8,392 matches
-
se visau ei, tovarășii din fruntea unei orânduiri fără seamăn pe lume. Și pentru că tot deschisese ochii, Vasile a privit soarele (de ce Înainte să se uite pe unde merge?) și atunci maistrul acela, Căreală, neverosimil de mare cum era, se topea Încetul cu Încetul, până redevenea avortonul bine cunoscut care Îi Învăța pe ei, viitorul patriei, cum se face un făraș; redevenea cerșetorul de nu se știe ce la picioarele statuii care glorifica un țăran sălbatic, sătul de atâta cerșit. — Vasile
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
face cu explozive și a se judeca în analogie. Explozivele să fie măsurătoarea schimbării mișcării în căldură. [SENSIBILITATE ȘI TEMPERATURĂ] 2264 Gustul și mirosul - cumpănă pentru grade infinitezime de răceală (să se vază Jaeger). tactul - pipăitul item Fără a se topi sau a se dizolva lucrurile prin căldură nu le putem mirosi sau gusta. Gradul de răceală e totdeuna identic c-o direcție de mișcare. Rece: descensiune spre centrul pământului, cald: ascensiune către soare; călduț: echilibru; răcoare: echilibru. ["ACȚIUNE = REACȚIUNE"] 2255
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
întrebă: — Ce vrei să spui cu asta, că un fluviu se naște? Cu mulți ani în urmă, legiunile purtaseră războaie în munții aceia, împotriva unor popoare care se numeau rhetii sau vindelici. Acolo unde se naște fluviul, gheața nu se topește niciodată; stâncile sunt de gheață. Dar sub această gheață curg fire de apă limpede, care se adună într-un pârâu. Alte ape curg pe pantele muntelui de gheață și pârâul se mărește. Așa se naște fluviul Rhenus. — Ai văzut tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
viața sa avea să fie scurtă. Nici un militar n-a înțeles acea obediență totală, sinucigașă față de Tiberius. Nici unul nu și-a închipuit că puternicul dux Germanicus era de-acum sătul de războaie. Două cupe de argint Zăpezile începură să se topească în trecătorile din munți; sosi, inevitabil, vremea să plece spre Roma. Gajus se învârtea melancolic prin grajduri, mângâind pentru ultima oară coama lui Incitatus. În fața atelierului potcovarilor îl văzu pe Caius Silius, tribunul care îl învățase să mânuiască sica, pumnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
soare strălucitor dimineața. Împăratul înțelese - însă nu putea spune nimănui - de ce Tiberius considerase Roma un loc sălbatic și doisprezece ani nu mai călcase acolo. Zeii voiau însă ca el să se întoarcă. Și se întoarse la sfârșitul iernii, când se topi zăpada din Alpes. La Roma, toată lumea observă că numărul soldaților germani care îl însoțeau se dublase. Încă din prima noapte, la căpătâiul din fildeș și aur al patului său se cuibări iar zeul palid al insomniei. — M-am hotărât, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și cu cadavrele preoților. Saturninus continuă: — Mensa unde preoții egipteni ard parfumurile acelea otrăvitoare, masa aceea de bronz și de aur acoperită cu semne obscure, e o vrăjitorie înspăimântătoare. Trebuie s-o luăm imediat, s-o facem bucăți, s-o topim într-un cuptor înainte s-o ascundă careva... Saturninus bea și își consulta notițele. Discursul acela nenorocit din prima zi, pe care l-ați aplaudat și voi și pe care l-am gravat în piatră pe Capitolium... Asiaticus încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nevinovatul Troilus, neînarmat, îl răstoarnă de pe cal și îl ucide. Probabil că din cauza mesajului ei acuzator statuia nu a rămas multă vreme pe soclu. Era nouă când a fost făcută bucăți cu violență, fiindcă era solidă, însă nu pentru a topi metalul; a fost aruncată, îngropată. Așa a rămas până în zilele noastre. Procesul Juliei, fiica lui Augustus. Cruda manevră de dezinformare politică cu privire la Julia, fiica lui Augustus - una dintre primele, și cele mai reușite, din istoria clasică -, avea să fie evocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
narcotice. Închidea și desfăcea palmele, ștergându-se la gură cu vârfurile degetelor. Am așteptat cât timp urcă acești primi gradienți ai excitării și panicii, plimbându-și ochii rătăciți de jur împrejurul cuștii de sticlă a mezaninului și culegând din aer primele particule topite de lumină și mișcare. Ne-am dus împreună la mașina lui, parcată pe al doilea rând lângă un autocar al liniilor aeriene. Mergând înaintea mea cu câțiva pași, cu o precauție excesivă de somnambul, se uita țintă când la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și rădăcinile sale moldave. Paradis al neurasteniei, Moldova e o provincie de un farmec trist, de-a dreptul insuportabil. La Iași, capitala ei, am petrecut, în 1936, două săptămîni. În lipsa alcoolului, aș fi murit de urît, un urît ce te topea pe picioare. Fondane cita adesea versuri din Bacovia, poetul plictisului moldav, plictis mai puțin rafinat, dar mai coroziv decît spleen-ul. (...) Experiența „abisului” are, precum se vede, izvoare îndepărtate”. (Fața cea mai brăzdată, cea mai suptă din cîte s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
