8,144 matches
-
textura "auratică" a lucrurilor lumii și ceea ce trece în dispoziția momentană a subiectului. De aceea, în puținele texte în care face comentariu de literatură, Odobescu asociază scrisul plăcerii. Operele sunt create în regimul "clipei", în funcție de o estetică hedonistă, determinată de poftele momentului. În portretul pe care îl face lui Ienăchiță Văcărescu acesta apare ca un voluptuos ("nu sta mult la îndoială ca să culeagă florile plăcerii"), în viața căruia apariția poeziei e legată direct de plăcerile trecătoare: "Negreșit că toate aceste mici
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
un vast câmp al pasiunilor suscitate de angajamentul spiritual. Însă nu trebuie să ne așteptăm la o ilustrare exclusiv pozitivă a valorilor morale. În jurul iubirii pentru virtutea cristică orbitează o întreagă constelație de emoții și pasiuni impure: Gelozia, Răzbunarea, Invidia, Pofta, Furia. Aspirația spre virtute implică dorința nemăsurată, invidia pentru virtutea mai mare a altuia, protecția geloasă și agresivă a valorilor spirituale dezirabile, furia față de cel care le trădează, răzbunarea. Emulația reface și pe teren religios concurența din universul retoric, dar
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
într-o relație cu alteritatea, se construiește apoi întreg mecanismul imitației sociale pentru că nu trebuie neapărat să iubim, ajunge să credem că ne asemănăm. Schema imitației sociale implică astfel una dintre cele mai vechi teme ale filosofiei morale, faptul că poftele nu ne aparțin: "alții" sunt cei care nutresc dorința. Oricât de personală ar părea, oricât s-ar identifica cu cele mai intime aspirații ale noastre, "pofta" e întotdeauna împrumutată. "Subiectul așteaptă de la Altul să îi spună ce să își dorească
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sociale implică astfel una dintre cele mai vechi teme ale filosofiei morale, faptul că poftele nu ne aparțin: "alții" sunt cei care nutresc dorința. Oricât de personală ar părea, oricât s-ar identifica cu cele mai intime aspirații ale noastre, "pofta" e întotdeauna împrumutată. "Subiectul așteaptă de la Altul să îi spună ce să își dorească"31, observă René Girard. Lui René Girard îi aparține și una dintre cele mai puternice formulări ale acestei realități antropologice printr-o modelare geometrică. În locul unui
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
erotice. "Don Quijote a renunțat în favoarea lui Amadis, la privilegiul fundamental al individului: nu mai alege țelurile dorinței lui. Amadis trebuie să aleagă pentru el"32. Mobilizarea dorinței de literatură într-o cultură emergentă funcționează în același fel. Ca să aprindă o "poftă", oamenii începutului de drum se prevalează de prezența unor mediatori a căror misiune constă tocmai în încarnarea pasiunii pentru activitatea literară. Trebuie deci să fim atenți la "străinii" care condiționează jocul literar. Literatura nu se naște într-o relație simplă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
suplimentară. Înțelegerea pentru literatură, își închipuia el, nu începe de la cel care deține cartea, ci de la cel care vine și o împrumută. Pentru că de la fiu sau de la prieten, adică de la "celălalt", aștepta Heliade Rădulescu să se producă un transfer de "poftă", indispensabil pentru promovarea noii culturi literare: "de nu o înțelegem noi, o va înțelege fiul nostru, o înțelege prietenul nostru carele o găsește la noi"33. Există și un teren mai vast pe care se exprimă aceeași necesitate a unei
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Heliade Rădulescu vorbește despre "dorința de a scrie". Asachi - despre "tinerii însuflețiți de dorință" și despre "patima" lor. Iar Barițiu echivalează cunoașterea literaturii cu poftirea ei, citând un proverb: "Ce nu cunoști nu poftești"36. "Să nu le defăimăm acestor pofte", avea să spună în aceiași ani un harnic antreprenor literar 37. Un întreg vocabular infiltrează discursul critic, ca să descrie sau să incite descărcarea de afecțiune în preajma literaturii. Dar el nu lămurește mobilul intim al acestei pasiuni pentru că, în esență, nu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de "ordinul 50", prin care s-a dat hrană la militari. Vizavi de noi locuia un căpitan, pe nume Uliuniuc, de pe la Piatra Neamț, care avea doi băieței și ieșeau la stradă cu salam, cu bunătăți, iar mie-mi curgeau balele de poftă și de foame, că noi nu aveam nici măcar bani de pâine. Mă întâlneam cu ei și mamă-sa ieșea în capot și îi chema în casă. Militarii aveau hrană iar pentru mine era un fel de ispită că vedeam că
