8,384 matches
-
și film român. Filmele și montările sale au provocat mari controverse astfel încât a fost invitat de regimul comunist să emigreze. s-a născut la data de 9 noiembrie 1933, la Tarutina, în Basarabia de Sud După absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din București, printre care se pot enumera câteva spectacole antologice: "Copiii soarelui" (1961), "Proștii sub clar de lună" (1962), "Cezar și Cleopatra" (1963), "Biedermann și incendiatorii" (1964
Lucian Pintilie () [Corola-website/Science/299205_a_300534]
-
cei mai fericiți din viața lui Burgess. Datorită sprijinului financiar acordat de tatăl lui Lynne, cuplul a reușit să plătească un avans în vederea cumpărării unei vile în pitorescul sat Adderbury, nu departe de Banbury. Burgess obișnuia să organizeze diverse acțiuni teatrale pentru amatori în timpul său liber. În aceste acțiuni erau implicați atât localnici cât și elevi, fiind puse în scenă, printre altele, piese ca "Sweeney Agonistes" de T.S. Eliot sau "The Gioconda Smile - Zâmbetul Giocondei" de Aldous Huxley (Burgess și-a
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
de timp la Royal Academy of Dramatic Art (en. „Academia Regală de Artă Dramatică”) din Londra. Refuză să facă serviciul militar și, începând din anul 1950, timp de 10 ani, întreprinde turnee în diferite orașe din Marea Britanie cu diverse ansambluri teatrale. În 1950, tânărul Pinter publică prima sa poezie. Se căsătorește în 1956 cu actrița Vivien Merchant, de care se desparte în 1980, pentru a se recăsători cu scriitoarea Antonia Fraser, fiica lordului Longford. În 1957 scrie prima sa piesă de
Harold Pinter () [Corola-website/Science/299259_a_300588]
-
Doamna Oltea” (mama domnitorului Ștefan cel Mare). În afară de acest grup școlar, în Dolhasca și în satele arondate orașului mai funcționează 10 școli și 13 grădinițe. De asemenea, în localitate se află 2 cămine culturale, ambele cu vechi state în activitatea teatrală și corală. Principalul obiectiv cultural și turistic din Dolhasca este Mănăstirea Probota, ctitoria lui Petru Rareș din anul 1530. Obiectivul se află în satul Probota, fostă comună până în 1968, atunci când după noua împărțire administrativă devine sat arondat comunei Dolhasca.
Dolhasca () [Corola-website/Science/299255_a_300584]
-
Aristide Demetriade. Imaginea: Franck Daniau. Machiaj și coafuri: Pepi Machauer (vezi secvența aflată pe A.N.F.) "2 septembrie 1912." La cinema "„Eforie ”", cea mai mare sală din București are loc premiera filmului "„Independența României”". Cu toate carențele lui ca jocul teatral al actorilor, erorile unei figurații nestăpânită de regie care dădea loc unor scene umoristice și alte stâgăcii ale începutului, filmul a fost bine primit de spectatori, el fiind prezentat mai multe săptămâni. Prin această realizare, prin proporțiile temei, prin distribuția
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
Sala Pod Pogor Fiul, Sala Studio "Teofil Vâlcu" și Sala Uzina cu Teatru. Trupa este alcătuită din 36 de actori, 2 regizori și 2 scenografi alături de compartimentele manageriale, administrative și tehnice, și de alți numeroși colaboratori și invitați pe proiect teatral. Numărul premierelor pe stagiune variază (8-10 titluri), lor adaugându-li-se reluările spectacolelor de succes. Repertoriul, alcătuit pe baza valorii artistice a textelor propuse, pe baza criteriilor de utilizare a trupei, în urma ofertelor regizorale și a testelor de piață, cuprinde piese din
Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași () [Corola-website/Science/299858_a_301187]
-
conștient de necesitatea dezarmării mondiale pentru asigurarea păcii și bunăstării oamenilor. Idealul lui este crearea unei republici universale prin victoria contra naționalismului și a militarismului. În încercarea de a-și ameliora situația materială, Émile Zola a încercat să își adapteze teatral romanele. La sfârșitul secolului al XIX-lea, un succes pe scena pariziană aducea instantaneu bunăstarea și celebritatea. Zola însă este atras și de efectul de "tribună" al teatrului, pe care dorește să-l folosească pentru a potența ecoul mișcării naturaliste
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
naturaliste. Zola este fascinat de teatru încă din tinerețea provensală. A avut, împreună cu prietenii săi Baille și Cézanne, încercări de a scrie piese dramatice începând cu 1855: spre exemplu, comedia "Enfoncé le pion!". "Urâta" ("La Laide") este prima sa operă teatrală. Piesa așează în scenă un tată orb, căruia handicapul îi revelează adevărata frumusețe, cea a inimii, întruchipată de fiica sa cea mare. Gândită naiv, opera nu va fi niciodată nici jucată, nici publicată în timpul vieții lui Zola. A doua piesă
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
