KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...293 294 295 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

mesajele de pe robot și să le șterg pe toate, în afară de cel al mamei, pe care l‑am ascultat de zeci de ori. E cel pe care l‑a lăsat probabil imediat ce a primit Daily World. — Fii atentă, zice. E un pic de agitație pe aici în legătură cu un articol idiot din ziare. Nu‑l lua în seamă, Becky. Gândește‑te doar că pe ziarul ăsta o să‑și facă mâine nevoile un milion de câini. Din nu știu ce motiv, mă face să râd de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
să facă? — Deja și‑a fixat întâlniri cu toți investitorii bancari din lume. Clatină din cap. Băiatul ăsta are ideea fixă că trebuie să aibă succes în America. Cred că vrea să dovedească ceva, murmur. Maică‑sii, mai am un pic și adaug. Deci, Becky, spune Michael, privindu‑mă blând. Ce‑ai de gând să faci? Să‑ți mai fixezi niște întâlniri? — Nu, zic după o pauză. Sinceră să fiu, nu cred că are vreun rost. — Dar rămâi aici, cu Luke

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
singură emisiune, pe tema asta: „Cum mi‑au distrus viața cumpărăturile“. Ceva de genul ăsta. Ia o gură din sandviș. La modul ideal, ar trebui să fie destul de... cum să spun? O chestie mai emoțională, așa. Poate ne spui un pic ce‑a fost în sufletul tău. Despre părinții tăi, cum chestia asta le‑a distrus și lor viața... probleme din copilărie... probleme în relații... evident, astea sunt doar câteva idei! Ridică privirea. Și, daca‑i putea să și plângi un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
simți foarte bine dup‑aia, cum m‑am simțit și eu. A fost nemaipomenit! — Da, și nu mai aveai nimic de pus pe tine! A trebuit să‑ți împrumut eu chiloți, trei săptămâni. — Bine, OK, concede. Poate am exagerat un pic. Dar ideea e că treaba asta îți schimbă complet viața. — Ba nu. — Ba da! E feng shui. Trebuie să scoți unele lucruri din viața ta, ca să lași alte lucruri să intre în ea. — Ce să zic. — E‑adevărat! În clipa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
să scoți unele lucruri din viața ta, ca să lași alte lucruri să intre în ea. — Ce să zic. — E‑adevărat! În clipa în care am aruncat din chestii, m‑au sunat cei de la Hadleys cu o ofertă. Hai, Bex. Un pic de debarasare o să‑ți facă foarte bine. Deschide șifonierul și începe să‑mi caute prin haine. — Uite la asta, zice, scoțând o fustă albastră de antilopă, cu franjuri. Când ai purtat‑o ultima oară? — De curând, spun, cu degetele încrucișate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
de pe podea. — Ai două ore și când mă întorc vreau să văd o schimbare. Cameră schimbată - viață schimbată. Hai, dă‑i bătaie! Dispare și eu mă așez pe pat, uitându‑mă nefericită în jur. Bine, OK, poate că are un pic de dreptate. Poate ar trebui să fac puțină ordine. Dar nici măcar nu știu de unde să încep. Zău, dacă mă apuc să arunc lucruri doar pentru că nu le port, unde am să ajung? N‑o să mai rămân cu nimic. Și e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
vorbind foarte serios. — Tarquin! zic și ambii tresar vinovați. N‑am auzit când ai venit. — Bună, Becky, spune, evitându‑mi privirea. — Trebuia să... vorbim despre ceva, zice Suze, ușor stânjenită. Ai terminat? — Aproape, spun. M‑am gândit să dau un pic cu aspiratorul. Ca să arate și camera mea omenește! Închid ușa în urma mea și scot pungile din învelitoare. Așa. Ar trebui să fie simplu ca bună ziua. Le umpli până la refuz, după care scoți aerul din ele. Zece pulovere de pungă, zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
cum mi se înfierbântă obrajii. Doar... câteva. — Cred că ai vreo... cincizeci! — Nu! — Ba da! Se uită în jur, cu obrajii purpurii de supărare. Bex, astea sunt foarte scumpe. — Hai, că n‑am cumpărat chiar atâtea! Râd ca să detensionez un pic atmosfera. Și nu le‑am cumpărat pe toate odată. — Nu trebuia să cumperi nici una! Ți‑am zis, dacă vrei, îți fac eu. — Știu, zic stângace. Știu că așa mi‑ai zis. Dar am vrut eu să cumpăr una. Am vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
cumpărat pe toate odată. — Nu trebuia să cumperi nici una! Ți‑am zis, dacă vrei, îți fac eu. — Știu, zic stângace. Știu că așa mi‑ai zis. Dar am vrut eu să cumpăr una. Am vrut doar... să te sprijin un pic. Se lasă tăcerea, în timp ce Suze ia altă sacoșă de la Gifts and Goodies și se uită la cele două cutii dinăuntru. — Tu ai făcut asta, nu? adaugă brusc. Tu ești motivul pentru care s‑au vândut așa de bine. Ba nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Și o geantă nou‑nouă Kate Spade... și... și un șifonier plin de chestii pe care nu le‑am purtat în viața mea... Suze... Sunt atât de agitată, că abia mai pot vorbi. Suze... — Ce? — Doar... doar gândește‑te un pic. Nu‑i adevărat, că n‑am nimic. Dețin bunuri! Da, e‑adevărat, poate că nu mai sunt chiar noi... Ce vrei să spui? spune Suze, apoi i se luminează fața. Ai un cont de economii de care ai uitat? — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
vii! Ce te‑a făcut să te hotărăști? — A, nu știu, spun pe un ton degajat. Știi cum e... așa mi‑a venit. — Păi, hai să te duc direct la machiaj... aici e haos, ca întotdeauna, așa că am devansat un pic rubrica ta... — Nici o problemă, zic. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. — Trebuie să‑ți spun, arăți foarte bine, zice Zelda, studiindu‑mă cu o ușoară dezamăgire. Ai slăbit? — Puțin, cred. — A... de la stres, spune cu un aer expert

