10,156 matches
-
principala a comunei de ea tinad și cimitirul. Biserică „Sf. Nicolae”, construită între anii 1812-1815, restaurată în 1880, de Sava Vasiliu, 1919, Biserica de riț ortodox, în plan trilobat. Tencuita în „calcio vecchio”, păstrând picturile exterioare. Turla poligonala pe naos. Pictată în interior și exterior în tempera. Biserică „Sf. Nicolae” a fost ctitorita de Radu Crețulescu și postelnicul Pădure în anul 1669 a fost declarată monument istoric. Biserică de riț ortodox, aparținând de Mitropolia Munteniei și Dobrogei, biserica din acest sat
Comuna Ștefăneștii de Jos, Ilfov () [Corola-website/Science/300511_a_301840]
-
Pacheco, de la care primește o bogată zestre. În 1622, Velázquez pleacă la Madrid, unde se remarcă cu pictarea portretului poetului Luis de Góngora y Argote. Ministrul Olivarez, originar din Andaluzia, îl cheamă pe tânărul Velázquez la curtea regală pentru a picta portretul capelanului Don Juan de Fonseca. Portretul, realizat foarte repede, este transmis la palatul regal ""Alcazar"". Impresionat de creația artistului, regele Filip al IV-lea îi cere să-i picteze portretul (astăzi pierdut), pe care Velázquez îl termină la 30
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]
-
îl cheamă pe tânărul Velázquez la curtea regală pentru a picta portretul capelanului Don Juan de Fonseca. Portretul, realizat foarte repede, este transmis la palatul regal ""Alcazar"". Impresionat de creația artistului, regele Filip al IV-lea îi cere să-i picteze portretul (astăzi pierdut), pe care Velázquez îl termină la 30 august 1623. Acest tablou marchează începutul unei legături pe viață între pictor și suveran. La 6 octombrie 1623, tânărul Velázquez este numit ""pintor de camera"" (pictor de curte) și locuiește
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]
-
suveran. La 6 octombrie 1623, tânărul Velázquez este numit ""pintor de camera"" (pictor de curte) și locuiește împreună cu familia la Madrid, în palatul "Alcazar". Din august 1628 până în aprilie 1629, se află la Madrid pictorul flamand Peter Paul Rubens, care pictează portretele familiei regale. Împreună vizionează întreaga colecție din palatul ""Escorial"" și admiră operele lui Tiziano și discută despre pictura italiană. Aceste discuții trezesc în Velázquez dorința de a cunoaște Italia. În 1629, regele îi permite pictorului să plece și Velázquez
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]
-
trupelor spaniole din Italia. La sfârșitul lui august, Velázquez sosește la Genova, de acolo pleacă la Milano, apoi la Veneția și Roma. Artistul rămâne un an în "Cetatea Eternă". Înainte de a se întoarce în Spania, Velázquez vizitează Napoli pentru a picta portretul surorii regelui spaniol, "infanta" Maria, căsătorită cu viitorul împărat Ferdinand al III-lea. După întoarcerea din Italia în ianuarie 1631, pictorul își ocupă imediat postul la curtea regală. Răspunde la numeroase solicitări privind executarea unor portrete și a unor
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]
-
pentru galeria nouă a palatului "Alcazar". Pictorul sosește la Veneția unde cumpără tabloul ""Venus și Adonis adormit"" de Paolo Veronese, precum și numeroase lucrări ale lui Tintoretto. După aceea pleacă la Modena, Parma, Bologna, iar la sfârșitul lunii mai la Roma. Pictează portretul servitorului său, Juan de Pareja, căruia, după întoarcerea în Spania, îi redă libertatea. Tabloul stârnește admirație în cercurile pictorilor italieni, Velázquez este ales membru al "Academiei Sfântul Luca". În portretul Papei Inocențiu al X-lea, artistul prezintă o personalitate
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]
-
