KorAP: Find »[drukola/base=pumn & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...293 294 295 ...358 >

8,941 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

gândurile mele „domnul“) era nemulțumit de apariția mea în scenă. Mă rog, foarte rău. Mă lăsam în voia imaginației și mă vedeam ducându-mă la Nibletts, înșfăcându-l de guler de îndată ce avea să-mi deschidă ușa și arzându-i un pumn în nas. Dar asta n-ar fi folosit la nimic. Și apoi, nu era deloc „plicticosul ei bătrân soț drag”, imaginat de Rosina. O fi având el un picior țeapăn, dar era un individ dur. Era, sau poate că numai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
buza de iepure operată. Prima întrebare pe care mi-a pus-o a fost: — Sunteți tatăl meu? Așa cum ședeam, înconjurându-mi genunchii cu brațele și ținându-mi picioarele ghemuite, am simțit nevoia să sar în sus, să mă bat cu pumnul în piept, să fac o declarație emoționantă, de parcă întrebarea lui necesita mai curând o celebrare decât un răspuns. Am simțit, de asemenea, instinctul categoric de a-i răspunde „Da“, însă, în același timp, o și mai puternică opreliște de a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
și am avut certitudinea că-mi ghicise intenția, dacă, într-adevăr, poate fi numită o intenție, pentru că, firește, n-aș fi dus-o niciodată la îndeplinire. S-a retras către capătul mai îndepărtat al podului, iar eu mi-am descleștat pumnii și mi-am plecat privirile. M-am dat și eu îndărăt. — Adu-mi-o înapoi! a spus, ridicându-și glasul, pentru că vâjâitul apei se ridica între noi ca un zid. Adu-o înapoi chiar în dimineața asta. Altfel, voi face

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
vorbă cu ea? Ai înnebunit? În momentul acela am auzit un zgomot cumplit, de fapt, zgomotul de care mă temusem de când mă îmbarcasem în primejdioasa mea aventură. În camera de sus, Hartley începuse deodată să strige și să izbească cu pumnii în ușă: „Dă-mi drumul, dă-mi drumul!“. Am alergat afară din bucătărie, trântind ușa în urma mea, și am zbughit-o pe scări. Când am ajuns la ușa lui Hartley, ea continua să strige și să bată cu pumnii în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
cu pumnii în ușă: „Dă-mi drumul, dă-mi drumul!“. Am alergat afară din bucătărie, trântind ușa în urma mea, și am zbughit-o pe scări. Când am ajuns la ușa lui Hartley, ea continua să strige și să bată cu pumnii în ușă. Era pentru prima oară că făcea așa ceva. „Dă-mi drumul! Dă-mi drumul!“ Aș fi vrut să strig și eu. Am izbit nebunește cu pumnul în ușă. — Încetează! Termină o dată! Taci! Încetează să strigi, te rog! Tăcere. Am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
ajuns la ușa lui Hartley, ea continua să strige și să bată cu pumnii în ușă. Era pentru prima oară că făcea așa ceva. „Dă-mi drumul! Dă-mi drumul!“ Aș fi vrut să strig și eu. Am izbit nebunește cu pumnul în ușă. — Încetează! Termină o dată! Taci! Încetează să strigi, te rog! Tăcere. Am alergat din nou pe scări în jos. Din bucătărie nu se auzea nici un murmur. Am ieșit pe ușa din față, am luat-o pe dig, și de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Plecați împreună! Am apucat brusc mâna lui Lizzie care, o clipă, a încleștat-o pe a mea, devenind după aceea inertă. Am apucat și mâna lui James și i-am silit să-și împreuneze mâinile. Ambele mâini se zbăteau în pumnul meu ca niște mici animale captive, căutând să se descătușeze. James reuși să se smulgă și se duse în bibliotecă. Îl auzeam zvârlindu-și lucrurile în valiză. I-am spus lui Lizzie: — Du-te și fă-ți bagajul. Dădu să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
dorești tu, a ta, Angela Godwin.“ Am scos fotografia din plic și am examinat portretul în culori al unei fete destul de drăguțe, cu o expresie inteligentă, ochi mari și o față încă neformată, luminoasă, sensibilă, neîncrezătoare. Am mototolit scrisoarea în pumn și am zvârlit-o în cenușa moale din soba aprinsă. Mai erau și alte scrisori, dar am simțit că, pentru moment, citisem destul\ corespondență. Am ie[it afară, să văd ce mai avea de gând marea aceea oribilă. Eram calmă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

am fost căutat și arestat și dus la Brăila... Încadrarea pe care am aflat-o ulterior a fost „uneltire contra ordinii sociale, gravitatea crimă”. Cum s-a desfășurat ancheta? În timpul ăla nu erau prea pregătiți... Era bătaie... unde nimereau: cu pumnul, cu o bară de lemn sau cu baston de ăla de cauciuc... și ținut într-un picior zi și noapte... Și ancheta se făcea noaptea, sub reflector, care îți bătea în ochi... Cam vreo două săptămâni a durat treaba asta