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
supă de carne. Era 10 lei kg de carne și ea a strâns doar 5 lei că n-a putut lua un kg, a luat doar jumătate. Măcelarul i-a dat niște specialități și am mâncat supa aceea cu atâta poftă... Era pentru noi un lux pe care ni-l permiteam doar odată la câteva luni bune. În iarna aceea grea m-am dus odată cu Costel la un evreu care avea o prăvălie. Vindea de toate: gaz, făină, cartofi, fasole și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
vin. Avea țigări în niște cutii "Volga", cu o cămilă pe ele, și m-a învățat și să fumez. Zicea: "pajalusta pakurite Radu!", îmi aprindea țigara, mă punea să trag fumul pe gât, mă apuca tusea și colonelul râdea cu poftă. În cele din urmă mi-a dat cheie de la ușa lui. Avea în cameră o ladă metalică mare, de 80/80 cm. Ce avea în acea ladă? Odată mi-a dat unt, că avea câte un calup de unt de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de Vasile Alecsandri în poezia „Plugarul blestemat" în care acuzatul nu este altul decât M. Sturdza, domnul stăpânitor al Țării Moldovei: „Vecină cu moșia bogată și domnească Se-ntinde o câmpie mănoasă, răzășească, Pe care o pândește avarul domnitor Cu poftă nesățioasă, cu ochi adunător. El vrea ca să-și cârpească hlamida aurită Cu zdreanța sărăcimei de veacuri moștenită; Dar nu vrea răzășimea să-i vândă - al său ogor, Căci e legat prin sânge pământul de popor". Romanul „Ciocoii vechi și noi
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Sturza cât și Ghica au avut puncte de contact între ei, cu tot contrastul atât de bătător la ochi al caracterelor, calităților și principiilor lor. Sturza, zgârcit, nu lăsa nici un excedent fiscului, Ghica, lăsa tezaurul gol pentru a-și satisface poftele. Cel dintâi, îndepărta cu dispreț oamenii onești, înconjurându-se de instrumente oarbe, întrebuințând favoare și persecuțiunea pentru a răsplăti indivizii prin preferința sa; al doilea nu se ocupa niciodată de alegerea funcționarilor: solicitările, cerințele și rugile erau adesea rele pentru
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
stăpânitoare - se făcea aluzia și la un proiect de lege din 1921 - au făcut această împărțire ținând cu grijă seama de interesele lor de jaf și asuprire". Depărtarea comunelor de centrele județene era dată pe seama intereselor de a se tăia pofta celor nedreptățiți de a bate drumurile până la oraș pentru a-și căuta dreptatea de mult pierdută. Vechea împărțire teritorială era acuzată că „stânjenea controlul îndeplinirii Planului de stat, îngreuna buna repartizare a cadrelor de partid, de stat și economice". În
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pic, pic, pic, dar nu-i deschide nimeni.“ Măsuțe pătrate și câte patru scăunele mici. Toți avem pachet de-acasă. Fursecuri rotunde cu vișine din dulceață și nuci. Un măr ionatan. Și apa, într-o veche sticluță de Peritol. Pentru poftă de mâncare... „Bine-ai venit, toamnă cu cosița arămie! De când te-așteaptă copiii să le-ndemni pașii spre școală! Știu, ai zăbovit pe câmp, ca să coci fânețele, și prin livezi să rumenești gutuile și merele de toamnă, și perele cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
Azi însă pe duh îl doare-n cot de creditul meu insuficient și se lasă iar pe spate la fumat o narghilea cu aromă de Bombay. Buuun, vine și ziua cea mare. După faptă, și răsplată. Rețeta perfectă pentru creșterea poftei de viață. Proporțional cu contul. Atunci dai pe spate. Zbhang! Îmi fentez încă o dată sistemul și creierul, cu tot cu fenomenul de încălzire globală, căderile de meteoriți, referendumurile fără fum, discriminările rău mirositoare și ciclicele scandaluri politice. Plec iar în căutarea suplimentului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
discret ce îi este rezervat, traducătorul nu poate decât să spere că versiunea sa este la rându-i un act de ospitalitate, față de textul original, de pe o parte, față de cititorul român, pe de altă parte și că acesta va avea pofta mare pe care o cere ospățul propus de Alain Montandon prin savuroasa lui carte. Muguraș Constantinescu Introducere Putem vorbi despre o erotică a ospitalității, sau mai degrabă despre niște erotici ale ospitalității, tocmai fiindcă aceasta din urmă răspunde mai multor
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