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
o gură mare de băutură. Crede‑mă, în ultimul timp chiar n‑am avut mai mult de zece minute. Habar n‑ai cum a fost. — Știu ceva‑ceva de la Michael, recunosc. — Am așteptat până când lucrurile s‑au mai liniștit un pic. — Așa că ți‑ai ales tocmai ziua de azi. Nu‑mi pot reprima un mic zâmbet. Ziua când toți investitorii tăi au venit de peste ocean să stea de vorbă cu tine. — Da, nu e ziua ideală. Aici sunt perfect de acord

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
de a reuși la New York. A fost un fel de... nebunie. Isuse, am făcut numai rău în jur, nu? Ție... nouă... afacerii... — Haide, Luke, zic stângace. Nu e cazul să‑ți asumi chiar tot. Și eu ți‑am stricat un pic ploile. Mă opresc în clipa în care el scutură din cap. Își golește paharul și mă privește direct. — Trebuie să‑ți spun ceva, Becky. Știi de unde au obținut cei de la Daily World detalii despre situația ta financiară? Îl privesc surprinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
încep prin a‑mi ruga clienții să îmi spună câte ceva despre ei. Nu‑mi pot reprima agitația din glas și mă opresc. Poate ai putea să... faci și tu același lucru? — Am înțeles. Cu mare plăcere. Luke se gândește un pic. Sunt un om de afaceri britanic. Am sediul în Londra. Îmi întâlnește privirea. Dar mi‑am deschis de curând o filială la New York. Așa că îmi voi petrece destul de mult timp aici. — Serios? Simt o tresărire de surpriză, pe care încerc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

