7,855 matches
-
oftare de amor Zădarnică, pierdută ca și cum n-ar fi fost! RADU IONESCU Dimpotrivă, Radu Ionescu (1832-1873) a lăsat niște remarcabile uneori Cânturi intime, de un romantism negru delirant, ca această Nopturnă, teribil funerară: Ascunde-te, o, lună, în marea de uitare, Acolo și voi, stele, duceți-vă-a pieri! Să piară-a voastre raze, ș-o noapte de teroare Să vie-acum din haos pe ceruri a domni! Să fie noaptea neagră! așa îmi place mie, Căci noapte și în mine etern
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este mai degrabă de a concura întîmplător sau prin reală contaminație poezia lui Eminescu: Haide, dragă, sui în luntre, Să tot mergem, mergem duși, Să scăpăm măcar o clipă De-a pământului cătuși. Legănați încet de valuri Să dăm grijile uitării, Să dăm sufletele noastre Dragostei și depărtării. Interesnte sunt încercările de epigrame și elegii după Goethe, cu toate că metrul antic îngreuiază emisiunea: Vine lăcusta și clopot și coasă prin sate răsună. Timpuri trecute recheamă în minte-mi această-ntîmplare. Peste-a mea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ei și a ieși din "goluri": Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă înzadar Din goluri a se naște. Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe. Unitatea complicatei țevării se înfăptuiește acustic. Unele strofe tac, altele cântă, în acord, ca flautele unei orgi. La sfârșit răsună toate într-un țipăt coral: Trăind în cercul vostru strimt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o asemine epohă, când se publică atâtea cărți, afară de bune, nu este de neapărată nevoie ca o critică nepărtinitoare, aspră, să le cerceteze pre toate și ca într-un ciur să le vânture; lăudând cele bune și aruncând în noianul uitării 1 "Romînia literară", 1885. Cugetări, p. 201, 218, 277, 118. 2 "Steaua Dunării", II, p. 5. 3 "Dacia literară", 1840, p. 205. 4 A. Russo ("Albina romînească", 1846, anul XVIII, nr. 13), într-un foileton intitulat Critica criticii, în care
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Iată dar că, chiar de la început, în Moldova se simte nevoia criticii; nevoia e conștientă, scopul bine hotărît: a importa numai ceea ce e necesar, a nimici sistemele lingvistice raționaliste, a feri limba și literatura de deznaționalizare, a arunca "în noianul uitării" pretențiile nejustificate... a prezida la introducerea culturii străine și la asimilarea ei. Mai departe, conștiința de nevoia acestei critice a culturii străine la noi va fi reprezentată de societatea "Junimea" din Iași, întrupîndu-se mai ales în cel mai strălucit reprezentant
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
performanțe impresionante (considerate așa) din timpul vieții. De obicei, creatorii recunoscuți oficial și cu succese imediate sociale se recrutează dintre cei mediocri, iar după o scurtă perioadă de glorie instituționalizată prin titluri, premii, includeri în programe școlare, etc., dispar în uitare. Sau, ca supoziție de data asta, adevăratele personalități creatoare nici nu pot fi percepute/înțelese/valorizate cât trăiesc, rămânând în sarcina posterității să le „descopere” și să le catalogheze ca dotate la momentul oportun. Adevărata originalitate în domeniul creativității, cu
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
au primit numele de Pleiade.” Diodor în altă parte a scrierii numește Marea Neagră cu cuvîntul Ocean, iar Atlas care a primit domnia lîngă Ocean, era în fapt regele toriștei mioritice de la Tisa pî-nă la Don. Din aceste ținuturi înnegurate de uitare și răutatea oamenilor, s-au bulucit către miază-zi roiuri de urdii zburdalnice și prădalnice iar isprăvile lor se găsesc în mulțimi de legende păstrate în scrierile anticilor. Revin iarăși la textul ivrit și găsim în Geneza la 9,12 amintit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cu surprindere că între vechile culturi materiale de pe teritoriul Greciei și cele din Creta și Ciclade nu se poate observa influențe, deci vechii locuitori ai acestor ținuturi nu au venit din Creta cum susțin mincinos istoricii lor. Informațiile venite din uitarea timpului spun că aceste ținuturi au fost locuite din cele mai vechi timpuri de pelasgi, populație venită din nordul Istrului, adică neamul arimin al geților. Mai știm că eolienii sau pelasgii sînt același popor, pentru că eolii trăiau cu preponderență în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
