7,950 matches
-
coarnele aurite” (Sâncel - Alba). Simbolistica solară este aici foarte transparentă, razele soarelui fiind figurate de ramificațiile coarnelor care emană luminozitate. Mai mult decât atât, „cerbul va fi conceput ca un mediator între cer și pământ, ca simbol al soarelui ce răsare și urcă spre zenit”. Devenit una cu transportorul astral, neofitul urmează calea sigură spre consacrare, drumul soarelui pe boltă constituind modelul arhetipal pentru călătoria către alt stadiu existențial. Vânătoarea ca metaforă a alaiului nupțial descrie aceeași traiectorie paralelă cu mersul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pețit a trecut mai întâi printr-o ascensiune de natură mitică („țara de sus”) unde a înfruntat și a învins monstrul infernal al asfințitului lumii (dinspre apus), iar acum el parcurge traseul invers mersului soarelui: „Cobora la vale,/ Spre soare răsare” (Dolinscoe - Odesa), vine dinspre vest ca o întoarcere triumfală a astrului însuși, similară cu repunerea lui pe boltă, în basme, de către eroii tip Greuceanu sau de către boii solari. Găsirea urmei lăsată de mireasa - ciută la asfințit, în punctul central al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
floare deosebită, după care „a făcut băiat și l-a botezat Florea, că din floare a fost făcut”) și este datoria lui să regenereze vitalitatea planului vegetal de care depinde viața însăși. Ca și Urmă galbână, Busuioc Verde face să răsară planta omonimă unde atinge pământul cu tălpile, iar numele lui apare mult mai târziu în basmul cules din Fundu Moldovei, Suceava. Momentul numirii este clipa în care flăcăul se naște la nivel mitic, ia o identitate încărcată de energie numinoasă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vreo mică esculiță,/ Ori vreo așchie de creminiță,/ Ca să-și facă luminiță,/ Să-i mai vie inimiță./ Toată noaptea mi-alerga./ Și când zori să răvărsa,/ El cam în jos apuca./ Cam în jos, cam de la vale,/ Cam despre soare răsare”. Fragmentul citat in extenso conține toate indiciile procesului inițiatic: intrarea în întunericul paroxistic prin dublarea nopții cu negura „de-ngrozit” provoacă un regres total. „Noaptea exprimă tocmai ambivalența sacrului: obscuritatea maschează particularitățile și ne restituie fascinanta unitate ascunsă a lunii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
eroului, în timp ce vânătoarea indică o luare în posesie a energiilor locului. Unele colinde doar sugerează că acolo a avut loc confruntarea mitică și prezintă întoarcerea flăcăului ca erou solar: „Cam pe după codru verde,/ Darvunel cu frunza lată,/ Pare sfânt soare răsare”. În colinda tip III 55A Leul, spațiul silvestru se dilată pentru a acționa ca un labirint ce ascunde leul, nu Minotaurul: „Pleacă june-ntr-o vânatu/ Junelui junel bun!/ În codri ce n-au d-umblat./ Codrii-s mari/ și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
semnifică trecerea dincolo de granița lumii marcată precis de o apă. Același spațiu caracterizat de vegetal și acvatic îl întâlnim într-un descântec care desface vrăjile de urât: „Plecai în luncî/ Spri Sfânta Duminicî,/ Plecai pi drumu mari/ Spri sfântu soari răsari,/ Pi potecî nicalcatî,/ Pi roua niscuturatî” (Botești - Suceava). Recunoaștem în acest fragment concentrate toate mărcile deja familiare din celelalte specii folclorice: câmpia, ajutorul divinității autohtone, drumul mare al inițierii, direcția solară pe care mai ales defunctul trebuie să pășească, domeniul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dat fiind faptul că Sâla-Samodiva este, în gândirea arhaică, echivalentă cu „ciuma, holera, moartea”. Mai mult decât