pe cei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]