8,590 matches
-
în stat?, intervine Georgel Cimpoeșu. Hm! Zâmbește Gertrud și încearcă să ne lămurească. Acest geniu militar ne-a lăsat țara, nu numai săracă, sleită de bani și fără nici o cucerire, după un șir de războaie ruinătoare, sfârșite cu un glonț rătăcit în propriul său cap de suveran, pe când inspecta, la 30 noiembrie 1718, trupele care invadaseră fortăreața de la Fredriksten, din sudul Norvegiei și mult mai grav, cu un mare, foarte mare număr de morți, îndeosebi bărbați în floarea vârstei, atât din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
apoi și-a ridicat o casă proprie, mare și frumoasă, departe de stradă, cu pomăt și zumzet de albine sus, în deal, în capătul Uliței Ion Creangă, nu departe de acea fermecată Dumbravă minunată, unde-au călătorit și s-au rătăcit micuța Lizuca și prietenul ei, Patrocle. De-aici pleca la vânătoare, în Munții Stânișoarei, ori la pescuit, la iazurile din preajma târgului, pe care le-a iubit și înveșnicit în Nada Florilor. A scris aici o duzină de cărți. Și multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-miu, că n-a apucat să stârpească țiganii, să fii sigur că-i un dobitoc notoriu, și că l-am furat, auzi, m-am bucurat la el la doi saci de ciment care nu mai știe pe unde i-a rătăcit, la care Andrei, că puteai să-i iei și mai mult de doi saci, puteai să-i iei dracului tot cimentu’ din pivniță, da’ să nu se gâdile el. Nu-i așa, Relule? N-aveam decât să-i dau dreptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și i-a mai luat și-un apartament cu trei camere În Drumul Taberei, tot În blocu’ ăla unde stă el... — Cine, vere? — Moșu’. Stă ușă-n ușă ei. El și fii-su are două apartamente ale lor, de te rătăcești prin ele. Cât curtea asta, vere... — Te-au invitat pe-acolo? — Îhâm. — Te bați pe burtă cu ei? — Nu te fute grija pe tine, vere... Las’ c-am să-ți spun io altădată. După felul cum mustăcea, Îmi era limpede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și-mi trăgeau șuturi În dovleacul de căpățână, se ușurau pe masa mea și-n patul meu, abia de mai puteam respira de duhorile lor Înecăcioase. Aș fi vrut să ies și să fug, chiar asta făceam, alergam și mă rătăceam printre ruinele orașului meu subteran. Trăiam Într-adevăr Într-o subterană, undeva Într-un gând paralel eram perfect conștient de condiția și situația mea, Însă tot mi se părea că aștept pe cineva care să-mi spună dacă am Început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
peste vastitatea acestui dormitor amintind de o sală de clasă amenajată pentru Îngrijirea răniților pe timp de război, În care el se oblojește În tihnă cu hârțoagele și sticlele lui de rom și votcă, risipite câteva pe sub masă, dar cele mai multe rătăcindu-se și prăfuindu-se printre fiarele din hangar. După ora unu n-am mai fi putut să stăm afară pe zăpușeală nici la umbră și fără să facem nimic. În timp ce vreo cinci zilieri țopăiau Îndrăciți În jurul formelor de tuburi și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
are ce face cu el, abia s-o mai ține ea singură după ce o fi futut până la ultimu’ leuț banii pe locu’ de veci... Păi nu te gândi, părințele, că lu’ ăsta dacă-i dai drumu’ singur prin București se rătăcește. Doar drumu’ de la gară până aicea-n bătătura lu’ moș Victor, atâta știe văru’ Laur, și-acuma, că s-a terminat sezonu’ pe litoral, n-ar avea decât să se ducă să facă foamea cu tac-su-n Caracal, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Înțeles. Și dacă n-ar fi Înțeles, oricum am fi putut scăpa de el de-am fi vrut cu tot dinadinsul, lăsându-i ceva bani și cumpărându-i din gară un bilet pentru București ori Caracal, sau pur si simplu rătăcindu-ne de el prin oraș. Îl așteptam pe Andrei să mai zică ceva. și În loc de orice altceva el Îi făcu semn lui Laur spre geantă. De-acum Își Învățase bine meseria de hamal. Se ținea ca un cățel de noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din câte belele o să ne mai scoată băiatu’ ăsta. — Da’ adineauri era să te pierdem, face Andrei. — Unde, În tren? — Nu, după ce-am ieșit de la veceu. Mă tot uitam cu Relu după tine și-am zis că te-ai rătăcit. Ne luasem adio și de la geantă, sfinte Dumnezeule, unde naiba s-o fi dus?