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
arătat o hârtie semnată de mine. N-am vrut... Camera aia unde mă anchetau ei avea ieșire și în spate în curte, era mai sus așa, la trei sau cinci trepte, și la un moment dat m-au lovit cu pumnul, cu piciorul, și m-au îmbrâncit pe ușa aia înspre spate acolo, și am căzut cu fața în jos pe o grămadă de fier vechi care era depozitat acolo... În timpul ăla au tras și un foc de armă... Mă ia

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
prind. Cu asta-și plătește blidul ăla de mâncare, fasolea aia boabe și bucățica aia de pâine pe care o mănâncă. Reacția lui Enăchescu a fost neașteptată. S-a schimbat la față, a rămas crispat... era pornit să lovească cu pumnul în masă pentru că eu nu recunoșteam. A rămas cu pumnul în aer... A plecat, s-a retras pe o ușă... Eu ziceam că se duce în camera de chibzuință ș-am rămas singur, în camera de anchetă, un timp mai

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
aia boabe și bucățica aia de pâine pe care o mănâncă. Reacția lui Enăchescu a fost neașteptată. S-a schimbat la față, a rămas crispat... era pornit să lovească cu pumnul în masă pentru că eu nu recunoșteam. A rămas cu pumnul în aer... A plecat, s-a retras pe o ușă... Eu ziceam că se duce în camera de chibzuință ș-am rămas singur, în camera de anchetă, un timp mai îndelungat. Enăchescu nici nu s-a mai arătat. Apoi a

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
și ne-au vărsat la Jilava. Dar nu tot lotul complet într-o cameră, că ne-au împărțit. Ancheta cum s-a desfășurat? Ai luat mai multe interviuri, așa că cred că îți imaginezi... A fost brutală, ca la Securitate: palme, pumni, șuturi în fund, dat cu capul de pereți. Și depindea bătaia de temperamentul celui care te ancheta. Și cel care v-a anchetat pe dumneavoastră cum a fost? Păi m-au anchetat vreo 2-3 anchetatori nu numai unul. Acuma nu

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
să înțelegeți și cum am ajuns eu în Brad. În ’44, pe la mijlocul lui martie, mi s-a închis situația școlară și pentru că rușii o rupt frontul în Răsărit. Imediat directorul ne-a spus: Școala noastră - mai bine zis liceul Aron Pumnul - se închide. Plecați la Brad, că ei s-au oferit și trebuie să vă primească. Și mi-a pus mama o pâine și o slană, cum zice ardeleanu... Și: Fugi băiete, că vin rușii peste tine și e de rău

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
cunoscut pe colonelul Crăciun. Era un tip cu o moacă de bătăuș, de mitocan, o față de asasin. Și nu știu ce i s-o fi părut lui, că o zis: Ce te uiți așa urât la mine? Și mi-o tras un pumn. Pur și simplu m-o zburat 3-4 metri, eram atunci numai umbră și vis... Prin ce închisori ați trecut a doua oară? Pușcăria a fost un iad. Ne-o mutat de la o colonie la alta în Deltă, unde o fost

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
deținut, dacă era vorba de aia... Apoi muștruluiau și îi luau la ochi și la bruscare în baracă: Nu ți-ai făcut norma! Și mai plesnea pe câte unu’. Așa a fost Gherman... Deci erau doar lovituri cu palma, cu pumnul, nu bătea regulat? Nu, nu o bătut! N-o exagerat cum am auzit că s-o bătut în platou, legat de un stâlp și bătut... Am auzit de ele sau am văzut persoană legată de stâlp, acolo, și care-o

