7,856 matches
-
Horia a murit tânăr într-un accident într-o vacanță montană. Fiica a suferit de schizofrenie, omorându-și mama în timpul unei crize. A fost internată într-un sanatoriu psihiatric din cartierul Voila din Câmpina. A fost "primul boss roșu al Scânteii legale (de după 23 august 1944)". Din punct de vedere politic a fost activ încă din 1935, în rândurile UTC. În anul următor este membru al PCR. Este arestat de către Siguranța Statului pentru activitate comunistă și condamnat la 10 ani de
Miron Constantinescu () [Corola-website/Science/306660_a_307989]
-
următor este membru al PCR. Este arestat de către Siguranța Statului pentru activitate comunistă și condamnat la 10 ani de muncă forțată. După căderea guvernării Ion Antonescu este eliberat, alături de ceilalți comuniști și în august 1944 este numit redactor-șef al „Scânteii”. A fost apoi membru în Biroul Politic (1948-1960), membru în CC al PCR (1945-1955, 1968-1974) și secretar al acestuia (1952-1954), președinte al Comisiei de Stat a Planificării (1949-1955) etc. Ca șef al Comisiei de Stat a Planificării, Constantinescu a aplicat
Miron Constantinescu () [Corola-website/Science/306660_a_307989]
-
care a fost arestatat în grup în 1901. După 18 luni de închisoare, Litvinov a condus evadarea a 11 prizonieri din închisoarea Lukianovskaia și a ajuns să trăiască în exil în Elveția, unde a fost editor la ziarul revoluționar "Iskra" (Scânteia). În 1903, Litvinov s-a alăturat facțiunii bolșevice a PSDMR-ului și s-a reîntors în Rusia. După Revoluția din 1905, el a devenit editor a primului ziar legal al PSDMR-ului, "Novaia Jizn" (Viața Nouă) din Petrograd. Când guvernul
Maxim Litvinov () [Corola-website/Science/306721_a_308050]
-
vedere etimologic, termenul "marcasită" provine din limba arabă, respectiv limba maură „marqâshîtha” = „amnar, cremene” denumire care ar fi datorată culorii de bronz a mineralului cu luciu metalic și faptului că prin lovire cu o bucată de cremene sau oțel produce scântei. Marcasita a primit mai multe denumiri, mai demult n-a fost deosebită de pirită. Deja în perioada epocii de piatră, marcasita a fost utilizată asemenea piritei la aprinderea focului. Abia la mijlocul secolului al XIX-lea s-a observat că pirita
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]
-
Laurențiu Ulici ("România literară", 23/1983); Nicolae Oprea - "Laborator spațial" ("Argeș", 1/1985); Liviu Antonesei - "Inventatorul de nume" ("Amfiteatru", măi 1985); Mircea Mihăieș - "Turneul candidaților" ("Orizont", 37/1985); Cristian Moraru - "Laserul și metaforă" ("România literară", 50/1986); Traian Ț. Coșovei ("Scânteia tineretului", 10/1987; "Contemporanul", 16/1993); Bogdan Ghiu ("Contrapunct", 6 apr. 1990); Eugen Simion - "O, nebunie a combinărilor" ("România literară", 14/1990); Andrei Bodiu -"Marea singurătate" ("Interval", 4-5/1990); Aurel Pântea - "Ultrafabulația" ("Vatra", ian. 1991); Ion Bogdan Lefter ("Calende", 1
Călin Vlasie () [Corola-website/Science/307826_a_309155]
-
a stat în putință pentru a supraveghea cursa, trișatul s-a exercitat cu ușurință. Unii au fost acuzați că s-ar fi furișat în mașini. Alții că ar fi luat trenul. Mai mult decât atât, Turul lui Desgrange a aprins scânteia pasiunii printre fanii ciclismului, lucru ce se putea dovedi fatal pentru cursă. Deși decizia finală a fost luată de Union Vélocipèdique de France, pe 30 noiembrie, inițial, cicliștii din fruntea clasamentului, inclusiv câștigătorul Maurice Garin, au fost descalificați. McGann a
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
