11,011 matches
-
duc în mod necesar spre latina dunăreană, am dedicat o parte a lucrării (C. Influențe) acestei etape de evoluție” (p. 18). Vom vedea de îndată că este vorba doar de influența substratului dacic, pe care Coteanu îl separă de influențele slavă, maghiară, turcică, neogreacă etc., care nu intră la substrat. Primele două capitole ale ILR au fost realizate de două grupuri de cercetători care au pornit din extremități diferite: unul de la latină spre latina dunăreană, altul de la dacoromână și aromână spre
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
grecești au venit prin latină și „sunt de fapt cuvinte latinești” (p. 366), influența veche germanică (până în secolul al VIII-lea) este viu contestată și chiar negată (p. 368), influența avară „nu poate fi dovedită” (p. 371), iar despre influența slavă se afirmă că „existența împrumuturilor slave înainte de secolele al VIII-lea și al IX-lea nu poate fi probată cu argumente lingvistice” (p. 373). La punctul al doilea, substratul autohton, C. Poghirc, procedând în spiritul general al lucrării, arată că
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sunt de fapt cuvinte latinești” (p. 366), influența veche germanică (până în secolul al VIII-lea) este viu contestată și chiar negată (p. 368), influența avară „nu poate fi dovedită” (p. 371), iar despre influența slavă se afirmă că „existența împrumuturilor slave înainte de secolele al VIII-lea și al IX-lea nu poate fi probată cu argumente lingvistice” (p. 373). La punctul al doilea, substratul autohton, C. Poghirc, procedând în spiritul general al lucrării, arată că elementele autohtone se reduc la „câteva
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aceeași introducere, „un idiom abstract, reconstruit” (p. 17). Realitatea constituirii limbii române în vastul spațiu esteuropean este anulată prin două gesturi: limitarea acestui spațiu, pentru un șir de secole, la o zonă restrânsă la sud de Dunăre și născocirea migrațiilor slave, bulgare, maghiare, turcice etc. menite să explice peisajul etnolingvistic constatat la ieșirea din evul mediu. Falsificarea istoriei prin aceste mistificări neogramatice împreună cu perceperea ruptă de etnie a limbii au făcut ca istoricii limbii să-și imagineze constituirea granițelor dintre limbi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
facere, desființând creativitatea și personalitatea limbii române. RĂS-/RĂZ-: a răzbate, a răzda, a răscula, a răscoace, a răsfrânge, a răsturna, a răsplăti, este considerat de tradiție a â proveni din sl. ras-, raz-, etichetare falsă, datorată faptului că limbile slave sunt văzute de tradiție ca imigrante, pe când ele au evoluat alături de română pe aceeași bază autohtonă din jumătatea de est a Europei. Pentru Scraba acest prefix este vechi românesc și luat de slavi de la români. 3. Începerea analizei limbii române
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
traco-latină și ducând limba română, ca origine, în antichitate, Scraba descoperă următoarele categorii de cuvinte românești: 1) Cuvinte înrudite cu italiana; 2) Cuvinte care se înrudesc cu greaca; 3) Cuvinte care sunt înrudite cu limba latină, dar sunt privite ca slave; 4) Cuvinte așa-zise turcești, care sunt de altă origine; 5) Ungurisme, multe dintre ele se găsesc și în alte limbi; 6) Cuvinte de înrudire mai aproape și cu limba spaniolă etc. (p. 102 urm.). Elementele de înrudire aduse de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mulțime de constatări lexicografice, gramaticale, literare și istorice»” (IX, 613). Întreaga ființă a cărturarului, cu a lui „tainică simțire”, îi dădea certitudinea că limba română nu s-a putut „nutri” în secolele XIII, XIV, XV cu două cincimi de elemente slave, o cincime maghiară și una turcică. Criticând traducerea din franceză și germană „a unor producte nesănătoase”, Eminescu se întreabă „Cui folosesc? Ele întăresc numai ideea falsă că poporul în două mii de ani n-a avut nici limbă și cugetare și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vorbe pe care vor ei să le alunge sânt așa de concrete, așa de încrescute în țesătura limbei române încât trebuie să rupi țesătura toată ca să le scoți; și cum că limba se deșiră alungând vorbe d-o iluzorie origine slavă e dovadă în latiniștii noștri” (Ms. 2257, IX, 460). Limba nu permite a i se altoi „fizionomia alteia cu totul străine de ea”; „Limba noastră nu e nouă, ci din contra veche și staționară. Ea e pe deplin formată în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a generat și celelalte schimbări etnolingvistice din Europa de est, astfel încât dihotomia inițială unică s-a multiplicat, ea însăși dispărând. Emulațiile care există astăzi între români și slavi, între români și maghiari, între români și turcici, între slavi și albanezi, între popoarele slave etc. au cu totul altă natură decât contradicția inițială. În epoca sa, Eminescu nu putea ajunge la înțelegerea deplină a evoluțiilor istorice. Considerându-i pe maghiari ca veniți relativ târziu, el punea totuși, în manuscrisul citat, opoziția unguriromâni la baza
