7,473 matches
-
Vasile Alecsandri et le Félibrige, Montpellier, 1972; Universitatea „Al.I. Cuza”, Iași (în colaborare), București, 1972; „Dacia literară”. Destinul unei reviste, viața unei epoci literare, Iași, 1974; Vasile Alecsandri, poeții felibri și „Cântecul gintei latine”, Iași, 1980; Alice Călugăru. O poetă pe nedrept uitată, Iași, 2001. Ediții: „Dacia literară”, sub redacția lui Mihail Kogălniceanu, introd. edit., București, 1972; N. Bălcescu, Românii supt Mihai-Voevod Viteazul, postfața edit., Iași, 1988; Elena Văcărescu, Romanul vieții mele. „Printre cei mari ai unei lumi dispărute”, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288843_a_290172]
-
, Doina (19.VIII.1960, Oltenița), poetă și publicistă. Urmează Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română-franceză (1982-1986). În timpul studenției frecventează cenaclul Universitas, condus de Mircea Martin. După absolvire va fi profesoară de limba și literatura română la Oltenița. Din 1990 lucrează în presă, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
ai trăit provizoriu, ca să trăiești pe îndelete acum” (Viciul poeziei pure 2). Vehemența tonului, discreditarea obstinată a conceptelor și persistența fantasmelor paterne o apropie întrucâtva pe autoare de diatribele metafizice ale Martei Petreu, fără să atingă însă intensitatea paroxistică a poetei clujene. Totuși, această limitare e compensată prin aptitudinea de a izola instantaneul semnificativ și prin tehnica glisării din solemnitate în derizoriu: „«Te apropii de balustradă încet / lăsând în urmă nu regretul ori scârba, / ci niște idei sterile și neprimejdioase, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
George Vulturescu, Ion Baias, dar și ale unor autori de limbă maghiară ca Lang Zsolt și Irinyi Kiss Ferencz. În numărul 3-4/1991 pot fi citite o serie de inedite ale lui Gheorghe Pituț și câteva poeme ale unei talentate poete, Raluca Sălăjan, dispărută la numai șaptesprezece ani. Dacă proza este ilustrată sporadic (de menționat doar fragmentul de roman Aventuri în Levant al lui Ion Chiorean), în schimb revista are o bogată secțiune critică, incluzând cronici de Cornel Munteanu, recenzii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288849_a_290178]
-
URSU, Liliana (11.VII.1949, Sibiu), poetă, prozatoare și traducătoare. Este fiica Elenei (n. Veștemean) și a lui Ioan Ursu, inginer. Urmează la București Liceul „Gheoghe Lazăr” (1963-1967) și Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția engleză (1967-1972). După absolvire devine redactor la emisiunile culturale în cadrul Televiziunii Române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
Kentucky. Debutează în 1974 la „Luceafărul”, iar editorial în 1977 cu placheta Viața deasupra orașului. I s-au decernat Premiul Asociației Scriitorilor din Sibiu (1980) și un premiu al Societății Poeților Britanici (1986). Lirica publicată de U. este extrem de unitară, poeta descoperindu-și încă de la volumul Viața deasupra orașului temele și motivele predilecte - solitudinea, melancolia intelectualizată, orașul tentacular, dar și propria modalitate stilistică - mixaj de limbaj prozaic și metafore neașteptate, care dilată suprarealist coaja lucrurilor sau a imaginilor. Totuși, în această
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
pe al aversiunilor paradoxale. Proza cu caracter reportericesc - Bâlci la Râureni (1964), Drumuri și răspîntii (1967) -, ca și încercările de teatru - Asta-i ciudat?, În marginea vieții, Irezistibilul Bolivar, Hamletul meu (publicat postum) - sunt de un interes minor. În schimb, poeta artifex, avea o înclinație specială pentru traduceri și a dat versiuni românești remarcabile din San Juan de la Cruz, Charles Péguy, Max Elskamp, Louis Aragon, Rainer Maria Rilke, Stefan George, A.S. Pușkin, N.A. Nekrasov, Federico García Lorca ș.a. Pentru transpunerea poemului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
, Aurelia (16.IX.1934, Bazargic), poetă, traducătoare și editoare. Este fiica unui contabil. A absolvit liceul la Constanța (1951) și timp de un an a lucrat ca reporter. A urmat apoi, până în 1957, Facultatea de Filologie din București și a activat ca redactor, mai întâi la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285671_a_287000]
-