italieni, Velázquez este ales membru al "Academiei Sfântul Luca". În portretul Papei Inocențiu al X-lea, artistul prezintă o personalitate deosebit de puternică, cu o privire pătrunzătoare, plină de fermitate. Virtuozitatea tehnică se poate observa în modul în care a fost pictată pelerina roșie de mătase pe care lucesc reflexe aurii. Papa, foarte mulțumit de portret, dorește să-l recompenseze cu o sumă enormă de bani, Velázquez însă refuză cu mândrie, spunând că realizarea portretului papal este o obligație de serviciu a
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]
-
pare să fi început în sec. al VIII-lea î.Hr.: "Aritim" (lat. Arretium; it. Arezzo), "Cisra" (Caere Vetus; pe elina: Agylla; Cerveteri), "Clevsi" (Clusium; Chiusi), "Curtun" (Cortona), "Perusna" (Perugia), "Fufluna" sau "Pupluna" (Populonia), Veii, "Tarchna" (Tarquinii; Tarquinia-Corneto, cu celebrele morminte pictate), "Vetluna" (Vetulonia), "Felathri" (Volaterrae; Volterra), "Velzna" (Volsinii; Bolsena) și "Velch" (Volcii; Vulci), precum și orașele actuale Mantua și Bologna sau pierdutele "Atria" și "Spina". Însăși Romă are la origine o așezare etrusca. Potrivit unora dintre cercetători, toponimul capitalei italiene (inițial Ruma
Etrusci () [Corola-website/Science/298568_a_299897]
-
Nazionale di Villa Giulia din Romă, înființat de Papă Iulius al III-lea. Există numeroase vestigii arheologice în orașele fondate de etrusci și care rezistă până astăzi. Descoperiri importante, care au atras atenția lumii asupra acestei civilizații, au fost mormintele pictate din Tarquinia. În secolul al XIX-lea se declanșase chiar o mânie cu privire la etrusci, orice muzeu mândrindu-se cu obiecte etrusce, în defavoarea siturilor arheologice. Limba etrusca nu făcea parte din limbile indoeuropene, si nu s-a putut identifica o înrudire
Etrusci () [Corola-website/Science/298568_a_299897]
-
și sub numele de Evangheliarul de la Lorsch, după numele mănăstirii Lorsch situată în Germania, în apropierea graniței cu Belgia. În catalogul bibliotecii de manuscrise rare, aflată în mănăstire, este înregistrat sub denumirea: "Evanghelium pictum cum auro habens tabulas eburneas" (Evanghelie pictată cu aur având legătură din tăblițe de fildeș). Acest vechi manuscris latin a fost realizat din porunca împăratului Carol cel Mare (742-814). În anul 806 împăratul, încheind expedițiile militare de cucerire, s-a dedicat proiectelor culturale, ajutat de mari intelectuali
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
o cupolă înaltă de 50 m, care este susținută de pilaștri corintici. Spațiul interior este iluminat prin multe ferestre. Slujba de sfințire a catedralei a fost oficiată în limbile bulgară și română, apoi în limba slavonă. Interiorul catedralei a fost pictat în perioada 1912-1914 de către I. Piskarov în stil romantic (după desenele lui Vasnețov). Catapeteasma este sculptată din lemn și acoperită cu tablă de aur. La 22 martie 2004 a avut loc instalarea unui nou clopot în clopotnița catedralei. La 29
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
reparat acoperișul și fațada din vest și s-au îndepărtat contraforții. Între 1938-1940 s-au efectuat reparații, dar din cauza cutremurului din noiembie 1940, efectul acestor reparații a fost de scurtă durată. Biserica a fost restaurată între 1993 și 1994 și pictată în 2004 de pictorul Grigore Popescu. "Monografia Municipiului Onești" - Verde Teodor, Verde Rozalia, iulie 2003
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Borzești () [Corola-website/Science/298654_a_299983]
-
de pe Olt și Valea lui Stan de pe Lotru. Pisania bisericii mănăstirii Cozia conține următoarele: Istoricii au convenit însă asupra faptului că anul 6809 (1301) inscripționat în piatra acestei pisanii este eronat, corect fiind anul 6894 (1386), așa cum apare în pisania pictată în interiorul bisericii. La 28 martie 1415, printr-un hrisov al lui Mircea cel Bătrân, mănăstirii Cozia i s-a dăruit "vama de la Genune". Lăcașul a primit ulterior donații din partea mai multor domnitori care au urmat. Astfel, până la 1500 au fost