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dar pe care astăzi suntem în măsură să le explicăm prin gradul diferit de romanizare și indoeuropenizare: 1) limba română este cel mai pregnant rezultat al romanizări; 2) limba albaneză, adusă în pragul romanizării, a rămas limbă aparte; 3) limbile slave reprezintă nivelul de indoeuropenizare slab romanizată a substratului; 4) limba maghiară, atinsă de indoeuropenizare, prezintă trăsături pregnante de limbă aglutinantă. 14. Istoria și preistoria limbii române o integrează pe aceasta în procesul devenirii globale a limbii. În consecință, limba română
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aceasta în procesul devenirii globale a limbii. În consecință, limba română, născută din baza traco-latină, prezintă identități, afinități și consonanțe cu întreg peisajul lingvistic care s-a dezvoltat în vastul spațiu euro-afro asiatic: 1) cu italiana și cu limbile albaneză, slavă, maghiară; 2) cu romanitatea franceză și iberică; 3) cu spațiul indoeuropean neromanic: celtic, germanic, baltic, caucazian, indoiranian; 4) cu spațiul neindoeuropenizat: ugro-finic, mongolo-turcotătar, arab, basc etc. Toate coincidențele cu limbile acestui spațiu, apreciate de știința tradițională ca împrumuturi în limba
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
etimologic convergente. Latina oferea modelul cu trei genuri: ventus „vânt”, filia „fiică”, nomen „nume”; la pron. interog. quis, quis, quid, ac. quem, quam, quid; la determinanți adjectivali: carus, cara, carum „drag”; unus, una, unum. Modelul a fost asimilat de limbile slave: bg. nos „nas”, glava „cap”, lițé „față”; pron. pers. 3: toi, tea, to, pl. te; determinanți adjectivali: drag, draga, drago; edin, edna, edno. Limbile albaneză și română au renunțat, ca și celelalte limbi romanice, la genul neutru: gardh, faqe - gard
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
camerele mele”, szobá-id „camerele tale”, szobá-i „camerele lui, ei”. Modelul opoziției singular - plural oferit de limba latină, model împletit cu categoria genului, a avut efecte diferite asupra constituirii categoriei numărului în limbile spațiului tracic. Se distinge pe de o parte slava, limbă cu bază traco-latină, la care bază s-a adăugat de timpuriu o puternică influență culturală greco-latină. Trebuie avut în vedere faptul că din opoziția care s-a creat între spațiul tracic, aflat în evoluție etnolingvistică, și civilizația grecolatină a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dezvoltat pentru ambele genuri (masculin și feminin), la singular și plural, opoziția nedefinit - definit: (një) mal, (un) munte - male, munți și mali, muntele - malet, munții; (nje) vajzë, (o) fată - (disa) vajza, fete și vajza, fata - vajzat, fetele. Limbile maghiară și slavă nu au dezvoltat categoria slavonă. Pentru constituirea slavei > slavonei stăteau la îndemână un bogat material aglutinant autohton și un model paradigmatic latin care putea fi realizat doar cu mijloace proprii. Așa se explică faptul că slava și-a structurat, în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
singular și plural, opoziția nedefinit - definit: (një) mal, (un) munte - male, munți și mali, muntele - malet, munții; (nje) vajzë, (o) fată - (disa) vajza, fete și vajza, fata - vajzat, fetele. Limbile maghiară și slavă nu au dezvoltat categoria slavonă. Pentru constituirea slavei > slavonei stăteau la îndemână un bogat material aglutinant autohton și un model paradigmatic latin care putea fi realizat doar cu mijloace proprii. Așa se explică faptul că slava și-a structurat, în procesul de gramaticalizare, nu doar plural, ci și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fetele. Limbile maghiară și slavă nu au dezvoltat categoria slavonă. Pentru constituirea slavei > slavonei stăteau la îndemână un bogat material aglutinant autohton și un model paradigmatic latin care putea fi realizat doar cu mijloace proprii. Așa se explică faptul că slava și-a structurat, în procesul de gramaticalizare, nu doar plural, ci și dual, toate trei numerele (singular, plural, dual) cu masivă susținere lexicală a genului (masculin, feminin, neutru). Cf. vsl.: rabŭ - rabi - raba „rob - robi - doi robi”; strana - stranî - stranĕ