— și p-ormă te-am văzut cu ăla... Ce vroia boschetaru’ ăla de la tine? Îl găsiseși de client să-i vinzi geanta cu țoale? — Ba să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să-ți mai spun vere c-o duce greu de tot și Motănica și chiar că n-aș mai fi avut ce face acolo la ea. Am plecat, am luat-o de nebun aiurea prin oraș, am zis că mă rătăcesc și nu mai puteam de picioare până să ajung să nimeresc la tine-n Bariera Vergului. Am așteptat cât am așteptat acolo la ușă-n Întuneric și dacă am văzut că nu mai vii n-am mai avut Încotro și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ca noi, ca să vezi potriveala dracului, că noi plecasem Încoace de la București după ei, În timp ce ei s-au dus la București după ăștia ca noi! Ca să vezi ce mi-ai adus pe cap, părințele! Cu ăsta mi-e că te rătăcești și până la gară, și tu vrei să ne scoată peste graniță? Ne strânseserăm toți grămadă În bucătărie, mai puțin Florinel, care probabil că iar fugise pe sus, la tovarășii lui de Înghionteală și orăcăială. Prin zarva de gemete și mugete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
problemă. A mai avut ea de-a face cu d-ăștia capabili să se satisfacă numai cu o voce, după ce În prealabil s-au documentat temeinic asupra persoanei respective. Mi i-a spus pe nume, da, erau toți pe lista rătăcită de șase ani de zile prin buzunarele canadienei lui Hansi, mai puțin desigur Restoiu. El n-avea cum să fie acolo, de vreme ce intrase până Într-atât În viața mea că devenise pe nesimțite un personaj al romanelor vieții mele. Până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
continuă să are neosteniți plaja În sus și-n jos, strigând ce au În cutiile și coșurile și gălețile lor, atâtea bunătăți după care tânjesc fără să Îndrăznesc. Cât de mult m-am Îndepărtat de ei, Dumnezeule! Cât oi fi rătăcit prin jegul ăla de istorie, Îndopându-mă cu fierturile Ortansei și grișul lui Gabriel stând la mâna unor târâturi ca Restoiu și madam Plumbeanu? Dar În definitiv pe cine caut io aicea pe plaja asta? Mi-e că pe mămica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
blugi rupți și cu basmale legate peste frunți ca pirații, când Laur mă Întrebă dacă m-a prins Revoluția acolo unde m-a lăsat. Unde anume, da, la Timișoara, s-ar părea că acolo m-a prins, acolo ne-am rătăcit ultima dată unul de altul. De ce-ai fugit și m-ai lăsat, vere? Și el, că l-a prins pe drum, spre București, spre Caracal sau Vădăstrița, nu mai știe ce dracu’ s-a Întâmplat. A fost o zăpăceală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din mila lui Dumnezeu. Până și Zlate tot din mila Lui se hrănea, abia mai suflând, dar ținându-se Încă viu doar cu o litră de matrafox la trei zile. De Laur ce să mai spun, că deja mă consideram rătăcit de el pentru următorii cinci-șase ani. Ba bine că de data asta s-a dus fără bani și și-a lăsat În grija mea și catrafusele. O geantă nouă de voiaj, un trening nou și o pereche de adidași erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cuibări în suflet.. O strângere de inimă începu să mă chinuie, și, nu înțelegeam de ce... Gara ne-a primit ca o străină... cu o răceală care ne pătrundea în oase... Chipul hâd al neprevăzutului începea să se arate. Privirea îți rătăcea încețoșată peste locurile virane pline de gropi și ruine, din jurul gării, cu mormane de moluz și gunoaie, ziduri dărăpănate, fără acoperiș, cu ferestre căscate larg, cu hornuri singuratice... Alei năpădite de bălării duceau spre maidane unde înainte fuseseră case arătoase
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
părea în flăcări... O vâlvătaie roșiatică prevestea furtuna. În ziua aceea de sâmbătă.. de, Tăierea Capului Sf. Ioan, mulțimea de săteni, din Poiana Teiului, încă sub un simțământ de adâncă îndurerare, stătea neclintită și mută, pe la porți... numai ochii le rătăceau a neliniște, de la unul la altul, căutând parcă să pătrundă ceea ce se ascundea sub frunțile lor, posomorâte și încrâncenate... Căsuțele mici și albe, ascunse printre copaci, din satul de la poala Stânișoarei, erau triste... păreau că lăcrimează și ele, după tihna
