7,848 matches
-
Îți revii tu-n vreo două zile. — N-o să-mi revin. Am insomnii. — Ce te frământă? Mi-e dor de nevastă-mea. Păi, zi-i să vină pe-aici. Nu, sunt prea bătrân pentru chestii de astea. — O să facem o plimbare lungă Înainte să te culci, ca să obosești. — Să obosesc! Sunt obosit Întruna. Așa a fost toată săptămâna. Nu dormea toată noaptea și când se scula era mereu În starea aia, știți, când nici pumnii nu poți să-i strângi. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În afară de “Îmi dai, te rog, aia sau ailaltă“, Jack nu spuse nimic tot timpul cinei. Pacienții fermei mâncară cu noi la masă. Erau tipi de treabă amândoi. După ce am mâncat am ieșit pe verandă. Se-ntunecase devreme. — Jerry, facem o plimbare? mă-ntrebă Jack. Sigur. Ne-am pus hainele pe noi și am pornit-o. Până la șoseaua principală era un drum destul de lung, și pe urmă am mai făcut Încă vreo doi kilometri pe șosea. Când treceau mașinile, ne dădeam Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-ntoarcem. Am luat-o pe un drum lateral care trecea peste deal și peste câmpie până-n spatele fermei lui Hogan. De pe deal puteai să vezi luminile casei. Am ocolit casa și În ușă Îl văzurăm pe Hogan. — A fost bună plimbarea? ne Întrebă el. — Da, grozavă, spuse Jack. Auzi, Hogan, n-ai ceva de băut? — Sigur că am. Da’ care-i treaba? — Trimite-mi băutura-n cameră. Tre’ neapărat să dorm la noapte. — Treaba ta, tu știi mai bine, spuse Hogan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o zi rece și Însorită, pământul fusese acoperit de o brumă care Înghețase, așa că toți copacii golași, tufișurile, boscheții, iarba și pământul, parcă toate fuseseră poleite cu gheață. L-am luat cu mine pe micul setter irlandez, să facem o plimbare scurtă la șosea și pe lângă pârâul Înghețat, dar abia ne țineam În picioare pe gheața ca sticla, și câinele roșcat aluneca, iar eu am căzut rău de vreo două ori și o dată mi-a scăpat și pușca și a alunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
doar sectorul pe unde ai să treci. Cum? Asta-i treaba ta!”... Un fluierat de locomotivă l-a scos de pe făgașul gândurilor. Îndată s-a auzit și glasul lui Toaibă: Domn’ locotenent, s-ar putea să fi ajuns la capătul plimbării noastre. Iaca că trenul o cam slăbit din viteză. Abia își târâie fierăraia... După cum se vede, am cam ajuns. Uite colo cum mărșăluiește trupa. Eu bag seamă că aici nu-i o gară adevărată, ci doar o haltă, unde armata
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pas către colțul grajdului... Spre izbăvirea noastră, era unul din cei culcați în iesle. Tocmai stropea omătul de la picioarele mele. Și ce credeți că mi-a trecut prin cap într-o clipită? Ce-ar fi să-l „invităm” la o plimbare? Tot n-am aflat noi mare lucru despre trupele lor și unde mai pui că trebuie s-o luăm din loc până nu-i prea târziu. „O limbă” nu-i de prisos niciodată. Deci... Pe el! Ceilalți au înțeles ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se ridică în picioare iar la auzirea cuvântului „negru” se așează. Fiecare întârziere de execuție sau greșeală se penalizează cu un punct. Câștigă jucătorul cu numărul cel mai mic de penalizări. Notă Jocul se poate desfășura și sub forma unei plimbări lente pe terenul de joc, cu opriri din loc în loc. La auzul cuvântului „negru” jucătorii trebuie să se culce iar la „alb”, să se ridice. Povestirea trebuie astfel improvizată încât jucătorii să nu poată bănui momentul când se va formula
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
personaj, conducătorul jocului numără cu glas tare până la trei. În acest timp unul din jucători trebuie să spună un alt nume din bucata literară respectivă. Cel ce spune ultimul numele unuia din eroi, adică cunoaște cele mai multe nume, câștigă. 40.O plimbare în grădina zoologică Fiecare jucător trebuie să spună un nume de animal sălbatic. Aceasta se face în felul următor: primul jucător spune un nume iar cel de lângă el trebuie să spună un alt nume care să înceapă cu ultima literă
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