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
șeful comitetului, și l-a intrebat: Ia spune, care nu vrea să facă demascare? Și Juberian a arătat la Gogu Crainic: Asta nici gând nu are. Hai, vino aicea, banditule! L-a apucat aicea la gât, i-a dat un pumn, încât imediat a căzut jos, a leșinat. Și pe urmă l-a luat iarăși de la gât, l-a ridicat și a spus: Bagă mințile în cap, pentru că asta e numai inceputul. O să vezi mai târziu! Și pe urmă s-a

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
luat echipa de bătăuși, l-au dezbrăcat la pielea goală și l-au bătut la tălpi cu bețele și pe urmă pe tot corpul. Mai țineți minte cine era în echipa aceea? Nu mai știu. Ș-apăi i-au dat cu pumnii în abdomen, în zona rinichilor și-a ficatului. L-au bătut în mod animalic, l-au fugărit, că era pe jos mozaic, ciment. Și țin minte când o spus: Nu mă omorâți, dom’ Țurcanu! Textual vă redau: Nu mă omorâți

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
și mi-au spus că mă cheamă să dau niște relații. Eram în curtea facultății... Păi domnule eu trebuie să mă duc la masă. Lasă că mănânci la noi. Și cum am intrat în pobedă, unul mi-a dat un pumn aici după cap, domne’, și m-a și băgat sub banchetă. Și zic: Domne’, ce faci domne’. Lasă, mă, că vezi tu ce-ți facem acum. Și m-au dus la depozitul ăla din Uranus, că fuseseră niște pivnițe acolo

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
că eram sensibil... Pe urmă au mai pus un pat așa de-a curmezișul, la capetele ălora... Apoi m-au scos să-mi ia amprentele... și era ordinul să te bată pe drum până la celulă... Te bătea cu picioare, cu pumnii, cu ce-apuca... Îți punea ochelarii ăia mați la ochi, și te băga, al dracului, în calorifer și zicea: Ce facă mă, vrei să evadezi? Sau vrei să fugi! El căuta întotdeauna un motiv să te bată, domne’. Aia era

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
rangă de fier, o băga pe-aici pe sub picioare, prin spatele genunchilor, te legau, te punea’ pe masă și pe un scaun... și te bătea la tălpi până îți zdruncina creierii în cap. Așa... Plus cu picioarele, cu palmele, cu pumnii, cu ce nemereau. Absolut cu ce nemereau... La proces cum a fost? Ce vă mai amintiți? După terminarea anchetei ni s-a făcut un dosar de trimitere în judecată și în noaptea de 10 spre 11 aprilie 1959 ne-au

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
întâmplarea a făcut că am sărit cu fața către Dincă și l-am luat de mâini: Stai mă! Sunteți nebuni! Nu suntem noi chinuiți destul? Ne mai trebuie alt chin? Și Gherghișan Petrache, peste mine, i-a mai dat un pumn ăstuia. ăsta a bătut în ușă, a venit gardianu’... În fine... Ne-a scos la anchetă. Și ăsta a reclamat că noi facem politică în celulă... Domnule... a venit doi ofițeri de Securitate de la Pitești. Prima dată l-a scos

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
mătii ești pe rându’ ăsta? Zâc: Io sunt, domne! Vă spusei, io știam să prășesc, că-s copil de țăran. De ce ai tăiat atâta porumb aici? Pă’ domne, așa ne-a spus maistru’! Domne și mi-a dat vreo patru pumni de m-a amețit. Am văzut stele verzi... cum să spune în vorbă românească. Și i-am zis: De ce dai domne-n mine că... te tai cu sapa aicea și te îngrop în porumb! Atuncea a scos pistolu’ cu rachete

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
El stătea, fuma o țigară afară și te bătea ăștia... Apoi: Hei bă, cum îi, ai zis da? Că te mai iau odată! Ei, dacă am văzut așa am zis: Pizda măsii... și am recunoscut. Am dat la unu doi pumni... Am zis pentru că oricum m-au turnat ăștia... Cum mă? ăsta spune și tu nu spui! Am dat dom’le de două ori, am dat doi pumni. M-am gândit cât o să hie pedeapsa? O lună, două? Și mi-a

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
așa am zis: Pizda măsii... și am recunoscut. Am dat la unu doi pumni... Am zis pentru că oricum m-au turnat ăștia... Cum mă? ăsta spune și tu nu spui! Am dat dom’le de două ori, am dat doi pumni. M-am gândit cât o să hie pedeapsa? O lună, două? Și mi-a tras 10 ani... Și a fost trei inși care am fost cu zece ani, restul 18, 15, 20 și 25 de ani. Și cum a decurs procesul

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]