e arestat, există un moment când se leapădă de rolul ei de eroină. Brusc, e înspăimântată peste măsură. O vizitează zilnic pe Yu Shan ca să se intereseze de Yu Qiwei. Așteaptă cu nerăbdare. În fiecare zi, speranța ei scade un pic. În cele din urmă, se încredințează pe ea însăși că Yu Qiwei e mort. Începe să le spună prietenilor de disperarea ei. Varsă lacrimi fierbinți. Îmbracă rochia albă de doliu. Pune o margaretă albă în păr. Geme. Apoi încetează să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
cu ajutorul unchiului lor, David Yu, o figură influentă în congresul lui Chiang Kai-shek. Vizita lui Yu Shan e neanunțată. Ea credea că vestea o va face fericiă pe Yunhe. Dar aceasta e mai mult decât dezamăgită. Yunhe crapă ușa un pic, arată stingherită și jenată ca un copil care a fost surpins furând. E în pijamale, cu părul ciufulit și rujul întins. Nu deschizi ușa? întreabă Yu Shan. E dezordine înăuntru. Blocând ușa în continuare, Yunhe propune: Putem să ne întâlnim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
am nici un chef. Sunt obosită și murdară. Cât de politicos pot, îl rog pe Domnul Shi să-i spună taximetristului să ne ducă pe drumul cel mai scurt la apartamentul de care mi-a făcut rost. Domnul Shi pare un pic dezamăgit, dar se întinde în față să-i spună taximetristului. Dându-se înapoi, îmi oferă o țigară. E surprins când refuz. Toată lumea fumează în Shanghai, zice el. Ai multe de învățat și voi fi onorat să-ți fiu ghid. Intrăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
ei. E precaută, își oblojește încă iubirea pierdută. Nu vrea să se implice într-o relație în care să ajungă să fie într-o poziție cu nimic mai bună decât cea a unei concubine. Nu vede nimic rău în un pic de flirt, însă, și acceptă toate invitațiile care i se fac. După câteva luni fără nici o ofertă reală, se îngrijorează. E din nou în apartamentul ei. Zgomotele de dincolo de pereți o enervează acum. A obosit să fie un nimeni și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
fie săracă. S-a săturat de oameni care să-i spună că înfățișarea ei nu e vandabilă. Stă pe jos și își cercetează chipul într-o oglindă cât palma. Urăște să dea ochii cu imperfecțiunile ei: maxilarul inferior e un pic prea ieșit în afară și buzele sunt subțiri; distanța dintre nas și buza superioară e cu câțiva milimetri prea mare. Își calculează șansele și caută alternative. A auzit povești despre vedete ale căror cariere au luat avânt în urma participării lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
e urmărită de doi bărbați. Se îngrijorează și începe să meargă mai repede. Însă bărbații se țin după ea ca niște umbre. Înainte să poată scoate un sunet, i se pun cătușe și e îmbrâncită într-o mașină parcată un pic mai încolo pe stradă. La locul de detenție, e târâtă afară din mașină și aruncată într-o celulă plină cu femei. Deținutele așteaptă să fie interogate. O colegă de celulă îi explică cum stă treaba. Fără o mărturisire, nu vom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
încăpere, Zhang Min se ridică și flutură din mână. Vreau să te mai văd o dată interpretând scena asta. Ea mai interpretează o dată pasajul respectiv. El privește. O întrerupe și îi cere: Modulează fraza așa. Ce-ar fi să îndulcești un pic tonul? O, Torvald, nu sunt copilul tău. Nu te lovi peste piept, e prea caricatural. Ratează o măsură. Menține tensiunea. Răsucește-ți capul spre fereastră, apoi spre ușă, acum vorbește. Ea îi urmează indicațiile regizorale, improvizând în același timp. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
cartier frumos. E un tip ordonat și crește plante la ferestre. În cameră are caligrafii, toate daruri de la un maestru celebru. Ea se plictisește după câteva replici, iar el o sărută și se roagă de ea să mai suporte un pic. Se joacă cu el ca o fetiță obraznică. El își pierde concentrarea și se dă bătut. Îi dă un test de ortografie, care începe întotdeauna cu L-O-V-E (iubire). Ea zice mereu L-O-Vi-E. El râde și își mușcă buza de jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
sacrificat demnitatea. În mod destul de interesant, în ceea ce o privește pe Lan Ping povestea îi crește popularitatea și o ajută să găsească de lucru. Ajunge să fie implicată în filme politice cu buget redus, realizate de producători independenți. Nu are pic de noroc în a-și găsi roluri în filmele la modă, cu subiect romantic. Nu le poate suferi pe creaturile alea cu chipul precum luna și trupul ca o vază. Însă filmele politice îi prind bine. Concurența e mai mică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
dispare de pe scenă. Și, totuși, nu e capabilă să își schimbe norocul. Ca și țara ei, ea continuă să se destrame. Trupele japoneze intră în plină forță. Studiourile își reduc activitatea. Box office-ul se închide. 1936. Nici urmă de un pic de noroc afurisit. Ia o hotărâre și fă-o, îmi spun singură. Îmi fac bagajele și la noapte dusă sunt. O să stau la un prieten și o să-mi țin secretă adresa. Când scriu scrisoarea, îmi imaginez cum o va primi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
mă simt stânjenită. Apoi îmi zice c-o să facă tot ce poate. O să te descurci în Yenan. Se lasă pe spate și zâmbește brusc. Mă invită să stau jos și mă întreabă de viața mea la Shanghai. Îi povestesc un pic din lupta mea și despre cariera mea de actriță. Nu pare să-l intereseze. Dar nu am ce altceva să-i spun. Mă întrerupe și mă întreabă de relații. Ești măritată sau ai vreo legătură? Îi zic că nu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]