echilibru rezultat din sublimarea tristeților și a singurătății, se găsesc și insule de vers meșteșugit: „Și umerii dor, parc-ar trebui să dea-n aripi” (Uneori ziua) sau chiar poeme cu o construcție savantă (Conversație). Ele dau seama despre o poetă livrescă, urmărită uneori de umbra poeziei lui Dimitrie Stelaru, Marin Sorescu sau Emil Botta, căruia, de altfel, i-a îngrijit ediția Poezii (I-II, 1979), însoțită de un impresionant aparat critic. În ultimii ani, B. s-a dedicat exclusiv traducerilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285671_a_287000]
-
BĂRBULESCU, Marta (6.VI.1937, Păunești, j. Vrancea), poetă și prozatoare. Este fiica Georgetei (n. Pintilie) și a lui Gheorghe Gavrilă, funcționar. Face liceul teoretic „Mihail Kogălniceanu” din Galați. Debutează publicistic în „Iașul literar”, în 1963, iar editorial, cu două cărți de poezie, Jocul anilor și Poarta viselor, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285632_a_286961]
-
RUSSO, Veronica (17.IX.1918, Răspopeni, j. Orhei), poetă și publicistă. Își începe studiile universitare la Iași, în 1937, și le termină la București, în 1942, fiind licențiată a Facultății de Litere și Filosofie. Publică de timpuriu și își continuă activitatea în timpul studenției. Scrie la „Pagini literare”, „Luptătorul”, „Revista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
deplânge nu vârsta fragedă ca atare, cât puterile magice pe care inocența ei i le conferă: „Plâng anii de ucenicie în pădure/ Plâng după semnele lăsate pe mure/ Azi doar scâncetul viezurelui uneori îl mai aud...”. Și tot ca Blaga, poeta îl ia de mână pe cel crescut la oraș și îi dezvăluie misterioasele leacuri pentru suflet: minunile naturii. Dealuri molatice, câmpii nesfârșite, mesteceni, cireși amari, prin care „ochi de bufnițe aprind lampioane”, crini, iasomie, „poame văratice unse cu miere”, fragi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
de piese din finalul fiecărui volum, intitulate Miniaturi, definite de Cristian Livescu drept „reflecții circumstanțiale cu doze variabile de lirism”, sunt tot poeme, reduse prin distilări repetate ale expresiei la catrene, terține sau distihuri, uneori veritabile haikuuri. R. este o poetă discretă, de nuanță tradiționalistă. SCRIERI: Despre suflet, despre cuvânt, București, 1968; Tinerețea toamnei, București, 1977; În freamăt de luceferi, București, 1979; Semper poesis, București, 1982; Din herb moldav răsună lira, București, 1985. Repere bibliografice: Piru, Poezia, I, 391-392; Al. Piru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
poetul își povestește vedeniile pe măsură ce le inventă. E vorba de întâmplări ciudate, între veghe și vis, de întâlniri funeste și de rătăciri în necunoscut. Eul se simte asaltat de semne angoasante, de ademeniri ucigașe. În ansamblu, B. lasă impresia unui poeta doctus, intim familiarizat cu variate discursuri lirice. Aceasta și explică, între altele, valoarea, uneori excepțională, a traducerilor sale, care adună, sub arcul aceleiași sensibilități rafinate prin studiu, pe tragicii greci, pe Villon, Shakespeare și Poe. Teatrul lui B., poetic prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
, Mirela (10.IV.1947, Tulcea), poetă, prozatoare și eseistă. Este fiica Hrisulei (n. Limona) și a lui Iancu Roznovschi, medic stomatolog. Lanțul genealogic al familiei ar fi unul special: tatăl provine din aristocrația Imperiului Habsburgic (numele bunicului pe linie paternă, George Roznovschi, s-ar lega de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
despre lupta din trecutul poporului nostru și reportajul Visul unei nopți de mai de Victor Vântu, despre începutul constituirii Canalului Dunăre - Marea Neagră. În cronica făcută volumului Mărturii al Veronicăi Porumbacu, tânărul critic literar Aurel Martin subliniază argumentat elementele din creația poetei. Mai puțin adâncite și de aceea mai neconvingătoare sunt obiecțiile critice ale lui Aurel Martin pe care le face în cronica sa. În general analiza artistică a poeziilor este superficială, descriptivă. În ansamblul ei, revista oglindește în bună măsură nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
e bună Noi mergem mereu înainte.” Horea nu mai este singur de Nina Cassian îi oferă lui Paul Georgescu 19 ocazia de a descoperi o virulentă recrudescență a formalismului: „Comparând volumul Horea nu mai este singur cu volumele anterioare ale poetei Nina Cassian, observăm că autoarea a realizat progrese pe drumul debarasării de formalism. Dacă situăm volumul în frontul creației noastre literare - și aceasta este perspectiva obiectivă - constatăm că el constitue o serioasă rămânere în urmă (...). Nina Cassian face parte dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