prin relația de distanțare care permite accesul, în acest joc al libertății, în proximitatea imediată și cea mai sensibilă a sinelui față de sine. Relația duală, prin urmare unică, este miza fundamentală. Rousseau visează la "o sferă îngustă dar aleasă după pofta inimii mele (...) un singur castel era destul pentru ambiția mea"311 și acest castel primitor este un vis primitivist în sensul în care el nu se poare realiza decât la depărtare de societatea "civilizată", decât într-o natură sălbatică care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pline de ierburi. Și se pare că nu mai sunt obstacole ostile, elemente neospitaliere în acest loc în care rândunelele își fac cuiburile în crăpăturile crenelurilor. În interior domnesc curățenia, protecția, căldura, abundența, bogăția, hrana, ordinea și regularitatea, sănătatea și pofta de mâncare, munca și pietatea. În odăi tapiseriile apărau de frig; scrinurile gemeau de rufărie, buțile cu vin se îngrămădeau în pivnițe, iar sipetele de stejar trosneau de greutatea sacilor cu arginți"378*. Nașterea lui Iulian prilejuiește o sărbătoare care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
birjar", sau acea figură de fecioară care alăpta fără a-și privi copilul, totul arată imposibilitatea satisfacției primare. Revelator este aici, bineînțeles, castelul care e castelul Căpcăunului, al omului cu capul plecat iar ajutoarele și funcționarii de tot felul atestă pofta sa de carne: Există funcționari care iubesc fără să vrea mirosul unui astfel de vânat, în timpul examenelor de acceptare, ei adulmecă aerul, își strâmbă gura, își rotesc ochii, un astfel de om pare să fie pentru ei într-un anume
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
zisului meu jurnal. Am atâta tensiune acumulată în mine că simt că-mi vor plesni nervii. Și de nervi sunt atât de rea cu fiecare. De ciudă și de nervi capăt adevărate accese de furie. Azi însă mi-a venit poftă să fac puțină poezie: ‘Odă soarelui/ Să cânt, să râd, să plâng aș vrea/ De dragul tău, o soare,/ Căci tu-mi-aduci cu lumina ta/ Tot ce se poate astăzi da/ Unei inimi iubitoare/ De cântec, flori și soare’. Nu-mi vor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o mare schimbare”, „azi știu bine că e destul să ai o odăiță și în ea poți fi atât de fericit” și, vai, „viața nu e așa cum ne-o dorim”. Iată un pasaj despre „intimitatea” în timp de război, „dragoste”/poftă combinată cu „puterea”, ambele pe măsura vremurilor în care are loc acțiunea: „Odaia noastră era nelocuită, dar aveam totuși o mulțime de stăpâni. Noi eram chiriașii tuturor. Lângă noi era o rusoaică blondă, destul de frumoasă, bărbatul ei era în război
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
astea, cartea, biblioteca, sunt instituții care trec printr-o modificare radicală. Care trebuie luată așa cum este, aici nu încap alternative plauzibile. Nu putem să facem nimic, acesta e mersul lucrurilor. Poți spera că la un moment dat se va recupera pofta lecturii, că se vor reașeza într-o variantă armonioasă toate aceste instituții tradiționale, dar asta este o ipoteză și o dorință, nu neapărat un fapt previzibil. Și eu am simțit că s-a mutat accentul de la lectura cărților la lectura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Aș vrea să-ți vorbesc. Vocea bătrânului părea deosebit de gravă. Paul dădu din umeri și spuse: - Desigur, domnule. Am să trec în pauza de prânz. Restul dimineții a simțit un gol bizar în cap. Și-a mâncat prânzul fără nici o poftă, simțindu-se neașteptat de istovit. Probabil că în dimineața asta am muncit mai mult decât mi-am dat seama - a conchis el. Toată după-amiaza a fost o adevărată forfotă de fermieri prin magazin. Marriott a cinat cu ceva mai multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
simțindu-se neașteptat de istovit. Probabil că în dimineața asta am muncit mai mult decât mi-am dat seama - a conchis el. Toată după-amiaza a fost o adevărată forfotă de fermieri prin magazin. Marriott a cinat cu ceva mai multă poftă și s-a dus la un spectacol ca să se mai relaxeze. De abia în jurul orei zece seara, tocmai când urca treptele casei, și-a amintit că nu se dusese să-l vadă pe domnul Garson. "Trebuie neapărat să-l vizitez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
doar două picioare, se debarasase și de sobolul urâcios, îl părăsise chiar și pe Craiul florilor, neconvenindu-i rolul anost de nevastă credincioasă. Auzise de pitici, de balauri, de vrăjitori etc. și se aruncase într-o viață aventuroasă cu mare poftă, mustind de dorințe... Norocul făcu să o întâlnească pe contesa de Segur, venită să se țină la curent cu noua viață a zânelor despre care scrisese deja destule povești cam mălăiețe. Contesa, ea însăși o rafinată a plăcerilor, căuta să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]