Mănăstirea Cozia () [Corola-website/Science/298665_a_299994]
-
este numele unui conflict militar între Regatul Ungariei și Țara Românească, petrecut în toamna anului 1330. Această bătălie a marcat emanciparea Țării Românești de sub tutela coroanei maghiare. Bătălia a fost menționată în mai multe cronici: cea pictată de la Viena ("Chronicon pictum", cca. 1360), cea a lui Thurocz ("Chronica Hungarorum", cca. 1486), analele lui Jan Długosz ("Annales seu cronici incliti regni Poloniae", cca. 1455 - 1480) precum și alte lucrări ungare, poloneze și germane de acest gen, toate din secolele
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
Sibiu sau Brașov). Nici în ipoteza existenței armistițiului nu se poate concluziona cu siguranță că într-adevăr românii i-au dus pe inamici pe drumul cel mai scurt către Ungaria. Izvoarele istorice oferă puține informații geografice cu privire la acest subiect. Cronica pictată de la Viena menționează doar "„o cale oarecare”" ("quondam via"), între "„locuri strâmte”" ("passus strictissimos"), stâncoase și neîmpădurite, iar cele două miniaturi ale bătăliei reproduc, în opinia lui Constantin Rezachevici, doar niște modele bologneze, fără legătură cu realitatea geografică românească. În
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
începând cu secolul al XII-lea în Anglia și Franța, au fost folosite atăt pentru măcinarea de boabe cât și pentru tăierea buștenilor, mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor de in pentru ulei și măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat. Ele au evoluat ca putere de la 25-30 KW la început până la 1500 KW (anul 1988), devenind în același timp și loc de depozitare a materialelor prelucrate. Morile de vânt americane pentru ferme erau ideale pentru pomparea de apă de la mare
Energie eoliană () [Corola-website/Science/298644_a_299973]
-
Leegwater și inginerii danezi care i-au urmat. Morile de vânt europene erau folosite atât la măcinarea grăunțelor cât și la tăierea buștenilor, mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor de in pentru ulei și măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat. Europenii au dezvoltat mori de vânt cu rotoare care se învârteau în jurul unor axe orizontale, spre deosebire de perși care mergeau pe principiul unor axe verticale. Morile de vânt europene tipice aveau patru palete, unele aveau cinci și ocazional mai existau și
Energie eoliană () [Corola-website/Science/298644_a_299973]
-
căruia dintre ei să-i atribuie paternitatea unor pânze din acea perioadă. În anul 1508, Giorgione îi cere lui Tiziano să-l ajute la pictarea frescelor de la Palatul "Fondaco dei Tedeschi". Începe să primească el însuși comenzi și în 1511 pictează trei fresce pentru "Scuola di Sant'Antonio" din Padova și tabloul ""Cristos pe drumul Calvarului"". În anul 1513, cardinalul Pietro Bembo, om de cultură umanist, îl cheamă la Roma. Tiziano știe să profite de această ocazie, înștiințează autoritățile venețiene că
Tiziano Vecellio () [Corola-website/Science/298686_a_300015]
-
ocazie, înștiințează autoritățile venețiene că ar prefera să rămână în oraș și, - la moartea lui Giovanni Bellini în 1516 - fu numit succesorul lui în funcția de pictor oficial al Republicii Veneția. Avea pe atunci numai 25 de ani. În Veneția pictează multe portrete, fascinante redări ale frumuseții feminine surprinse în ipostaza "Florei" sau a "Salomeei", precum și ""Înălțarea Fecioarei"", o pânză de dimensiuni vaste, integrată în interiorul bisericii călugărilor franciscani din Frari. Între timp, Alfonso d'Este îi comandă trei tablouri pe teme