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pufoși se mai zbat încă, pe la ferestre, vrând parcă să intre.. S-a sunat deșteptarea... Ne-am trezit ca.. istoviți.. chinuiți de gânduri... Cumplita istorisire, despre căpitanul Baltă și luptătorii din munți, continua să ne stăruie în minte. Gândurile ne rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni... izgonind liniștea sufletului. Natura încremenită, sub suflarea aspră a iernii, se contopea parcă, și ea, cu starea noastră de suflet. Era duminica după Botezul Domnului. Toți elevii școlii au intrat în programul normal. Unele clase
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de vârtej, decât cel din Piață. O bună parte din mulțimea înghesuită pe străzile lăturalnice, rămase tăcută.. într-o tăcere grăitoare... într-o expectativă, parcă... Altă parte.. sub un simțământ de adâncă mâhnire, stătea neclintită și mută numai ochii le rătăceau a neliniște, de la unul la altul, căutând, parcă să pătrundă ceea ce se ascundea sub frunțile lor posomorâte și încrâncenate. Mulțimea din Piață se înfierbânta din ce în ce.. uralele dând în clocot. Era o dezlănțuire de energii de nestăvilit. „ - E
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
clătinau în răstimpuri, puținele crengi... la câte o adiere de vânt. Frunzele îngalbenite de toamnă, se desprindeau de creangă la cea mai ușoară legănare. Desprinse.. intrau ca într-un fel de agonie... un zbucium, ca o neliniște înainte de a muri. Rătăceau prin aer o clipă, în zbor de pasăre lovită în aripi, apoi cădeau la pământ. Cine oare n-a văzut o frunză îngălbenită de vreme, care desprinzându-se toamna de creangă, plutește o vreme în aer, apoi cade. Oricine a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
face ordine în lumea din mine... Vroiam să plâng... dar nu puteam. Mă simțeam ca o pasăre care fusese ținută multă vreme în colivie și uitase să zboare. Castanii și-au clătinat crengile.. și, altă salbă de frunze galbene au rătăcit o vreme în aer.. și, sau așezat pe pământ. „Cât de scunzi au ajuns !..” mă pomenii murmurând. Capul îmi uruia ca o râșniță. Simțeam cum mă învăluie o liniște grea, apăsătoare, ca întunericul chipul unui bolnav. Totuși aș plânge... Aș
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de pașii marilor înaintași, se spulbera sub ochii noștri... Poate că, locurile pe unde și-au purtat „ei” pașii, ar fi trebuit îngrădite !... Dar, cu tremur de inimă te întrebi... „Oare, nu tot Iașul ar fi trebuit îngrădit ?!” Gândurile ne rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri... izgonind liniștea din suflet. Printre noi a trecut amintirea anilor când abia așteptam Duminica, cu întârzieri în fața vitrinelor de cofetării jinduind la bomboneturile colorate din borcanele de sticlă, rotunde, străvezii, dar mai ales.. „turul” pe Lăpușneanu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
descreți frunțile.. Ei, câte visuri frumoase n-am visat pe vremea aceea !.. încheie conclusiv un alt coleg... cătând cu ochii mijiți spre cer. O jumătate de veac, de noapte și întuneric... a urmat, acelor vremuri. Și, din nou gândurile ne rătăceau tulburi, răscolind alte și alte amintiri și amărăciuni. Vremurile erau tot mai înverșunate... realitatea era alta decât aceea scrisă în comunicatele oficiale.. țara întreagă se adâncea într-o stare de apatie.. o dezinteresare cuprinsese din toate părțile lumea.. Elita țării
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
la Roma n-aș fi știut să mor împăcat. Aici nu mă mai tem de moarte; va fi ca și cum aș trece firesc de la un stadiu la altul, de la carnea trupului meu la formele infinite ale firii. Seve E îmbietor să rătăcesc în pădure primăvara. Îmi place să ascult fierberea secretă a sevelor vegetale, trosnetul sec al coarnelor de cerbi care se înfruntă aprig să cucerească o ciută tânără, strigătele scurte ale cocoșilor sălbatici în dansurile lor amoroase. Sentimentul ce-l nutresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Foc M-am trezit în miez de noapte asudat. Sub cenușa din vatră mai erau vreo câțiva tăciuni aprinși. Am izbutit cu greu să reaprind focul. Mă desfăt dinaintea formelor multiple pe care le capătă flăcările jucăușe și încep să rătăcesc cu gândul în timp și în spațiu. Îmi place să le urmăresc lipsa aceasta aparentă de formă. Ele nu pot, cu siguranță, să ia toate formele la care mă gândesc, dar reușesc să mă facă să visez. Geții nu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]