identici); de cealaltă - magistratura didactică, descriptiv-clasificatoare, fără acces la miezul viu al operei și la valențele ei de surpriză. „Mania clasificatoare” este vituperată și în articolul „Statuia lui Jules Laforgue“: „Mizerabila nevoie a spiritului omenesc de a clasifica, de a topi ceea ce este solitar și propriu în aliajuri triviale, l-a clasat, ca pe mulți, în mișcarea simbolistă. Această grupare de elemente disparate, și cîteodată valoroase, a trebuit să răzbească, în atenția greoaie a publicului, mulțumită aceluiași factor și aceluiași procedeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
maladiv prin aducerea în lumina subconștientului a cauzelor determinante. Procedeul similar al lui André Breton nu va stîrpi cumva inspirația? Să nădăjduim că nu. Pe măsură ce știința înaintează, tainele creației, ca orizonturile Saharei, se înfundă, se ascund ca pasărea măiastră, se topesc ca zaimful lunii. Și numai cei aleși ne pot conduce pe drumurile minunii”. Mai rezervat, Ion Barbu - la acea dată tovarăș de drum al „contimporanilor” - va prefera să vadă în suprarealismul francez un triumf al pozitivismului asupra unei mistici specifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
peste „violența expresiei și manierismul imaginilor” (păcate grave...), criticul salută „ideațiunea organizată” și „plasticizarea conturată” a „structurii concepționale”: „Autorul are o tăioasă inteligență discursivă și o îndrăzneață facilitate de combinații lexicale”, care însă - aici e punctul nevralgic... - „nu se pot topi într-o sinteză emotivă”: „virtuozitatea” și „intenția artistică” sufocă „germinările spontane ale creațiunii”. Din nou, artificiul și fragmentarismul impietează asupra „sintezei organice”. Altfel, „într’un studiu mai puțin generos decît al nostru, (Vinea) ar fi unicul reprezentant al extremismului liric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai tare decât la sosirea sa aici. Drum bun, drumețule, prin lume,îți urez. El primește urarea, dar nu-mi răspunde. Nici nu are cum. Pentru că, totul, e doar în închipuire. Ca și viața noastră,în general, după ce s-a topit, și a curs, în istoria lumii, tot ce a avut, diamantin,în ea. PUNCT. ȘI DE LA CAPĂT! Logofeții era numele satului presărat pe câmpia dintre două râuri de prin partea de Nord a României. Oamenii o duceau,în general, greu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
aveau curci; nici ei, nici alții de pe acolo. Au venit ploi. Ploi salvatoare, pentru scurtă vreme: cât au ieșit și s-au dezvoltat bureții și ciupercile. Au mâncat și ei, pe săturate, și, au și mai vândut. Fierbințelile verii au topit și această sursă de existență a golilor. A bieților, obidiților șomeri, ce deveniseră, din specialiști de frunte, ai fostului combinat. Căutau, și tot căutau, servicii. Unde, să găsești,însă? Că, era plină, lumea, cu de alde ei! S-a făcut
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ani. S-au împăcat bine. Numai, că, n-au făcut copii. Din care cauză, anume, nu se știe. Românii,împreună cu care Maricel a ajuns acolo, au muncit pe răzbitelea. Care a fost mai rezistent, a scăpat. Care nu - s-a topit, și s a scurs, ca apele din zăpezi,în pământurile locurilor. Doi, dintre ei, mai în etate, și care nu mai trăgeau nădejde să revină pe melegurile natale, dintre Prut și Milcov, i s-a adresat, fostului copil de trupă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de treabă, de pe teritoriul României. După cutremurul din ’89, economia statului a fost dărâmată, bucată cu bucată. Părți, din ea, au fost furate de către hoți cu acte în regulă. Au fost și multe părți, care, lăsate în paragină, s-au topit, fără vreo îmbucurare, pentru cineva anume. I s au adresat, mai mulți,să facă parte din partidele lor. N-a vrut. I-a refuzat pe toți, elegant, ca să nu-i supere. Dacă aceia au văzut cum stau lucrurile l-au
