8,304 matches
-
picioarele! Asta era. Totuși, percheziția încă nu se terminase. A luat pantofii, unul cîte unul, i-a întors cu talpa în sus, i-a scuturat și, cu un clește lucios, pe care l-a căutat îndelung printre dosare, le-a smuls blacheurile, cu destulă dificultate. Era plutonier, nu cizmar. Pe urmă s-a apucat să controleze îmbrăcămintea...". În celulă, în tot timpul anchetei, va coabita cu moș Alexa Pop vechi deținut, fost paznic de noapte, om de mare cumsecădenie și puritate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
compus un proces-verbal din care reieșea limpede că arestatul refuză să colaboreze cu organul de anchetă și că nu își recunoaște vinovăția. Era singura explicație a eșecului". În realitate, anchetatorul știa exact mobilul arestării, dar spera ca prin tortură să smulgă ceva declarații dușmănoase. Drept urmare, la a treia întîlnire, ofițerul de securitate îi dă spre lectură declarațiunea unui fost coleg de facultate și amic, Dumitru Filip: "Filip fusese arestat cu puțin timp înaintea mea, în ultima decadă a lunii ianuarie. Aflasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de rușine. În ea s-a întîlnit corupția magistratului civil cu brutalitatea soldatului. Din această acuplare morbidă s-a născut mercenarul de tip nou: judecătorul militar. Dacă securistul de rînd urmărește, păzește și, la nevoie, ucide oameni nevinovați, dacă anchetatorul smulge prin tortură mărturii mincinoase, dacă procurorul (și el militar) lansează acuzații delirante, toți aceștia pot avea sentimentul că își fac datoria. Însă judecătorul nu are scuză. Ținut să împartă dreptatea, el a dat cele mai aberante sentințe din istoria justiției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
medicinistul se chinuia să salveze dintre buruieni un fir mai arătos, rotind artistic tăișul sapei în jurul rădăcinii, soldatul nu a mai răbdat. A început să-l înjure și a asmuțit cîinele asupra lui. Animalul l-a doborît dintr-un salt. Smulge-l imediat! a poruncit soldatul. Căzut în genunchi, Sașa Ivasiuc nu înțelegea. Făcuse o treabă mai înceată, dar bună. Rîndul lui arăta chiar mai bine decît rîndurile din dreapta sau stînga: era mai verde, de un verde intens, mușuroaiele se aliniau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
treabă mai înceată, dar bună. Rîndul lui arăta chiar mai bine decît rîndurile din dreapta sau stînga: era mai verde, de un verde intens, mușuroaiele se aliniau mulțumitor, iar unele plante răsăreau drept, mai înalte și mai viguroase. Ezita: cum să smulgi un fir gata prășit? Pentru a-l lămuri, soldatul îl izbi cu patul pistolului automat între umeri; nu cunoștea metodă mai bună de a împărtăși și altora din tainele lucrării pămîntului. Tu nu vezi că ai tăiat porumbul și ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
soldatul îl izbi cu patul pistolului automat între umeri; nu cunoștea metodă mai bună de a împărtăși și altora din tainele lucrării pămîntului. Tu nu vezi că ai tăiat porumbul și ai lăsat stuful? Cu dinții, cu dinții să-l smulgi! Numai că forma aceasta de agricultură nu era cu putință în cazul lui Sașa. Sașa Ivasiuc își pierduse dinții în anchetă. Își răsuci capul în direcția soldatului, deschise gura și îi arătă gingiile goale. Pe apărătorul cuceririlor clasei muncitoare, cioturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de data aceasta în absența zidurilor, mișcările vechi din celulă. Ningea cu fulgi mari, gara era aproape pustie, pietrele din pavajul peronului se acoperiseră cu zăpadă. Doar locul bătătorit de mine rămînea o pată murdară, din care nu mă puteam smulge. Nu-mi venea să cred că îmi era atîta frică de libertate". Crunte, nesfîrșite și permanente erau bătăile administrate de personalul lagărelor, cu motive reale sau imaginare, fără motive, toate din plăcerea sadică de a lovi în dușmanii poporului care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