atât, în cântecele ritual-ceremoniale, divinitatea feminină ține cu totul de thanatos, ei revenindu-i selecția sufletelor prin cunoscutul motiv al scrierii: „Jos la răsărit,/ La galbenu soare/ Este o scară-naltă,/ O scară de fier/ Pân’ la naltu cer;/ La mijlocul ei,/ Neagră Samodivă,/ Cu cartea pe mână”. Această semnificație a numelui devine aproape programatic explicitată în singura variantă în care Bogdan este ucis: „și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o semantică înrudită a lexemelor, șarpele aflându-și sălașul într-un loc pustiit de foc, ca însemn al forței sale distructive asociate neantului. Reptilei îi este asociată și puterea unei priviri malefice, capabile să înșele un martor neinițiat, prin „mimare”: „Răsărit-o două stele./ De zo, acelea nu-s și stele,/ Că-și ochițî șerpțâlor” (Gârdani - Maramureș). Ochii șarpelui sunt o imagine obsesivă în balade și în colinde, în ea concen- trându-se întreaga forță stihială a monstrului. Singura scăpare din această
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lor se află fata care coase. Creația desăvârșită în urma lustrației prin apă este valorificată de principiul feminin: „La luncile soarelui,/ Flori dalbe de măr!/ La fântâna corbului,/ Grele ploi că au plouat/ Luncile mi le-au spălat;/ Apoi soare-au răsărit/ Flori frumoase-au înflorit./ Fetele cum auziră/ După flori se pogorâră./ Le rupea și le-alegea,/ Luncile le sărăcea:/ Cele mari cu brațurile,/ Cele mici mai puținele” (Călinești - Maramureș). Ocupație inițiatică feminină, culesul plantelor constituie un semnal al intrării în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
încheiat și, odată cu ea, inițierea tinerelor. Gestul culegerii florilor devine astfel consacrator, el se săvârșește în urma unui proces de selecție bazat pe cunoaștere magică: „La luncile soarelui/ Grele ploi că au ploiatu,/ De luncile s-au spălatu;/ Roșu soare a răsăritu,/ De luncile-or înfloritu;/ De galbene-s gălbinioare,/ De vânăte-s mohorâte./ Feciori fete-au d-oblicitu,/ Tot alegu-mi și-mi culegu” (Blandiana Hunedoara). Predominarea perfectului compus, aflat în contrast cu prezentul prin care se descriu florile, sugerează situarea într-un timp profan, dar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
deja demonstrată. Într-o colindă din Grădiștea - Ialomița, fata care coase darurile de nuntă într-un leagăn își vede perechea sosind dinspre est, flăcăul fiind, după cum știm, ipostaza umană a soarelui: „Când ochi negri își d-aruncară/ Di-ncotro soare răsare,/ Pe poale de iezerel/ Vede-și un sol de mari boieri;/ Și nu-i stol de mari boieri,/ Și e... (cutare), tânăr, călare/ P-un cal vânăt dat în spume”. Revenind la textul ceremonial din Țepu, Galați, trebuie să remarcăm
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
această decodare se circumscrie puterilor cosmocratoare ale fecioarei. Motivația închiderii fecioarei din basm anticipează parcursul inițiatic: „Și, biata, nu putea și ea să iasă din casă să se plimbe, nu putea să se mărite, nimic, din pricina zmeilor, că de cum mai răsărise și ea nițel de se făcuse de măritat, se pomenise cu spurcăciunile la poarta împăratului”, „Și-atâta trei zmei care bântuia la ele să le fure întotdeauna. El le-a țânut înainte șaptesprezăce ani într-un geamlâc de sticlă” (Boișoara
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