Încrezători, după creșterea, minut cu minut, a luminii pînă la echinocțiul de primăvară. Asta acum de cînd domnul Pavel era pensionar, dar numai cînd timpul era mohorît, căci În zilele cu soare cît de cît dezmorțitor, pleca la obișnuita lui plimbare În centru În jurul micii grădinițe și pe strada principală, strada „Republicii” cum Îi spunea acum, obișnuită și În după-amiezile mai blînde ale neîndurătoarei părți a anului. Înainte de pensionarea soțului, doamna Pavel veghea singură diminețile, mai venea cîte o vecină „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
drept să acceadă. Numai că ei nu cunoșteau nimic despre zona gîndirii ei. În seara aceea, seara zilei cînd tatăl său trimise scrisoarea prin poștă judecătorului, ea Își aminti, mult mai pregnant ca altădată (jocuri În care viața ne aruncă), plimbările cu el și cu sora ei de-a lungul șirului de sălcii izolate În singurătatea cîmpiei, iazul... „Au trecut 20 de ani de cînd a plecat de aici, Își spuse, iar 20 de ani sînt o viață. Înainte mai venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ei descoperiți. Dar În timp ce doamna Pavel vorbea despre reveriile Orientului, despre minunea portului răsăritean, Ana, fără a lăsa impresia că nu e atentă, se Întreba ce gîndesc alături de prezența ei, dar mai ales ce simt, căci de atunci de la primele plimbări Împreună, trecuseră douăzeci de ani. Dimineața aceea se cheltui repede și, după ce terminarăm a prînzi dar Înainte de a servi desertul și cafeaua, doamna Pavel, neglijîndu-mi prezența, sau poate dimpotrivă, invită pe cele două musafire să-mi viziteze „apartamentul” compus din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
există în jur, în lumea asta tristă în care am trăit decent, într-un veac decadent. L-am chemat pe Dumnezeu lângă piciorul bolnav care făcea piruete în salturi cochete, cândva în copilărie, când Tata-mare ne ducea cu brișca la plimbare. Cum să uit florile din grădină, pe care nu le mai stropeam cu lumină, și ulița mică cât o cărare lăsată de o furnică cu suratele negre din lumea ei. Drumul era anevoios, un destin într-o lume întoarsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de ce n-ai venit dumneata cu fruntea de volan?! Că volanul nu-i fragil ca geamul!...Special ai făcut-o! Recunoaște și uit de toată chestia asta. Plec. Ce să pleci, domnule ? Dumneata ai venit la constatare și nu la plimbare. Mda...Asta ce-i? O capotă răsucită. Răsucită, răsucită, dar unde-i vopseaua? A sărit...S-a ras...S-a... S-a... singură mai mult de-o grămadă. Îți spun eu ce e aici: ai pus capotă veche, roată veche
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
În față. Care se prezintă sub forma unei mandarine așezate lîngă o brichetă verde. Aș putea adăuga un sutien nr. 4, un creion HB, o fotografie deocheată, o mască de pasăre tropicală. Pe care mi-o pun cînd ies la plimbare cu copilul. Ies Întotdeauna seara, și mă Întîlnesc cu mame tinere cu alți copii, Încerc să-l folosesc pe-al meu pentru a intra-n vorbă cu doamnele, a schimba opinii, ce cărucior frumos aveți, ce copertină, cu suspensie, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
apetit vienez pentru cîntecul lebedei, care nu se tem că vor rămîne fără ceva pentru că nu-l au. Cu patru ani mai devreme, Într-o zi călduță de mai, profesorul Simionescu trecea ca de obicei prin fața catedralei Saint Jacques În plimbarea lui spre diferite stații de metrou pariziene, cînd a văzut o țigancă c-un inconfundabil parfum românesc cerșind În stilul vremii, adică Înjurîndu-l pe trotuar pe Ceaușescu care-o oprima ca minoritate și disident politic În fuste largi suprapuse Înflorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fi să mă prefac handicapat, am Înclinații genetice. Am vizitat, la Dendermonde, un așezămînt de recuperare a handicapaților. Viețuiesc În apartamente mari, luxoase, au aparate stereo, televizoare color, mănîncă foarte bine, am gustat și eu, m-am enervat, fac zilnic plimbări cu autocarul, și cei mai neajutorați sînt spălați cu ajutorul ultimei achiziții a doctorului Malbrin, directorul, o impresionantă mașinărie adusă din Anglia cu telecomandă care Îi ia după ce sînt fixați În niște chingi solide cu catarame ca de parașută, Îi bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu mult talent și multă perspicacitate, care scria un reportaj economic frunzărind pe bordul unui vapor listele de prețuri și comparîndu-le cu cele din port, și era în stare să-ți descrie perfect un oraș numai după un ceas de plimbare în goana unui automobil. Când l-am cunoscut eu, vizitase de mai