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ca la pomana porcului, șorici. Îndată, făcu și o mămăliguță. George mâncă tot ce i se pusese în farfurie, cu poftă. Se făcuse târziu și Gheorghe a mai rămas în bucătărie să pregătească bucațile de slănină și să termine de topit untura. Frusina plecă să îl conducă pe George până la poartă. Acesta o luă în brațe și o sărută tandru, cu sărutări lungi. Apoi, mâinile îi alunecă spre coapse, cu mângâieri drăgăstoase. - Sina, haide să intrăm în casă pe ușa din
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
căută în buzunarul unde știa că a pus cutia. Nu o găsi. O căută prin toate buzunarele și nu dădu de ea. Fugi acasă, să le caute. Trecuse ceva timp și Frusina începu să se îngrijoreze, să simtă cum se topește de la căldură și emoții și nu peste puțin timp, leșină în biserică. Se trezi într-o cameră la părinții lui George. Cineva îi dăduse palme să o trezească din leșin, o alta îmbibase puțin oțet pe un tifon și îi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
se aștepta să nu mai aibă vlagă. Nu putea să mânânce, nu putea să se odihnească; în schimb, făcea toate treburile gospodărești și nu voia să le lase de pe o zi pe alta, să se adune. Slăbise foarte mult, se topise pur și simplu, rămăsese piele și os; doar frumusețea chipului era intact, restul trupului parcă era un băț îmbrăcat. Participă la toate comemorările pe care le-au făcut părinții pentru George, ajutîndu-i de fiecare dată și uneori îi vizita înainte de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Banii îi strângea tot pentru fiica lui; atât pentru când s-o mărita cât și pentru el, atunci când i-o veni sorocul. Era o zi de vară foarte călduroasă, o arșiță, că nu îți venea să mergi pe stradă, te topea căldura. Se terminase și secerișul grâului. Frusina auzise că se adusese rația de produse alimentare, la magazin. Își propusese, după serviciu, când soarele nu mai dogorea așa de tare, să meargă la magazinul sătesc să mai cumpere câteva mărunțișuri de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
sus cincizeci și șase de ferestre, la un conac în stil colonial olandez, și a trebuit să-l arunc. La un castel în stil Tudor cu doisprezece dormitoare am lipit burlanele pe latura greșită a calcanelor și am reușit să topesc totul încercând să le dezlipesc cu un dizolvant chimic. Nimic nou din punctul ăsta de vedere. Specialiștii în cultura Greciei antice spun că oamenii de pe vremea aia considerau că gândurile lor nu le aparțineau. Când grecii antici aveau un gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Pe dulăpior e un sărut în roz și roșu. Acolo unde zace e un geam cenușiu de sticlă mată, dincolo de care e ceva mult prea desăvârșit și alb ca să fie viu. Patrick. Bruma de pe marginile geamului a început să se topească și pe dulăpior se scurge apa. Și Helen zice „Ai venit“, iar vocea îi este încețoșată și groasă. Din gură îi sar stropi de sânge. Doar uitându-mă la ea, și mă și doare piciorul. Eu, unul, sunt bine, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de Helen Hoover Boyle. După un timp nu a mai fost decât corpul ei. Am stat până nu i-a mai curs sânge. În momentul acela, bucățile sparte din Patrick Boyle, pe care încă le mai ținea în brațe, se topiseră deja cât să-nceapă să sângereze. În momentul acela s-a auzit zgomot de pași la ușa camerei 131. Ușa s-a deschis. Eu stau încă pe jos, cu Helen și Patrick în brațe, morți, ușa se deschide; e bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dintre infinit și nimic, în ungherele ascunse ale inimii. Acolo, în lumea de dincolo de realitatea existenței trăite în nisipul timpului scurs din a vremii clepsidră. Acolo, se naște speranța zilei de mâine, firava tulpină se luptă, să crească până se topește în amurgul zilei trecute Acolo, cresc visele țesute în covorul de dor al inimii, prind apripi și zbor către zările senine, din eternul trăirii. Costică NECHITA <biography> De profesie radioelectronist, absolvent al U.A.I.C. din Iași, Facultatea de Comunicare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în ochi zeitățile din Nara, la Delfi a stat de vorbă cu oracolul și a respirat cenușă-n Gange Nici tăria lui Aiax din Salamina, nici furia lui Agamemnon sau viclenia stăpânului Zeus nu-l pot descumpăni; Cu răsuflarea lui topește glonțul. Vă vorbesc despre mama mea care cuprinde trecutul prezentul și viitorul într-o singură bătaie de. Mama mea care este talismanul meu și-n trupul căreia stă toată grația alchimiei. Vă vorbesc despre mama mea care a inventat paradisul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]