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limba română, în care după prepoziții substantivul rămâne nearticulat (de ex. în casă), maghiara folosește articolul hotărât înaintea substantivelor înzestrate cu „afixe” circumstanțiale (a házban „în casă”, az udvaron „în curte”) sau cu postpoziții (az asztal mellet „lângă masă”). Limbile slave s-au comportat diferit în privința categoriei nedefinit - definit. Limba bulgară a dezvoltat articolul hotărât pentru toate trei genurile de singular și la plural. Cf. sing. nedef. măž „bărbat”, žena „femeie”, dete „copil” - artic. măžăt, ženata, deteto; pl. nedef. măže, ženi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
manieră sintactică, prin cuvinte pronominale și prin adverbe circumstanțiale, latina adăuga acestor mijloace un sistem de morfeme terminale, prin care substantivul căpătase paradigmă cazuală, și un sistem de prepoziții care detalia valorile cazurilor acuzativ și ablativ. Dintre limbile spațiului tracic, slava este aceea care a dezvoltat, pe baza materialului propriu, un sistem complex de terminații pentru marcarea sensurilor de subiect obiect, de posesie și apartenență, de obiect indirect, de direcție și de loc, de asociere și instrument, de ablativ și de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
La fel stau lucrurile cu terminația -ae din genitivul și dativul acestui cuvânt, patriae, și cu terminația -am din acuzativ, patriam. Aceeași lipsă de etimologie evidentă o întâlnim și la celelalte terminații ale sistemului de declinare nominală din latină, din slavă, din albaneză și din română, excepție făcând formele cu articol hotărât postpus, care sunt recente. În plus, detalierea sensului cazual se face în aceste limbi prin prepoziții. Cu totul alta este situația în limba maghiară, unde substantivul nu are terminații
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
constituie recunoașterea bazei sociale traco-latine rezultate în urma cuceririlor romane în jumătatea de est a Europei. De aici decurge necesitatea luării în considerație a întregului peisaj lingvistic rezultat în această parte a continentului în întrepătrundere cu romanitatea orientală: limba albaneză, limbile slave, limbile baltice, maghiara sunt expresii individualizate ale mediului comun în care s-a constituit limba română. Cea de a doua treaptă a cunoașterii este dată de unitatea devenirii fenomenului lingvistic: substratul tracic înfige rădăcinile limbii române în unitatea preindoeuropeană, silabică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
194 scoloți, 51 a se screme, 46 a scurma, 46 seamă, 242 seamăn, 242 a seca, 127 secară, 127 secere, 127 secure, 127 a semălui, 242 semen, 242 semeț, 242 serb, 51 sieși, 242 sine, 242 slab, 48 slav, 45 slavă, 52 a slăbi, 48 a slăvi, 48 Sofia, 51 Solun, 52 sorab, 51 soroc, 43 Spania, 67 a sta, 133 stană, 133 stare, 133 stat, 133 stăpân, 66 stâlp, 133 stână, 133 stânjen, 105 a stânjeni, 105 steag, 133 steajăr
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
46 a scurma, 46 seamă, 242 seamăn, 242 a seca, 127 secară, 127 secere, 127 secure, 127 a semălui, 242 semen, 242 semeț, 242 serb, 51 sieși, 242 sine, 242 slab, 48 slav, 45 slavă, 52 a slăbi, 48 a slăvi, 48 Sofia, 51 Solun, 52 sorab, 51 soroc, 43 Spania, 67 a sta, 133 stană, 133 stare, 133 stat, 133 stăpân, 66 stâlp, 133 stână, 133 stânjen, 105 a stânjeni, 105 steag, 133 steajăr, 133 stei, 53 stejar, 105 stog
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și de a vedea lucrurile". În drum spre casă, seara, s-a oprit la o biserică să se roage. Era singur în biserică, doar femeia de la lumânări trebăluia. Se așeză în genunchi și spuse Tatăl Nostru, apoi: "În numele și pentru Slava și Mărirea Tatălui și al Fiului și a Sfântului Duh, a Maicii Domnului și a tuturor Entităților Benefice care ne ajută să ne îndeplinim misiunile pe acest pământ, conform cu dorința Ta. Ajută-ne să trecem cât mai ușor și cât
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
lui Maiorescu o scrisoare în care descrie situația sa lipsită de speranță: "Acum s-au adunat un șir de neizbânzi ale mele: astfel am început limbile romanice, am fost pus în imposibilitatea de a le urmà; m'am apucat de slave, am pățit și mai rău, mă ademeneam cu nădejdea și am rămas pedestru ca și Apostolul Pavel; alte neizbânzi de ordin mai mic sau mai mare au venit să se adauge. Toate acestea mă fac să gândesc: iată anii mei
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
nici un fel de comparație. Amândouă sunt perfecte. Revenind la „marea bucătărie țărănească“, specific acesteia ar mai fi drobul de miel făcut de Paște; acesta este identic unui preparat grecesc, sarmas (numele are origine turcească), deși termenul ne-a venit din slavă (de la droba, însemnând bucată, dar la sârbi și la bulgari acest cuvânt desemnează chiar ficatul sau măruntaiele). De fapt, rețeta este comună întregii regiuni a Balcanilor; până și croații, care au cratițele orientate mult mai spre vest, îl cunosc sub
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]