multe ori India, China, Malaya și Japonia și era unul din aceia care vorbeau de rău pe Mahatma Gandhi, nu pentru ceea ce făcea el, ci pentru cele ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adevăr sau de viață, de aceea m-am lovit de toate pragurile și m-au dus valurile cum au vrut. De altfel, iubeam atât de mult pe Maitreyi, încît preferam o comuniune mai caldă, mai completă, așa cum o aveam în plimbările cu mașina prin împrejurimile Calcuttei, zeci de kilometri făcuți până aproape de miezul nopții, dincolo de Barackpur, de Hoogly, de Chandernagore. Cu ea (spun cu ea ― deși eram întotdeauna întovărășiți de d-na sau de d-l Sen, de Lilu și Mantu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
căci Maitreyi s-a abandonat cu ochii închiși, fără să se mai gândească la Lilu și la d-na Sen, care ne-ar îi putut vedea din mașină. Ne întorceam întotdeauna lângă ei cu inimile înspăimîntate: dacă ne-au văzut? Plimbările acelea mi-au rămas acum mai proaspete și ucigător de dulci în amintire. Căci dacă amintirea cărnii se trece ușor, dacă unirea, cât de perfectă, a trupurilor e asemenea setei și foamei și se uită, nimic din opacitatea aceasta nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nici o discuție nu va mai fi posibilă. De altfel, s-a întîmplat ca d-l Sen, care suferea de câteva luni de presiune arterială tot mai gravă, să aibă două-trei atacuri repetate de "mouches-volantes", și aceasta a alarmat toată casa. Plimbările noastre cu mașina s-au rărit, mai toată vremea trebuind să stau în odaia d-lui Sen, cetindu-i fie romane, fie cărți de psihologie și medicină. (Căci inginerul, de când s-a văzut silit la imobilitate, a început să se gândească
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să se plece pe fereastră sau pe balcon, și tot i se părea că vede ceva jos, în stradă, ceva care o cheamă. Eu m-am culcat puțin obosit de întîmplîrile zilei și începusem probabil să visez ceva ciudat, cu plimbări pe ape, cu lebede, cu licurici, căci m-am trezit oarecum uluit, auzind câteva bătăi în ușă. Am întrebat cine e, dar nu mi-a răspuns nimeni. Mi-era puțină frică, s-o mărturisesc, și am aprins lampa. Ventilatorul alerga
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trebuie să ne odihnim, serile, de viața agitată pe care o dusesem în ultimele săptămâni, îngrijind bolnavi. E drept că Maitreyi începuse să slăbească, iar Chabù, care se liniștise deodată după criza din 10 septembrie, avea și ea nvoie de plimbări în aer liber, după atâta timp petrecut închisă într-o singură cameră. Și plecam astfel în fiecare amurg, ca să ne întoarcem la nouă sau zece noaptea. Chabù nu vorbea aproape nimic și sta de obicei pe bancă sau la marginea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe Swami Madhvananda, un călugăr pe care îl cunoscusem mai de mult, de când veneam aici cu mașina inginerului. M-am dus pe malul Gangelui să mă usuc și, cum stăm trântit acolo pe iarbă, cu ochii în soare, revedam toate plimbările noastre, alături de Maitreyi, mă revedeam fericit și fără griji. Nu mai m-am putut stăpâni și, pentru că nu puteam plânge, am scos carnetul din buzunar și am început să scriu, numai pentru mine. (Recitesc astăzi acele însemnări scrise cu sânge
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
neștire. Emoția aceasta îmi făcu bine și-l bătui pe umăr. Încercă să mă consoleze. ― Nu-i nimic, old man. Trece și asta. Dar ce-i cu tine? Unde ai fost până acum? ― M-am plimbat. Nimic grav. O simplă plimbare. Zâmbeam. ― Tu ce mai faci? ― Veniseră fetele ieri, alarmate. Am fi vrut să improvizăm ceva la "China Town", de bucurie c-ai scăpat din ghearele idolatrilor. Bine, mă. Ce-i cu tine? A venii negrul ăla să te caute. Mi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sau a Maitreyiei, sau a d-nei Sen. Îmi scria că familia petrecuse o lună la Mid-napur, de unde chiar Maitreyi îmi trimitea câteva rânduri scrise pe petece de jurnale, pe afișe din gară, alături de flori umile de câmp, culese probabil în plimbările ei sub pază pe la marginea satului. Am înțeles că Maitreyi suferise prea mult ca să mai păstreze imaginea mea omenească, reală, carnală. Ea își crease acum im alt Allan, o întreagă mitologie, superbă și inaccesibilă, pe care o nutrea necontenit, ca
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]