8,296 matches
-
fi curios să aflu și io ce a dus la supărarea lui. Răspunsul a venit imediat, pe un ton nu tocmai calm. - Ți-ai bătut joc de familia mea, bă, ai călcat-o în picioare! Tu știi câte case ai stricat cu cartea ta!? mi-a zis, intuind că întotdeauna cuvintele au făcut și desfăcut lucruri. Toată strada e pornită contra ta! Știu io, bă, că o să-mi spui că e ficțiune, că nu e adevărat ce-ai scris, dar de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
însoțită de Gigi: Odesa, ce-a mai făcut împielițata de fiică-mea? Nici n-a apucat mama să deschidă gura, căci eu doar atât am așteptat: Tanti Adriana, Gigi m-a „înecat”, m-a îmbrâncit în șanț și mi-a stricat rochița. Gigi, cum ai putut face așa ceva ? Mariana este totuși prietena ta cea mai bună. Ce ne facem acum ? Și atunci intervenea Gigi în stilul ei personal: Mamă, m-a scos din sărite cu rochia ei, i-am făcut brânci
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
timpul, și până acum facultățile necesare cercetării și disciplinei științifice. Încolo, nici un efort penibil pentru Învățătură (ca și taică-său), nici o teamă de note proaste și nici ambiții după premii și recom pense (ca și la taică-său). I-a stricat cumva?... Ți-a stricat cum va?... are tot dreptul să mă Întrebe, zâmbind pe sub mustață, „temperamentalul“, cinicul și mizantropul iubitor mai abitir al cățeilor și pisicilor de pe stradă decât al oamenilor. Profesorul nostru de franțuzește, un anume Dumitrescu, putred la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
facultățile necesare cercetării și disciplinei științifice. Încolo, nici un efort penibil pentru Învățătură (ca și taică-său), nici o teamă de note proaste și nici ambiții după premii și recom pense (ca și la taică-său). I-a stricat cumva?... Ți-a stricat cum va?... are tot dreptul să mă Întrebe, zâmbind pe sub mustață, „temperamentalul“, cinicul și mizantropul iubitor mai abitir al cățeilor și pisicilor de pe stradă decât al oamenilor. Profesorul nostru de franțuzește, un anume Dumitrescu, putred la fizic și la moral
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu Înfrigurare ceva și să te crezi supraom, refuzându-ți totul. Prin evoluție să ți dai seama de valoarea dorințelor. Ce folos de sacrificiile lui dacă erau contrarii firii. A fost un om nebun. Era un inspirat, dar și-a stricat viața și menirea prin nebunia lui. Cred că ați Înțeles drama vieții lui. Beldie are chemare pentru a adânci oamenii, dar Încă ochii lui sunt Închiși adevăru rilor eterne. El nu și-a mințit firea, cu toate că mulți Îl socotesc păcătos
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am primit Îndemnul eu, Beldie, despre care stă scris undeva În Jurnal că sunt singurul care i am Înțeles „blestemul firii“ ei; cine m-a lăsat să-i demonstrez prostește că totuși o leacă de „disciplină“ și de „mecanizare“ nu strică scriitoarei a cărei inspirație, spunea, „nu poate fi decât fructul leneviei și al bunului ei plac“, așteptând „darul pe care ceasul i-l aduce fără a Întoarce minutarele cu mâna grăbită“?... Un văl cenușiu s-a așternut dintr-odată peste
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Însurătoarei mele, la care avui curajul să mă gândesc și să mă zoresc chiar prin vara anului 1910, cu școala netermi nată și cu armata nefăcută, a pătruns În sălașul nostru băiețesc ca o nuia Într-o gaură de șoareci, stricând rosturile noastre de până atunci și punând pe gânduri prietenii mei de odaie, rămași acum de capul lor și trebuind să apuce care Încotro, cu micul lor calabalâc, ca să facă loc tinerilor Însurăței cu foaie de zestre la mână și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-i suport, vreme de zece-cincisprezece ani, farmecul aromitor al liricii sale, smuls din coardele tremurânde de citară. ÎNSĂ ACEASTĂ CARTE A MEA - VENITĂ MULT MAI TÂRZIU și ca un produs hibrid Între proză și poezie sau cântec, lucru care nu strică urechii și nici nu șade rău, fiindcă Aristot laudă acest fel de scris, care este al lui Platon -, această carte Îmi vine a crede că este ea Însăși operă de meloman, ieșită dintr-o nece sitate de ritm și armonie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bună dispoziție ca să privească spre vinovata plângându-și rochi țele forfecate de o mână tremurând de jale și de patimi rele, sau Înspre vinovatul ușor de identificat printre decoruri și În roluri noi. „Nu e bine să fii prea entuziast: strică sănătății“, spunea Richard Wagner unei frumoase Între frumoase a timpului său, Judith Gautier. DAR SĂ ADUCI TOTUȘI PRINOSUL GRATITUDINILOR TALE preaplecate către divinitățile Amorului dacă cumva ai fost, măcar o dată și pentru mai multă vreme, blagoslovit cu dragostea dez in