Tiziano Vecellio () [Corola-website/Science/298686_a_300015]
-
din Yuste, printre puținele lucruri pe care le va lua cu sine se află și tablourile lui Tiziano. În rândul curților princiare la care are acces intră și Urbino. Pentru principele della Rovere execută minunatul nud ""[Venus din Urbino"]". Tiziano pictează aproape totul: portrete, peisaje, scene mitologice debordând de erotism și scene religioase. În anul 1545 pleacă la Roma, unde pictează portretul Papei Paul al III-lea și obține cetățenia "Cetății Eterne". Curând se întoarce totuși la Veneția. Acum artistul pictează
Tiziano Vecellio () [Corola-website/Science/298686_a_300015]
-
curților princiare la care are acces intră și Urbino. Pentru principele della Rovere execută minunatul nud ""[Venus din Urbino"]". Tiziano pictează aproape totul: portrete, peisaje, scene mitologice debordând de erotism și scene religioase. În anul 1545 pleacă la Roma, unde pictează portretul Papei Paul al III-lea și obține cetățenia "Cetății Eterne". Curând se întoarce totuși la Veneția. Acum artistul pictează mai mult pentru sine, pânze minunate, care anunță pictura generațiilor viitoare. În 1566, este ales membru la ""Accademia del Disegno
Tiziano Vecellio () [Corola-website/Science/298686_a_300015]
-
pictează aproape totul: portrete, peisaje, scene mitologice debordând de erotism și scene religioase. În anul 1545 pleacă la Roma, unde pictează portretul Papei Paul al III-lea și obține cetățenia "Cetății Eterne". Curând se întoarce totuși la Veneția. Acum artistul pictează mai mult pentru sine, pânze minunate, care anunță pictura generațiilor viitoare. În 1566, este ales membru la ""Accademia del Disegno di Firenze"", împreună cu Andrea Palladio și Jacopo Tintoretto. Tiziano moare pe 27 august 1576, în timpul epidemiei de ciumă. Ca urmare
Tiziano Vecellio () [Corola-website/Science/298686_a_300015]
-
filozofiei platoniciene, opunându-se scrierilor lui Aristotel introduse în Europa de Averroes și Avicenna și acceptate de Biserica Catolică. Activitatea ""Academiei"" a exercitat o mare influență asupra dezvoltării literaturii, picturii și arhitecturii din epoca Renașterii. Așa, de exemplu, Pirro Ligorio pictează tabloul ""Alegoria Științelor"". Cyriac din Ancona a fost o altă ființă umanist să-și amintească; el a fost numit "Tatăl de Arheologie" Umanismul se propagă în primul rând în Germania și Olanda. Ambele țări cunoscând o mare expansiune a imprimeriilor
Umanism () [Corola-website/Science/298679_a_300008]
-
s-a întâmplat în cursul a aproape 30 de ani și care a continuat până la sfârșitul vieții lui Mondrian. Născut în Amersfoort în Țările de Jos, sub numele "Pieter Cornelis Mondriaan", a devenit învățător după ce a terminat școala. În timpul liber picta. Majoritatea lucrărilor lui din acest timp sunt naturaliste și chiar impresioniste, consistând din picturi naturale a peisajului neerlandez. Mulți critici de artă susțin că picturile lui Mondrian din această perioadă au fost influențate semnificativ de pointilism și de culorile adânci
Piet Mondrian () [Corola-website/Science/298683_a_300012]
-
lucrări din această perioadă se pot găsi la Gemeentemuseum în Haga, incluzând picturi post-impresioniste precum "Moara Roșie" și "Pomi în Lumina Lunii". O lucrare semnificativă a acestei perioade este "Avond" ("Seara"), care ilustreaza niște căpițe la apusul soarelui și este pictată aproape în intregime dintr-o paletă formată din roșu, galben și albastru. Deși această pictură nu este în nici un fel abstractă, "Avond" este prima din lucrările lui Mondrian în care se utilizeaza culorile primare. Primele picturi ale lui Mondrian care
Piet Mondrian () [Corola-website/Science/298683_a_300012]