l-a uns pe suflet pe scriitor : — Dacă primesc un vin cunună, trebuie că e o poezie bună, râde el. — Piticanie, ai ceva cu greutatea mea ? se aude o voce groasă în spatele lui, după care o mână puternică îl și smulge din scaunul său. Țiganul nu gustase poezia și venise să -și facă dreptate la masa celor patru amici, ținând încordat în mâna stângă, plină de tatuaje din cerneluri, un șiș. Toți au sărit imediat deoparte, speriați, iar Cristi, inspirat, l-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o așa realizare ? Iar Cristi bagă mâna în paltonul său, scotocind după ceva, și într-un târziu, după nenumărate murmure și șușoteli, scoate câteva foi mototolite. — Să bem, dragii mei ! În cinstea acestor coli de hârtie. Fernic i le și smulge din mână și rămâne uluit când înțelege ce sunt. — Să bem nu doar pentru tangourile care vor răsuna pe Victoriei, dar să bem pentru toate tangourile care vor răsuna la radio și în casele oamenilor, căci acesta este primul meu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
foc probabil, și erau atât de obosiți, că nici nu puteau să plângă. Soldații care îl omorâseră și pe Gheorghe. Doar cuiul pe care țineau o icoană mai era într-unul din pereți, atât. Îndoit, semn că Fecioara Maria fusese smulsă cu forță. — Noi unde ne rugăm pentru tata ? a întrebat-o Pițu pe maică-sa. — Of, dragul meu, dar de icoană ai tu nevoie ca să te rogi ? Dumnezeu, știi bine, e în inima ta, și aia nu are cum să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tenul perfect, că nu a ratat vreun milimetru, folosind spumă cât pentru o săptămână și dându- și cu apă de colonie mai mult decât ar fi fost cazul. I-a și cerut o pensetă doamnei Apostolescu, cu care și-a smuls vreo trei-patru fire din sprâncene, care i se păreau răzlețe. Și-a întins părul cu briantină și și-a tăiat singur cu foarfeca câteva vârfuri. La final și-a pus pe el cel mai bun costum și o cămașă nouă-nouță
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bătăile, nici foamea, taxele sau amenzile, nici avionul său cu care se-ntrecea-n peripeții, nici parașuta, iată-l, Sachi, răpus de un nenorocit de fulger. — Dumnezeu l-a lăsat să-și împlinească fiecare vis în parte. — Și l-a smuls de-aici mult prea devreme, îngână Cristi, cu lacrimi în ochi. — Dar cine suntem noi să judecăm asta, domnișorule Cristian ? Suntem niște simpli beneficiari de viață, fără voia noastră. Și când și cum plecăm unde-om pleca, asta-i privește
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
alții-n zece vieți, dar nu o lua de la capăt, pentru că nu știi câtă durere te-așteaptă. Iar eu nu voi putea fi lângă tine, dragul meu prieten, când vei ajunge în focurile Iadului, care te vor vrea până la os, smulgându-ți și carnea de pe tine, pentru a te lăsa apoi să fii nemuritor. Capitolul 13 Roata lumii Spre sfârșitul lui ’38, când tangoul începea să pară pentru mulți un bătrân neputincios care își făcea, cu eleganța altui veac, ultimele plimbări
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cristi, odată ce deschidea gura, îi hipnotiza și îi trăgea apoi cu niște ațe invizibile mai aproape unii de ceilalți, reamintindu-le prin versurile simple și naive ale cântecelor sale cât de simplă și minunată este viața. Cu greu se puteau smulge ascultătorii din vraja cântului său. Din acest motiv, la sfârșitul unui cântec urma întotdeauna o pauză și abia după aceea izbucneau aplauzele. Alteori, furtuna de aplauze pornea mai devreme, pe ultimele silabe, ca și cum cei care-l ascultau voiau să-l
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dezastru, continuă el, dar Cristi nu l-a băgat în seamă. Plângea ca un copil, fără oprire. Cu capul în pământ, cotropit de atâta suferință. Ținându-se singur în brațe și jelind sau apucându-se puternic de păr și aproape smulgându-l. Durerea era atât de mare, încât nici nu se mai putea ridica și nici nu putea respira bine, înecându-se printre suspine și sughițuri. Plămânii îl strângeau ca un lanț. Inima îi bătea haotic. Toți mușchii îi tremurau și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
evident! -, păstra față de mine și de autorul care eram o distanță precaută, critică și uneori biciuitor ironică. Dar, prin toamna lui ’61, s-a Întâmplat un mic miracol, o „schimbare la față” a prietenului lui Nichita, Cezar și Mircea Ivănescu; smulgându-mi, Nichita, prima variantă neterminată a manuscrisului romanului Francisca, Într-o aproape disperată dorință de a ne apropia, de a-l convinge pe reticentul și extrem de exigentul amic că „Breban are, totuși, talent!”, Matei, Într-adevăr, a arătat, spre uimirea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
apă direct de la robinet, apoi m-am hotărât să mă aranjez ca să arăt cel puțin pe jumătate prezentabil, scoțându-mi tricoul cu floarea de marijuana și punându-mi-l la loc pe dos. Cum nu-mi puteam găsi blugii, am smuls cearceaful de pe pat și m-am învelit în el. Am ieșit din cameră ca o stafie. Împleticindu-mă spre bucătărie, am trecut de menajera care aspira în camera de zi și am călcat pe urmele de picioare care păreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