râmnic mare ziditu cu piatră prin prejur și deasupra râmnicului cerdacu cum se vede”". Mănăstirea Bârnova a avut multe moșii, printre care Buhaiul, Cascariu, Dumbrăvița, Puțineni (jud. Dorohoi), Bâlca, Păunești, Borșani, părți din Fierbinți și Haret (jud. Putna), Capotești, Petrești, Scânteia, Valea Satului, Belcești și Filozofu (jud. Vaslui), Iezerul de la Dorohoi etc. La 15 septembrie 1863, prin efectul Legii secularizării averilor mănăstirești, domeniile și bunurile mănăstirii trec în proprietatea statului, în timp ce Palatul doamnei Dafina este transformat în școala satului și casă
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
nume și dezvelită în anul 1980. Statuia Independenței a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Iași elaborată în anul 2004 de către Institutul Național al Monumentelor Istorice, fiindu-i atribuit codul . În anul 1975 s-a organizat la Casa Scânteii din București un concurs național pentru ridicarea a șapte monumente care urmau să aniverseze împlinirea a 100 ani de la proclamarea independenței României (1877). Din juriu făceau parte sculptorii Ion Irimescu și Horia Flămându, criticul Mircea Popescu și alții. Proiectul soților
Statuia Independenței din Iași () [Corola-website/Science/307976_a_309305]
-
azi oraș în județul Botoșani), într-o familie de intelectuali. S-a afirmat în domeniul literaturii în primii ani de după evenimentele istorice din 23 august 1944. A lucrat ca ziarist, colaborând în mod susținut la diferite cotidiane, mai ales la "Scînteia", cu reportaje despre viața nouă de după preluarea puterii de către comuniști, despre oameni și fapte ale socialismului. A început să scrie apoi schițe preluând teme din actualitatea socială și politică (întovărășirile agricole, lupta revoluționară a comuniștilor în ilegalitate etc.), scrieri care
Valeriu Emil Galan () [Corola-website/Science/308318_a_309647]
-
făcut parte din „conducerea operativă”, alături de Emil Bodnăraș, Iosif Rangheț, Ana Pauker, Vasile Luca, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Teohari Georgescu. Văduv din 1942, Pârvulescu a avut o relație amoroasă cu Ana Toma - soția lui Sorin Toma (viitorul redactor-șef al ziarului Scînteia, aflat în anii războiului în URSS). Ana Toma a fost ulterior martoră a acuzării în "Procesul Pătrășcanu", învinuindu-i de trădare pe membrii Secretariatului condus de Ștefan Foriș și cu „dovada” propriei sale neglijențe. Iar , președinte al Comisiei de Control
Constantin Pârvulescu () [Corola-website/Science/308324_a_309653]
-
n. 1928, Turnu-Măgurele, județul interbelic Teleorman) este un om politic, jurnalist, prozator, poet și memorialist român. Absolvent de științe economice, Popescu intră în Partidul Muncitoresc Român în 1953. În anii 1950 și 1960 activează ca jurnalist la publicații precum "Contemporanul", "Scînteia tineretului" și "Scînteia". În perioada 1962-1965 este vicepreședintele Comitetului de Stat pentru Cultură. Este primit în Comitetul Central al P.C.R., unde înaintează rapid în funcție, astfel încât din 1969 face parte din Comitetul Politic Executiv (CPEx). În anii 1970 a devenit
Dumitru Popescu () [Corola-website/Science/308341_a_309670]
-
județul interbelic Teleorman) este un om politic, jurnalist, prozator, poet și memorialist român. Absolvent de științe economice, Popescu intră în Partidul Muncitoresc Român în 1953. În anii 1950 și 1960 activează ca jurnalist la publicații precum "Contemporanul", "Scînteia tineretului" și "Scînteia". În perioada 1962-1965 este vicepreședintele Comitetului de Stat pentru Cultură. Este primit în Comitetul Central al P.C.R., unde înaintează rapid în funcție, astfel încât din 1969 face parte din Comitetul Politic Executiv (CPEx). În anii 1970 a devenit un om de