arată că la sud și nord de Istru erau populațiile geti-ce cu o cultură dezvoltată, care nu se dădeau în lături cînd era pe undeva ceva arțag chiar dacă mai tîrziu urmașii aheilor și dorienilor au încercat să-i îngroape în uitare după ce le-au furat mare parte din cultură! Pausanias în Călătorie în Grecia spune despre arcadieni că aceștia susțin despre țara lor că a fost întemeiată de Pelasgos, numindu-se mai întîi Pelasgia. Eroul era înalt, frumos și înțelept, i-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
astăzi nu vreau să mai știe nimic despre acest trecut și ne bagă pe gît fel de fel de tîmpenii. Sarmani rumuni, ați fost despuiați de tot ce ați avut frumos și măreț pentru a trăi în mizerie, întuneric și uitare! Stephan Byzantinul și Eustathiu din Tessalonic amintesc de legile matrimoniale și fețiale ale geților. Iamblichos care a trăit la sfîrșitul secolului lll al erei noastre și a murit la 333, spune despre Zamolxe că după ce s-a luminat în ținutul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
șoptește pe marginea șanțului să dați dracului beteala. Medalion: Conducă- torul Guto al adunării Sarmisetuzei”. Nu știm dacă s-a ajuns la pace între neastîm- păratul Orolo și restul lumii. Și înaintînd prin negura timpului, tăblița 22 îl scoate din uitare pe Dromixto(Dromichete) care era conducătorul cetății Sirmio și făcea instrucție cu armata gloatei cînd deodată un corp ceresc s-a năpustit asupra lor lovindu-i pe jumătate. Spaima a fost mare dar Dromichete i-a convins că este bine
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
atenția unchiul Constantin, de a cărui mărturie mă folosesc pentru a nu aprecia cititorul că n-aș prezenta fapte reale și aprecieri corecte. Am înțeles, cu nesfârșit regret, cum se pierd valorile românești acoperite și zdrobite de sărăcie și de uitare. UNCHIUL ȘTEFAN Pe el l-am cunoscut mai puțin. Vârsta la care se făcea stagiul militar l-a prins fără a termina școala normală. S-a reangajat în jandarmerie, dar a fost ținut ca sergent major foarte multă vreme. Abia
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
pretutindeni: Mihail Eminescu. Gânduri de pioasă aducere aminte și de recunoștință ne-au adus astăzi la locașul de veci al marelui poet. S-au scurs aproape patru decenii de la moartea lui Eminescu și se părea că indiferența acopere cu vălul uitării aducerea-aminte și cinstirea memoriei poetului. A lipsit atât inițiativa oficială, cât și cea particulară, pentru înfăptuirea unui monument în Capitala țării. Abia în toamna anului 1924, tinerii grupați în jurul cercului literar „Gândirea”, cărora le aduc omagiile mele de recunoștință, au
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
se încalcă în acest caz? Cum de a fost posibil să se petreacă așa ceva după moartea celor doi frați în contul imaginii lor publice postume? Este evident că scoaterea din circuitul public a cazului Cornelia Emilian trebuia să se facă, uitarea fiind cea mai blândă pedeapsă pentru ea. Numai că dobânda la această uitare necesară este... imaginea lui Eminescu bolnav de sifilis, sărman, sărac, cu înclinări de cerșetor... Această imagine n-a vrut să-și însoțească în uitare personajul care a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
așa ceva după moartea celor doi frați în contul imaginii lor publice postume? Este evident că scoaterea din circuitul public a cazului Cornelia Emilian trebuia să se facă, uitarea fiind cea mai blândă pedeapsă pentru ea. Numai că dobânda la această uitare necesară este... imaginea lui Eminescu bolnav de sifilis, sărman, sărac, cu înclinări de cerșetor... Această imagine n-a vrut să-și însoțească în uitare personajul care a forjat-o. Cauza? Această imagine a fost folosită intens, de ea au beneficiat
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
să se facă, uitarea fiind cea mai blândă pedeapsă pentru ea. Numai că dobânda la această uitare necesară este... imaginea lui Eminescu bolnav de sifilis, sărman, sărac, cu înclinări de cerșetor... Această imagine n-a vrut să-și însoțească în uitare personajul care a forjat-o. Cauza? Această imagine a fost folosită intens, de ea au beneficiat foarte mulți romancieri ori biografi ai poetului (biograful este, în fond, tot romancier la noi). I s-au adus chiar laude peste măsură acestei
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pe nedrept” cum nu fără reacție constată dl. Al. Husar ci oarecum din neglijență de către istoricii psihologiei ca știință, și desigur din pudoarea față de mit de către eminescologie; puținătatea operei și prea stricta ei încorsetare în epocă vine să îngroașe stratul uitării. De valoare sau non-valoare nu poate fi vorba în această singură carte de literatură a sa, atât de subțirică în fond, făcută în grabă în chip de conferință publică. Este un moment de istorie literară și trebuie tratat ca atare