grădină. Noaptea trecută am visat că sunetele pe care le auzisem în hol venind de dincolo de ușa dormitorului principal erau cele ale unui copil care plângea. Noaptea trecută am visat că o altă veveriță zăcea înjunghiată în verandă, cu mațele smulse din pântece și capul lipsă. Noaptea trecută am visat că nu fusesem la acea nuntă din Nashville unde l-am văzut întâia oară pe Robby și unde m-a luat de mână șoptindu-mi șșș pentru că vroia să-mi arate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
generat de confesiunea pe care mi-o făcea. - Fiindcă Robby e unul dintre băieții cu care face schimb de informații. Am făcut o pauză de respirație. În momentul acela totul se destrăma. - Ce tot îndrugi, Nadine? Am încercat să-mi smulg brațul din strânsoarea ei. - Nu înțelegi, Bret - aproape că gâfâia - există sute de pagini dedicate acelor băieți pe care Ashton le-a descărcat pe calculator. Simțeam cum tremură în momentul în care mi-am smuls brațul și mi-am întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nadine? Am încercat să-mi smulg brațul din strânsoarea ei. - Nu înțelegi, Bret - aproape că gâfâia - există sute de pagini dedicate acelor băieți pe care Ashton le-a descărcat pe calculator. Simțeam cum tremură în momentul în care mi-am smuls brațul și mi-am întors capul. Le trimite prin e-mail, Bret. Nadine rostise cuvintele astea atât de tare încât au produs ecouri în curtea goală. - Cui le trimite? Nu m-am putut stăpâni. Trebuia să întreb. - Le trimite băieților ălora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pierde dacă nu facem cev... Visul aluneca vertiginos în direcția opusă, rescriindu-se. Încercam s-o ridic pe Nadine de pe banca de granit, dar ea se trăgea înapoi cu toată forța. Și dintr-odată strigă: „Dă-mi drumul!“ și se smulse de tot. Stăteam acolo, răsuflând și eu cu greu, neștiind unde să mă duc. Mă forțam să procesez cumva toate informațiile. Apoi: o întrerupere. - E totul în ordine jos acolo? strigă o voce de sus. Mi-am ridicat privirea. Gardianul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Eram foarte conștient că mă uitam urât la păpușă, dând din cap ușor, ca și cum m-aș fi consolat singur. Sarah o duse din nou la ureche de parcă asta i-ar fi cerut să facă. M-am abținut să i-o smulg din brațe (îi simțeam mirosul păcătos) atunci când se ridică în capul oaselor ca să asculte mai bine ce îi spunea păpușa. Apoi încuviință și se uită din nou spre mine. - Terby zice că nu e viu ca oamenii - iar acum ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întrebare, iar acest lucru era urmat de - o simțeam - stare colectivă de ușurare. - Ascultați, chestia aia n-a fost un labrador crem, bine? Câinele era afară lătrând. Nici măcar nu era în casă. Și câinele ăsta nu-i în stare să smulgă ușile din balamale. Din nou tăcere. După care ofițerul Clarke spuse: - Domnule Ellis, câinele era în casă - l-am găsit în bucătărie. Polițiștii au început să-i întrebe pe copii ce văzuseră. Când Sarah s-a ferit sfioasă de ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
același timp o expresie înțelegătoare - care indica faptul că vom aștepta și vom vedea. Am vrut să strig: „Vom aștepta să vedem ce?“ Ușa sărise din balamale și o spumă grețoasă lucea oribil pe clanță. Și mai groaznic: ușa fusese smulsă pentru că arătarea o mușcase și trăsese de ea. Smocuri de blană punctau coridorul - păr pierdut de creatură. De la fereastra dormitorului am privit cum doi ofițeri cercetau câmpul din spatele casei, căutând indicii inexistente. Nu aveau să găsească nici o urmă. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
zdrențe de mușchi. Valuri calde și înspumate se sparg de stâncă, umplu toate defileurile și văgăunile pietrei - sunt împroșcat cu miriade de stropi sărați. „Oceanul de smarald” e numele poetic cel mai potrivit pentru această ființă vie și neliniștită, care smulge colegilor mei exclamații de admirație și extaz. O frumusețe și o prospețime ce contrazic flagrant renumele sinistru al locului sau justificându-l doar prin ruptura violentă dintre cele două elemente primordiale: pământul și apa, a căror încleștare pe timp de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]