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
LA MINE SĂ VI LE DAU CU SOȚIA SA ELIZA DECEDATA LA 1932, IULIE 11 - LOC DE VECI - DUMNEZEULE PĂRINȚI ÎN A TA PAZĂ LAS ACEST LOCAȘ AL MEU DE VECI CINE S-O ATINGE DE EL DE A-L STRICA A-L DEMONTA DUPĂ CUM EL ESTE AZI FĂCUT SEL ARZI CU FOC DIN CER SE ARUNCI PE EL TOATE BOALELE DUPE PĂMÂNT ASUPRA LOR SE NU SE MAI VINDECE NICI O DATĂ AMIN 1932 N-AM CUNOSCUT FEMEILE DIN „șANTAN“, DUPĂ
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
maica cea fără de prihană printre celelalte maici și făcând laolaltă toate rânduielile slujbei, În așa fel că acestea nici nu băgară de seamă lipsa celei vinovate de cea mai rea vină a femeilor. [...] Cartea a opta Oleacă de sportivitate nu strică O viață de sportiv: campion al alergărilor În sac din Cișmigiu, al zmeului și al arșicelor, velocipedist și automobilist. - Ce Înseamnă „a călători“; sau de la carul cu boi și fără „hier“ la roate al bunicului la Renault-ul, Chevroletul și DKW
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
2011, 128 pagini), pe care sper să o și comentez, chiar dacă, furat de conținut, nu mi-am notat prea multe lucruri. 3 decembrie 2012 Furtuna de astă noapte, care continuă și acum, dar cu intensitate un pic moderată, ne-a stricat la toți odihna, așa că, de dimineață, am fost mai mult cu gândul la vijelia ce a răsturnat totul În cale și la somnul binefăcător. Nu știu care a fost intensitatea vântului, dar e suficient să amintesc priveliștea Întâlnită când am ieșit la
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
nu cădem în mâinile paznicului. N-am căzut, dar eu am rămas fără fes. Cum să mă înfățișez acasă fără fes? Ca și în cazul ghetelor, și acum eram tare necăjit, sunt afectat ori de câte ori se întâmplă să pierd sau să stric ceva, fiindcă mi-e limpede că ai mei n-au bani, se lipsesc de multe pentru noi, copiii. Mi-am făcut apariția acasă fără căciulă. Am îndrugat verzi și uscate: că pe stradă, un băiat, unul care habar n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
al doilea război mondial, s-o defecteze într-o noapte când circulă marfarele cu grâne care merg în URSS. E bună ideea cu sabotajul, dar să avem grijă să nu omorâm oameni nevinovați, a zis Stan. Urmărim orarul trenurilor și stricăm șina când știm sigur că urmează să apară marfarul..., a precizat Victor. Seara au adormit duși, încântați de bilanțul primei zile. *** Au fost treziți brusc după miezul nopții. Strigăte, lătrat de câini lupi, motoare de camioane militare, reflectoare aprinse care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
comportament, și la nazuri, și la vorbă, și la gesturile mici. Fanache a ridicat din umeri: asta e situația, asta e ce a aflat, asta e ce i-a transmis. Stătea drepți, iar în sinea lui se bucura că-i strica lui Gârmoci chiolhanul de la care el fusese exclus. Futu-i mama lui de bou, el stă la răcoare, la o berică rece și la mititei, cu curvele, iar eu..., își zicea Fanache în gând, dar pe obrazul lui nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
zilele scurse, pe ei îi interesa momentul, să aibă ce să halească și ce să bea, suprema lor filosofie era să stea cu burta la soare, să nu facă nimic și s-o ducă bine, atât. Pe urmă s-a stricat dintr-o dată vremea. S-au pus ploile, niște ploi afurisite, care nu mai conteneau. Ploua smintit, fără întrerupere, ploua torențial, parcă stăteau unii ascunși în cer și aruncau întruna peste ei găleți cu apă. Fluviul se umflase peste măsură, amenințător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să mă duc, dacă nu, nu. (aceste cuvinte le-a rostit cu un ton hotărât, grav) șoantele mă dor (picioarele) astea ale mele, tare mi-i greu, sunt bătrână, când mă pot spăla, când nu, mașina de spălat s-a stricat, am vrut să spăl, dar n am reușit. Vreau aici harta României să mi-o aduceți și să mi-o pun aicea la cap (a arătat locul, lângă calendarul ce l-am adus de la Iași, pus pe perete, lângă pătucul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