puterile solare ale animalului: „Șade (...), ochii-și negri,/ De-mi coase și-mi chindisește,/ Cu fir d-aur împletește,/ Cu mătase isprăvește/ Cămășuță nunului,/ Sangulie mirelui,/ Și cântă d-un cântecel:/ - Boii noștri, cerbilor,/ Răsfirați cornițele,/ Să-ntind sanguliele,/ Să răsară soarele”. Coarnele maiestuoase au deci o mobilitate secretă, ce poate fi controlată de fecioara țesătoare. Marama foarte fină țesută de ea trebuie să se usuce, deci să se desăvârșească. Metaforă a lumii noi formate sub degetele iscusite ale fecioarei, sangulia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
retrase (la porunca fetei, în alte texte ceremoniale) lasă în urmă un sol proaspăt a cărui fertilitate maximă este figurată prin inflorescențe: „Vîntu-i lin bătutu-ș-au,/ Brîndușița fetelor!/ Nori negri scornitu-s-au,/ Grele ploi plouatu-și-au,/ Brîndușița fetelor!/ Câmpii dalbi spălatu-și-au./ Flori frumoase răsărea,/ Fete la flori că-mi ieșea,/ Îmi ieșea, îmi culegea,/ În mănunchi le-nmănunchea,/ În vârste le vârstuia,/ În chite le chituia./ Juni pe fete le vedea,/ Brândușița junilor!/ Le vedea, le alegea” (Titești - Vâlcea). Diluviul pare aici un fenomen
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
recoltarea unitară a florilor, fără o distincție aparentă, ca o încercare de înglobare totală a puterilor estetice roditoare. Efortul de asimilare răpește bogăția câmpiilor: „La fântâna corbului,/ Grele ploi că au plouat,/ Luncile mi le-au spălat./ Apoi soare-au răsărit,/ Flori frumoase-au înflorit./ Fetele cum auziră,/ După flori se pogorâră./ Le rupea și le-alegea,/ Luncile le sărăcea:/ Cele mari cu brațurile,/ Cele mici mai puținele” (Călinești - Maramureș). Acțiunea ploilor este în mod evident regeneratoare, spălarea solului nu are
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un corespondent în balada Broasca Roasca I (32), stăpână peste lumea infernală, pe care o face să lucreze pentru mundan și să-l încarce magic: „Toată noaptea că lucra;/ Lui Dumitru că-i făcea,/ Mândre palaturi i-ardica./ Când soarele răsărea,/ Ele-n soare strălucea” (AlexandrovățSerbia). Domeniul ei specific, apele cu palate în adâncuri, după cum dezvăluie basmul Broasca țestoasă cea fermecată, din colecția Ispirescu, aduce puterile germinative ale genezei, prin infuzarea lumii cu energiile originare. Capra, ca ipostază punitivă a fetei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
râu și până-n brâu/ Și de corn tu să m-apuci,/ La margine să mă tragi./ Voinea bine-l d-ascultară” (Mlăceni - Vâlcea). Strunirea fiarei prin apucarea coarnelor reprezintă un gest viril, de luare în posesie, ce invocă soarele să răsară deasupra apelor cosmogonice. Supunerea cornutei este precedată de imersiunea parțială a flăcăului, jumătatea înghițită de monstrul figurat de ape amintind de intrarea lui Mistricean în strămoșul ofidian. În basme, șarpele își păstrează funcția inițiatoare, rolul psihopomp și tiparul înghițirii fiind
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
marchează stadiul intermediar, de trecere, al feciorului: „Sub cetate-n cea livadă/ Junelui bun!/ Joac-un june calul bun;/ Da nu-l joacă cum să-l joace,/ Mi-l desuce și-l întoarce/ După lună/ când îi plină,/ După soare/ cum răsare” (Agnita - Brașov). „Jucatul”, omologat aici săritului fertilizator, permite un transfer de energie vitală sesizat doar de împărăteasă „Pe-o zabrică de fereastră”. Cele două elemente temporale care apar, luna plină și răsăritul soarelui, nu ies cu nimic din profilul spiritual
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din po- un echivalent popular al obișnuitului răs-: „Un om negru,/ Ponegru,/ Cu topor negru,/ Ponegru,/ Boi negri,/ Ponegri,/ S-o dus în pădurea neagră,/ Poneagrî”. Prefixul negativ are o egală valoare magică, în acceași specie literară: „Spri sfântu soari răsari,/ Pi potecî nicalcatî,/ Pi roua niscuturatî”, „Cu roua nescuturată,/ Cu ceața neridicată”. Definirea apofantică a lumii instaurate prin funcția poetică absolutizată a limbajului deschide o antiteză față de planul uman, în care repetabilitatea gesturilor devine o mecanică rutinantă, și nu o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