parte dintre aceia care nu au înțeles deplin că o coexistență pașnică a ideologiei clasei muncitoare și a ideologiei burgheze, este cu neputință de realizat (...). Trebuie să semnalăm încă de la început că în versurile scrise din 1948 și până azi, poeta dovedește a nu fi observat - decât într-o neînsemnată măsură - faptul că lupta de clasă se duce împotriva unui dușman de clasă concret, activ, primejdios. Atât în Sufletul nostru, cât și în Horea nu mai este singur, se exprimă în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
realitate. Pentru a exprima ideea solidarității trebuiau să apară oameni, să se arate ce se petrece în conștiința acestor oameni în acel sat. Dar pentru noi Gura-Văii rămâne un nume. Oamenii se feresc să apară. În prima parte a poemului, poeta dovedește că a avut încredere în viață, în bogăția de fapte cu înaltă semnificație a realității. Dar încrederea s-a oprit la mijlocul drumului (...). «Torba» se leagă de vis, de basmul real care ține deschiși ochii somnoroși ai copilului de 6
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în această poezie există imagini care nu servesc ideea conținută. Iată un exemplu: organizatorul de partid este omul care luptă pentru realizarea viitorului: Ochii parcă sfredelesc prin zid/ Spre un proaspăt, însorit imaș. Imaș înseamnă pășune. Cuvântul i-a plăcut poetei, dar oricât de însorită ar fi fost o pășune nu poate constitui imaginea minunatului viitor care se deschide patriei noastre (...). În poemul liric Străzile din București, poeta își manifestă dragostea pentru orașul de frunte al Republicii noastre. Dar poezia prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
zid/ Spre un proaspăt, însorit imaș. Imaș înseamnă pășune. Cuvântul i-a plăcut poetei, dar oricât de însorită ar fi fost o pășune nu poate constitui imaginea minunatului viitor care se deschide patriei noastre (...). În poemul liric Străzile din București, poeta își manifestă dragostea pentru orașul de frunte al Republicii noastre. Dar poezia prezintă o deficiență însemnată. Ultima parte a orașului este aceea a străzilor pline de oamenii muncii, defilând victorios. Bucureștiul apare ca orașul luptelor trecute, în care orice fel
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
eroicii constructori ai lumii noi (...). Astfel, poezia Cântec în zori exprimă dragostea egoistă, strâmtă, a unei femei pentru bărbatul ei. Acest bărbat doarme și femeia îl privește. Am văzut în Balada femeii care și-a pierdut iubitul în război că poeta este preocupată de portretul moral al celui iubit, dorea să scoată în relief calitățile morale ale celor doi tineri. În schimb ce aflăm aici despre «El»? Că are părul «ca dintr-o carafă turnat». Atât. Dar și un dușman și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ea ne spune: iată, am făcut un «pas înainte», mă adaptez încetișor. Ce mi se poate cere mai mult? În poezia Mă-ncumet, Nina Cassian anunță că se încumetă să cânte partidul. După ce citește șapte strofe, cititorul ar dori ca poeta să se-ncumete într-adevăr. Se întreabă: poate e doar prefața unui mare poem epic, al unui ciclu. Dar nu, poeta spune că se-ncumetă, și pe urmă nu se mai încumetă. Atunci recitești poezia și înțelegi de ce e numai
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Mă-ncumet, Nina Cassian anunță că se încumetă să cânte partidul. După ce citește șapte strofe, cititorul ar dori ca poeta să se-ncumete într-adevăr. Se întreabă: poate e doar prefața unui mare poem epic, al unui ciclu. Dar nu, poeta spune că se-ncumetă, și pe urmă nu se mai încumetă. Atunci recitești poezia și înțelegi de ce e numai atât: Nina Cassian caută partidul «în străfund», coboară adânc în sine, dar partidul nu e acolo sau, în orice caz, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
bat pe loc, se repetă. Versul popular e folosit formal. Spre luncă’nainte/ Pe iarbă cuminte/ Pe căi și poteci/ Cu foșnete reci/ Prin săbii de soare/ Și treci de răcoare/ Dacă oi porni/ Și nu m’oi opri. Și-ntr-adevăr, poeta nu se oprește: Păn’n-ajung la Jii/ La Jii-n-vrăjbiți,/ Și iar înfrățiți,/ Mereu răzvrătiți/ Și nepotoliți (...). Ce ne arată poezia? Într-o uzină e ca-ntr-o «farmacie». Mașinile sunt ca niște flori iar șuruburile sunt de fapt stamine
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]