Cuibul străin), a cărei premieră a avut loc la Madrid în 1894. În continuare, an de an, a oferit scenei spaniole câte două sau trei piese, multe dintre ele scrise la cererea expresă - și în conformitate cu necesitățile - celor mai faimoase trupe teatrale din vremea aceea, lucru care îi aduce în scurt timp celebritatea. În 1912, este ales membru al Academiei Spaniole. În 1922, prolificul dramaturg - devenit între timp idolul publicului madrilen - întrepinde un triumfal turneu în ambele Americi, în cursul căruia i
Jacinto Benavente () [Corola-website/Science/299916_a_301245]
-
pildă). Despre minimalism s-a scris că ar fi consecința „înțelegerii greșite” a formalismului lui Greenberg. Un alt critic formalist, Michael Fried, a criticat în eseul „Artă și obiectualitate” ("Art and Objecthood") din 1967 tendința minimaliștilor de a realiza obiecte „teatrale” care necesită o relație activă cu observatorul și nu pot exista în sine, spre deosebire de arta modernistă care putea fi observată fără ca privitorul să altereze logica internă a lucrării. Întrerupând tradiția modernistă, ducând formalismul până la ultimele consecințe, se poate spune astăzi
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
1971 a fost încununat de un real succes. Mulți dintre spectatori, neînțelegând faptul că membrii formației participau doar în piesă, au făcut presiuni pentru a obține un minirecital Phoenix la sfârșitul piesei, ceea ce s-a și întâmplat. Ulterior acestui turneu teatral a fost cooptat Liviu Butoi, care cânta la flaut și la oboi. Au fost susținute o serie de concerte cu ARIA. Din această perioadă datează melodiile „Dorința”, „Amintește-ți”, „Niciodată” și probabil și „Te întreb pe tine, soare...”. De asemenea
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
este profesor universitar dr. la UNATC (Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale) din București. Născut în data de 12 februarie 1954 în orașul Mediaș. Urmează cursurile Liceelor de Coregrafie din Cluj și din București. Absolvent al Facultății de Litere din București, secția română-franceză cu o lucrare de diplomă
Sergiu Anghel () [Corola-website/Science/299316_a_300645]
-
a Festivalului de muzică ușoară, „Cerbul de Aur” , Brașov, 1993 și 1994. Lucrare coregrafica prezentată în deschiderea oficială a Festivalului de muzică ușoară de la Mamaia, 1998. Lucrare coregrafica prezentată în deschiderea Galelor UNITER din anii: 1992, 1993, 1994. Workshop-ul „ Elemente teatrale în spectacolul de dans contemporan”, Edinbourg, 1998. Dânsul - arhetip cultural, 150p. Studiu antropologic asupra începuturilor dansului. Lucrare de doctorat. Scenă și scenariul. 230p. Scurtă istorie a evoluției scenotehnicii și compendiu de scenarii coregrafice. O violență a nudității, interviu-eseu, Caiete critice
Sergiu Anghel () [Corola-website/Science/299316_a_300645]
-
nemiloasă a iobagilor, văzută ca mobil al presupusului asasinat. Dostoievki își continuă studiile și este promovat în 1841 inginer cadet, ceea ce îi permite să locuiască în afara academiei. În același an, influențat de poetul german preromantic Friedrich Schiller, scrie două opere teatrale: "Maria Stuart" și "Boris Godunov", ambele pierdute. După ce îl vizitează pe Mihail în Reval, Dostoievski participă frecvent la concerte, opere, piese de teatru și balet. Tot în această perioadă, doi din prietenii lui îl introduc în lumea jocurilor de noroc
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
a lungul canalului Ekaterinski, se desfășoară acțiunea unor importante lucrări dostoievskiene, ca "Idiotul" sau "Crimă și pedeapsă". În casele din « Zona Dostoievski » au fost plasate personaje precum Raskolnikov, Sonia Marmeladova, generalul Epancin, Rogojin etc. Dostoievski nu avea încredere în adaptări teatrale de orice gen, deoarece, conform lui, « fiecare artă corespunde unei serii de gânduri poetice, astfel încât o idee artistică nu poate fi exprimată într-o formă necorespunzătoare ». Din acest motiv nu s-a arătat încântat (deși nici nu s-a opus
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
și impresariat artistic; scriere dramatică; arta actorului de teatru de animație. Universitatea de Arte funcționează cu două facultăți, facultatea de teatru și facultatea de muzică, oferind programe de studiu la nivelul ciclurilor de licență, masterat și doctorat în domeniul artelor teatrale, muzicale, plastice și decorative. În anul 1960, la Târgu-Mureș, ia ființă Institutul Pedagogic din Târgu-Mureș, cu secții de filologie, istorie, geografie, matematică, muzică, educație fizică. Ulterior, Institutul Pedagogic s-a transformat în Institutul de Învățământ Superior din Târgu Mureș (1977-1984
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
de originală încât nu se poate compara cu nimic din ceea ce s-a făcut până la el, și nici după, cu toate că a avut o puternică influență și epigoni (John Bray, A. S. Daggy și Ed Carey). Cu hașuri viguroase și luminiscente aproape teatrale, desenele lui Sullivan au o plasticitate aparte. Sullivan a avut și calitatea unui fin observator al psihologiei umane făcându-l, împreună cu abilitățile sale plastice, un geniu al genului. Tematica în general a abordat relația "El-Ea" în situații particulare dar cât