augmentează desfășurarea epică și creează receptorului sentimentul copleșitor al iminenței nedorite. Un adverb modalizator recurent este cam: „Cam pe după codru verde”, „Pe cel drum cam părăsit”, „El cam în jos apuca./ Cam în jos, cam de la vale,/ Cam despre soare răsare”. Adverbul pare a fi specializat pentru descrierea spațiului inițiatic dominat de sentimentul rătăcirii și nefamiliarului, ceea ce înseamnă că vocea narativă împrumută reflectarea neofitului pentru a o transmite mai departe celor ce asistă la desfășurarea artistică. Interjecții precum vai, zău, mări
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fașe?/ Om fașe curăli la șăli”. Simpla comunicare a gesturilor nu are același impact, adresarea unei întrebări orientează conștiința ascultătorului spre importanța acțiunilor și finalitatea lor. Întrebarea disimulează un narator par derriere, așa cum se întâmplă în fragmentul următor: „Nu-ș’ ce răsărea,/ Nu știu, păr or măr?”, numai pentru a momi și mai mult ascultătorul în interiorul lumii poetice. Stârnirea curiozității, suspansul instaurat de un narator care scapă firele epice numai pentru a le reliefa mai bine sunt toate tehnici stăpânite cu virtuozitate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Trenarea pe momentul cotidian semnalează în fapt deschiderea unei perioade sacre prin apariția bobului de piper cu voință proprie. Topica inversată a determinaților substantivali orientează atenția receptorului spre intensitatea unor fenomene naturale: „Grele ploi că au ploiatu,/ (...) Roșu soare a răsăritu”. Se creează astfel o opoziție între umiditatea întunecată a diluviului și apariția cosmocratoare a soarelui incandes¬cent, al cărui răsărit constituie și debutul procesului inițiatic. Nu orice aversă a umplut luncile de apele germinative și nu doar un răsărit din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
i-oi scoate din ladă să scufund sita în apă și năsipu să rămâie în apă și în sită să rămâie sâmburii. Și am făcut 30 de straturi, foarte bine mărunțite și amesticată țerna din straturi cu nisip, ca să poată răsări foarte ușor. După ce s-a luat zăpada, Joi Vineri și în Sâmbăta Paștilor în 1909 i-am sămănat în rânduri pe straturi în rânduri la 30 cm rând de rând. Am sămănat eu, Bădica Dumitru Iftime, Vasile T.Roșca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Camino Carrión de los Condes, 1 august Aseară am adormit greu, târziu. Probabil, oboseala exagerată și căzătura sunt cauzele. însă somnul mi-a fost apoi adânc și m-am trezit odihnit. La 6.30 eram deja pe drum. încă nu răsărise soarele și era atât de plăcut să merg prin răcoarea dimineții ascultând cântecul păsărelelor ce abia se treziseră și ele. Drumul ducea pe lângă un canal plin cu apă curgătoare flancat pe margini de stuf și alte plante de apă. încet-încet
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
fără chef de vorbă, servind un sandviș consistent, o cană cu lapte, o cafea sau ceai. Apoi se pregătesc de plecare, trag aer adânc în piept, își urează unii altora ,,buen camino” și pornesc la drum. Soarele încă nu a răsărit, iar drumul începe să fie presărat cu umbre mișcătoare, tăcute, ce se orientează după săgeata galbenă și scoică, simbolurile drumului spre Santiago. După ora șapte apare și soarele la orizont, umplând totul cu lumina lui gălbui-argintie, calmă și blândă, ca
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]