Dumitru Popescu () [Corola-website/Science/308341_a_309670]
-
1951. Debutează ca jurnalist în timpul studenției (în 1950), la revista "Contemporanul". În 1956, cu ocazia pregătirii congresului Uniunii Tineretului Muncitor, Nicolae Ceaușescu îl invită pe (deși cei doi nu se cunoscuseră anterior) să ocupe funcția de redactor-șef al ziarului "Scînteia tineretului" - va rămâne aici până în 1960. Vreme de doi ani este director general al Agerpres. După o pauză de trei ani, va reveni în jurnalism în 1965, de data aceasta ca redactor-șef la "Scînteia", unde lucrează până în 1968. Popescu
Dumitru Popescu () [Corola-website/Science/308341_a_309670]
-
de redactor-șef al ziarului "Scînteia tineretului" - va rămâne aici până în 1960. Vreme de doi ani este director general al Agerpres. După o pauză de trei ani, va reveni în jurnalism în 1965, de data aceasta ca redactor-șef la "Scînteia", unde lucrează până în 1968. Popescu se înscrie în Partidul Muncitoresc Român în 1953. În 1962 devine vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă (altfel spus, ministru adjunct al Culturii), funcție pe care o va avea până în 1965. În
Dumitru Popescu () [Corola-website/Science/308341_a_309670]
-
Popescu-Dumnezeu; nu se cunoaște cu certitudine originea poreclei, dar există mai multe presupuneri. Unele păreri justifică numele prin severitatea politicianului față de subalternii săi. Ioan T. Morar vorbește despre o ședință de partid cu ziariștii din presa centrală, susținută la Casa Scânteii, unde Popescu ar fi afirmat: „"Eu sînt tatăl vostru, eu sînt mama voastră, eu sînt Dumnezeul vostru"”.Altii spun ca porecla este mostenita, cei din familia sa fiind cunoscuti in localitatea natala, Turnu Magurele, ca "ai lui Dumnezeu". Popescu este
Dumitru Popescu () [Corola-website/Science/308341_a_309670]
-
de troleibuz din București a fost inaugurată după cel de-al Doilea Război Mondial, pe data de 10 noiembrie 1949, folosind troleibuze din URSS. Traseul acestei linii era Piața Victoriei - Hipodrom (astăzi Piața Presei Libere sau în vremea comunismului, Casa Scânteii). Apoi a fost data în folosință linia 81 în anul 1956, care avea aproape același traseu, însă extins la Gara de Nord și la Aeroportul Băneasa. Tot în același an sunt date liniile 82 și 83 care circulau pe la Piața Universității, asigurând
Regia Autonomă de TranSport București () [Corola-website/Science/303085_a_304414]
-
mai ieftin și mai fiabil decât motorul de inducție cu rotorul bobinat pentru că periile acestuia se uzează și necesită întreținere. De asemenea, motorul de inducție cu rotorul in colivie nu are colector și toate dezavantajele care vin cu acesta: zgomot, scântei, poluare electromagnetică, fiabilitate redusă și implicit întreținere costisitoare. Motoarele de curent continuu au fost folosite de-a lungul timpului în acționările electrice de viteză variabilă, deoarece turația motorului se poate modifica foarte ușor modificând tensiunea de alimentare însă, odată cu dezvoltarea
Motor electric () [Corola-website/Science/303140_a_304469]
-
în orice lucru și să-l atingă prin orice act autentic. Reînnoirea concepției despre acțiunea umană ține de apropierea evreilor în jurul unui lider spiritual, învățător, sfânt, numit „țadic”. Țadicul este asistentul spiritual, el învățând sensul lumii și conducându-ne spre scânteile divine. Fundatorul acestui curent a fost Israel ben Eliezer, poreclit de adepții lui „Baal Șem Tov” (Cel cu nume bun) sau pe scurt „Beșt”.