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
care cumpără peste 30 de pești pe o sticlă de vodcă. Directorul se întâlnește și el cu pescarul, cumpărând ce-i mai rămăsese acestuia. Ajunși seara în tabără, Eugen se laudă cu „capturile” sale și se fotografiază în diferite poziții teatrale, spunând că el a făcut demonstrația, iar în celelalte zile se va odihni și va pescui numai de plăcere. Având mai puțini pești cumpărați, directorul afirmă plin de năduf că pescuitul și vânătoarea sunt „rămășițele unei mentalități primitive”, criticându-l
Operațiunea Monstrul () [Corola-website/Science/298788_a_300117]
-
acel personaj fascinant care este Soames. În același an, prima sa piesă de teatru, Silver Box, este montată la Court Theatre, având parte de "binecuvântarea" lui Bernard Shaw. John Galsworthy este propulsat dintr-odată în primul rând al unui curent teatral, naturalist și social, influențat de către Ibsen. Mai mult reformator decât subversiv, John Galsworthy va denunța inegalitățile tratamentului rezervat bogaților și săracilor în justiție. Prin urmare, el va apăra sindicalismul, în Strife (1909) sau va denunța oroarea recluziunii criminale, în Justice
John Galsworthy () [Corola-website/Science/298833_a_300162]
-
deschise” și “Explozie întârziată”) sunt comentate cu elogii de presa vremii. Urmează apoi alte producții dramaturgice, promovate aproape anual (“Ochiul albastru”, “Costache și viața interioară”, “Himera”, “Ștafeta nevăzută”, “Simple coincidențe”) care îl impun între numele cele mai circulante în opinia teatrală. Îi apare de asemenea microromanul “Don Juan din Grădina Icoanei” și un volum de “Poeme discursive”. Scrie în presa literară, la “Contemporanul”, “România Literară”, “Luceafărul”, “Viața Românească”, dar și în presa zilei, la “Scânteia” și altele. Urmează o nouă serie
Paul Everac () [Corola-website/Science/298913_a_300242]
-
unor asemenea compoziții, dar le și perfecționează în chip strălucit. Pentru a prezenta prelegerea doctorului Tulp, care execută disecția unui cadavru, artistul se comportă ca un regizor. Alege o construcție tip piramidă, care înviorează scena prezentată, dându-i o tentă teatrală. După mai bine de două decenii, artistul înregistrează un nou succes, de data aceasta cu tabloul intitulat " Lecția de anatomie a lui Johan Deyman". În tabloul "Ospățul lui Baltazar" (ca.1635), Rembrandt înfățișează spaima lui Nabucodonosor în clipa în care
Rembrandt () [Corola-website/Science/297787_a_299116]
-
nu fusese încă scris. Unul din meritele principale ale lui Beaumont și Fletcher a fost să-și dea seama că feudalismul și cavaleria medievale s-au transformat în snobism și fals și că noi clase sociale apăruseră. Un alt stil teatral popular în era iacobină a fost piesa de răzbunare, popularizată de John Webster și Thomas Kyd. George Chapman a scris câteva tragedii de răzbunare subtile, dar e în istorie mai ales pentru faimoasa traducere a lui Homer, care a avut
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
sau a fost "Oroonoko" publicat în 1688. Această carte prezintă biografia unui rege african fictiv ce fusese înrobit în Surinam. Romanele lui Behn prezintă influențe ale tragediei și demonstrează experiența acesteia ca dramaturg. Imediat ce interdicția regimului puritan precedent asupra reprezentațiilor teatrale a fost ridicată, dramaturgia a renăscut repede. Cele mai cunoscute piese din perioada de început a Restaurației au fost comediile lipsite de sentimentalisme și "dure" ale lui John Dryden, William Wycherley și George Etherege, ce reflectă atmosfera de la curte și
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
lor țineau in totalitate de clasa mijlocie sau de cea muncitoare. Acest lucru a reflectat o schimbare proeminenta a audientei acestor piese , deoarece patronajul regal nu mai constituia cea mai importanta premisa de la care se pleca in vederea obținerii succesului teatral. În plus, Colley Cibber și John Rich au început sa se „dueleze” pentru a prezenta pe scena spectacole din ce in ce mai mari. A fost introdusa figura lui Arlechino, și a inceput sa fie jucat teatrul pantomimic. Aceasta comedie "inferioara" era chiar populara
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
tehnice. În Słupsk se află trei academii înalte: De asemenea, Universitatea Politehnică din Gdańsk, Universitatea Szczecin și Școala Umanistic-Economică Superioară din Łódź au afilieri săi aici. Słupsk este un sediu de trei teatre: Teatre din Słupsk nu sunt unice instituții teatrale din oraș. Există și orchestră filarmonică „Sinfonia Baltica”, și două cinematografe. În Słupsk se organizează festivaluri de importanță statală, care sunt foarte populare între admiratorii teatrului, ai muzicii și ai culturelor străine. De asemenea, concertele speciale organizate aici (precum două
Słupsk () [Corola-website/Science/297841_a_299170]