subiect! Cititorilor le plac învingătorii și poveștile acestora, dar nici viața unuia care știa să îndure totul cu demnitate și cu atâta filozofie nu era de colea. Cum spuneam însă, când să facă proba, reportofonul s-a dovedit a fi stricat. „O să vă sunăm să reluăm discuția“, a zis evaziv reporterul evitând privirea inventatorului. „E vina noastră“, a mai zis el, deși toată lumea știa că despre altceva era vorba. Despre soartă. Cu ea nu te tocmești: „Hai, soarto, să mai încercăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un articol despre grupările extremiste secrete care au scos capul. În fotografia care însoțea articolul putea fi recunoscut și Vasile B. Colegilor li se vedeau numai cefele. Gomoiu parcă intrase în pământ. Nu răspundea la telefon, iar soneria apartamentului era stricată. Într-o seară, Vasile B. l-a întâlnit pe profesor la lift. Purta pălărie și s-a făcut că nu-l cunoaște. „De unde ai, mă, Gomoiule, șepcile alea - l-a luat la rost Vasile B. -, c-o să ne trezim cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
privata comună sau fasolea cu afumături. Nici nu era nevoie ca omul să fi fost dovedit vreodată. Era destul că-l socoteam destinat unei cariere de duplicitar. Că ne turna atunci sau avea s-o facă mai târziu, când putea strica de-adevăratelea vieți, nu mai conta. De aceea spun că e ceva genetic, fiindcă pe fruntea turnătorului nostru stătea scris cu litere mari: „Feriți-vă de mine, că le zic șefilor tot ce aud!“. Tot ce se vorbea în dormitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
unde ți-a plimbat fundu’ grecul ăla al tău plin de bani, hârtia era parfumată?“. „Nea Milică - începe să geamă băiatul cu probleme urinare de la bandă -, vă rog eu frumos, vorbiți mai pe ocolite, că mă abțin greu și vă stric treaba!“ „Chiar așa, bre - îl susține și contabila Stela -, suntem și femei p-acilea.“ Mofluz, însă și cumva consolat după al doilea pahar de țuică, domnul Milică trece direct la idei. „După părerea mea, zice el solemn - lumea trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
câte douăzeci. Fiind mărunt și interiorizat, dansam numai cu fete urâțele și interiorizate, mirosind intens a școală profesională, a salopete și a dormitor comun, cu câte două moldovence în pat. Ceea ce construia imaginația mea erotică în momentul strânsului în brațe stricau pe loc mirosurile. De la aceste baluri anuale, sortite a răsplăti - ca porția de țuică la masa festivă de 23 August și premiul în cărți de la sfârșitul anului - un tip de depersonalizare cazonă, m-am ales cu o oroare de damfuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
elevii, căci profesorul știa să le facă deosebit de atractive încât mulți dintre noi, care deși știam, în ultimele clase de liceu, că nu vom îmbrățișa științele naturale, învățăm la acest obiect pentru respectul față de profesor și țineam să nu ne stricam notele maxime de până atunci. Profesorul Pantelimon Socaciu, de multe ori împreună cu profesorul Vasile Tiganescu organizau numeroase excursii prin țară, timp de mai multe zile. Am particpat la unele dintre ele, cănd profesorul Pantelimon Socaciu a salvat infirmieră liceului ce
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
plătim prețul călătoriei, cu tot cu dobîndă. Spre mijlocul zilei, Însă, Începuserăm să avem senzația că facem exces de zel, iar pînă după-amiaza am devenit ferm convinși că eram cei mai mari leneși de pe-acolo. Ne-am gîndit că n-ar strica să tragem un somn zdravăn, ca să fim buni de muncă a doua zi, ca să nu mai zic să ne și spălăm hainele, dar căpitanul ne-a invitat din nou să jucăm cărți, lucru care ne-a dat peste cap bunele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
spuse erau confesiunea unui om urmărit de propriul său ghinion, dar se ghicea și dorința sa, pe care o atribuise unui exemplu ipotetic. De fapt, nu cumva era chiar el un produs tipic al unei astfel de „educații“ care Îl strică pe cel care-i acceptă favorurile, o concesie făcută puterii magice ale acelei „picături“, chiar dacă aceasta provenea de la o biată metisă vîndută unui cacique∗ sau era rezultatul unui viol asupra unei servitoare indiene, de către stăpînul ei spaniol beat? Însă călătoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]