Hasidism () [Corola-website/Science/303181_a_304510]
-
bogat de mine. "Nichita Stănescu" 1. Iubire de pietrar, Editura “Scrisul Românesc”, 1982 2. Antumele, Editura “Litera”, 1985 3. Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu, editura „Cartea Românească”, 1985 (lucrarea a apărut în întregime în suplimentul literar al Scânteii Tineretului, în 1983) 4. Antumele 4,5, Editura “Litera”, 1986 5. Quasimodo, Editura “Litera”, 1987 6. Antimetafizika, Nichita Stănescu válaszol Aurelian Titu Dumitrescu, kérdéseire, Editura Kriterion, 1987 7. Nichita Stănescu, atît cît mai știm noi, Editura “ Litera”, 1989 8. Poeme
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
scriitorilor tineri al Fundațiilor Regale pentru volumul aflat în manuscris "Poeți români". În perioada 1948-1952 a fost bibliotecar la filiala din Cluj a Academiei Române. În 1956 revine în publicistica literară, dar în 1958 este acuzat de estetism și "demascat" în "Scânteia" pentru tentativă de "subminare a bazelor literaturii socialiste". Din 1961 până în 1964 este încarcerat la Jilava. După eliberare, a lucrat ca redactor la "Luceafărul" (1965-1967) și "Viața Românească" (1968-1971). Volumul "Poezia lui Eminescu", scris încă din 1953, i-a apărut
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
sa) este situată în plin relief muntos: după ce se depășește bariera calcaroasă a munților Arnota și Cacova prin defileul Pietrenilor, arealul este mărginit la vest de Culmea Prislopului și muntele Neteda (1756 m), la nord, de munții Lespezi (1819 m), Scânteia (1685 m) și Curmătura Comarnicelor (1570 m), iar la est, de munții calcaroși Vânturarița(1885 m), Buila(1849 m) și Piatra(1643 m). Munții situați între hotarul nordic al localității și culmea muntoasă Arnota-Buila-Vânturarița au o structură geomorfologică ce are
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
ale muntelui Buila, fiind urmate de roci tot sedimentare, neogene, ce intră în componența celor două culmi deluroase ce mărginesc râul Costești. Rețeaua hidrografică este bine dezvoltată, localitatea fiind tributară râului Costești, ale cărui izvoare își au obârșia în muntele Scânteia. În zona muntoasă, spre sud, primește următorii afluenți: Comarnice, Cracul lui Ignat (Neteda), Voiceasa, Izvorul cu Rugi, Ghelălău, Izvorul Larg (Curmăturii) și izvorul Cacovei. În zona locuibilă a satului primește în ordine, afluenții: pe partea dreaptă, Valea Bisericii(sau 44
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
molid și brad exploatate forestier între anii 1920-1930, azi complet refăcute. Aici întâlnim o faună reprezentată prin urs, cocoșul de munte, acvila țipătore, ciocănitoarea mare, șopârla de munte, vipera neagră, șoarecele vărgat. În fine, etajul alpin cuprinde plaiurile Neteda și Scânteia, cu pajiști înierbate cu țepoșică, păiușul roșu, și iarba mieilor, printre care crește afinul, jnepenul și mușchiul de turbă. Aici doar ursul se încumete să ajungă vara, când turmele de mioare urcă la pășunat. Istoricul localității este atestat din punct
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
1973), Grecia (1983), Italia (1983), Nicaragua (1971), San Marino (1982) și Spania (1963). Exclamația Evrika!, atribuită lui Arhimede, este motto-ul statului California. Aici, acest cuvânt se referă la descoperirea aurului de lângă Sutter's Mill, din 1848, care a reprezentat scânteia pentru California Gold Rush. O mișcare de angajament civic care vizează accesul universal la asistență medicală în SUA, din statul Oregon a fost numită "Mișcarea Arhimede", condusă de fostul guvernator al Oregon-ului Ioan Kitzhaber. Două noțiuni științifice îi poartă numele
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
(n. 21 octombrie 1940, Coteana, Olt - d. 1 ianuarie 2003) a fost un jurnalist român, director al ziarului Adevărul și președinte al Clubului Român de Presă. a debutat în jurnalism în cadrul ziarului Scînteia, în anul 1962, după finalizarea cursurilor la Institutul de Limbi Străine din București, unde a absolvit secția de filologie rusă și română. Format ca specialist în probleme de politică externă, Dumitru Tinu a avut o bogată activitate jurnalistică. A acoperit
Dumitru Tinu () [Corola-website/Science/302183_a_303512]