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de psihologie experimentală. De altfel, scria foarte des, scrisori lungi care se constituie, ele însele, în arhive; cea a lui Artur Gorovei pare impresionantă de vreme ce el citează din mai mult de 10 scrisori primite de la Eduard Gruber. Este oarecum inexplicabilă uitarea așternută asupra sa, câtă vreme s-a implicat în atâtea evenimente importante și a rămas în amintirea atâtor contemporani prin dialoguri îndelung și insistent întrețesute. Artur Gorovei vorbește despre el în dese rânduri, și vom apela la aceste amintiri disparate
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pentru a aduce omagiul natural, din timpul ei, pentru această generație uitată în anonimat, dar și pentru a se vedea că anonimatul ca atare era înțeles, acceptat și perpetuat. Dacă, așadar, Eduard Gruber a fost uitat, a fost pentru că această uitare s-a anticipat de către apropiații lui, intra în programul acestei construcții colaterale de climat literar. De altfel, din 12 aprilie 1888 Mihai Eminescu se afla la București, unde fugise împreună cu Veronica Micle din Botoșani, smulgându-se de sub supravegherea strictă surorii
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
va căsători cu Virginia Micle după moartea Veronicăi dar era în anturajul ei de mai mult timp. în sensul notațiilor lui Artur Gorovei pe tema anonimatului necesar, putem conchide că, dacă Eduard Gruber a fost uitat, a fost pentru că această uitare s-a anticipat de către apropiații lui, intra în programul acestei construcții colaterale de climat literar. Iașul de sub oblăduirea culturală și ideologică a „Contimporanului” și altor ziare și reviste socialiste nu-l „deranjează” pe Creangă, nici pe Eminescu. În 1888, însă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
însurat la treizeci și cinci de ani cu Sarah Young din Stapleton, fiica unui fermier, care la acea dată avea doar șaisprezece ani; pentru a-și susține familia, ea s-a ocupat cu croitoria și avea să moară tot în sărăcie și uitare, în 1791 (Wilson 1869: 321; Russell 1908: 15; Cary 1846: 389; Dix 1837: 2; Brackett 2008: 65). Chatterton a fost botezat la St. Mary Redcliffe, la 1 ianuarie 1753. Și-a petrecut copilăria sub grija mamei, iar la vîrsta de
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
că un mare număr de galicisme apare în poemele lui Rowley, trecînd pesemne neobservate de Keats (Groom 1999). În legătură cu motivul lui Keats pentru care îl asocia pe Chatterton cu toamna, Roe (2012: 142) observă relevant: Geniul acela damnat își înfruntase uitarea, învingînd-o, memoria sa continuînd să înflorească precum niște frunze ce mijesc sub un soare de toamnă. Într-o altă interpretare (Bloom & Trilling 1973: 556 ns), prin asocierea lui Chatterton cu toamna și oda dedicată toamnei, Keats poate că de fapt
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Un exemplu este crearea cuvîntului cu aură saxonă lethlen, care nu există în engleză, dar este tradus de Skeat (1883: 42) prin termenul "idle" = "inactiv", "leneș"; este posibil să fi fost derivat de Chatterton de la cuvîntul Lethe, rîul care aduce uitarea în mitul grec, căruia i-a adăugat un sufix adjectival - en, și un infix eufonic - l. Că Chatterton l-a folosit pe Bailey ca pe o hartă lingvistico-istorică-culturală pare sigur dacă privim și la conținutul volumului al doilea al dicționarului
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
bright as my vision be As everlasting as futurity.] (Ackroyd 1993: partea III, 14) Altfel spus, Chatterton a compus poezie "forînd" înspre trecut și astfel imaginîndu-și că toate cuvintele ce veneau înspre el erau de fapt ruine adînc îngropate în uitare ale unei lumi apuse pe care el avea misiunea de a o reînălța, de a o face din nou să strălucească în frumusețe și adevăr, fiind restabilită, "reabilitată" în lumea modernă și astfel atingînd un fel de nemurire. Pe de
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
urmă: scopul final al omului e învierea. Iată de ce bunul creștin făptuiește pe pământ binele și primește cu bucurie pătimirea pentru a câștiga liniștea eternă, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin... Gândul la moarte trezește în om virtuți: uitarea de sine și iubirea aproapelui. Ruga, fapta, pătimirea, lupta, iubirea au fost sabia legionarului pentru a câștiga lumina feței lui Dumnezeu. Astăzi se urmărește ca civilizația creștină să dispară de pe pământ și lucrarea divină să ia sfârșit. Astăzi nu mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]