8,137 matches
-
tronează în vestibulul mănăstirilor și al episcopiilor, între Fecioara Maria și crucifix. Există și circumstanțe atenuante, dar dincolo de Iordan și peste munți, o împușcătură în timpul unui concert spiritual surprinde neplăcut. 6. Iisus = Hitler? Dacă vine cineva la mine și nu urăște pe tatăl său și pe mamă și pe femeie și pe copil și pe frați și pe surori, chiar și viața sa însăși, nu poate să fie ucenicul meu. (Luca, XIV, 26) Într-o instituție francofonă, în momentul în care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
numai după înfățișare, probabil, Flaubert a văzut în el tipul perfectului ratat, dacă nu cumva al mărginitului: și totuși consulul îl primise bine. "Cina la Botta, un tip dărâmat într-un oraș în Ruine: neagă tot, îmi dă impresia că urăște totul, poate în afară de morți; exaltă din toate puterile Evul Mediu, îl admiră pe domnul Maistre. Acum învață pianul și mărturisește că nu-i foarte silitor. Faza actuală din viața acestui om: obosit de atâtea tentative (viața lui e un mozaic
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cam săturat de război. Și de extreme. De altfel unul nu merge niciodată fără celelalte. Mi s-a spus același lucru și despre israelianul de rând. Excelentă știre. Ca militar, n-am un gust deosebit pentru extreme. Știți, nimeni nu urăște războiul mai mult ca ofițerii și infirmierele. Cei care îngroapă încărcături explozibile mă dezgustă. Și războiul civil? Nici Hezbollahul nici noi nu-i vom oferi niciun pretext armatei libaneze să recurgă la arme. De altfel, ea ar ezita să tragă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a acestui lucru este că nu se mai recurge la represiuni". Dacă punem mâna pe o pușcă sau pe o bombă, suntem considerați teroriști și atunci represiunea e justificată. Dacă tăcem, lumea uită de noi. Dacă ne manifestăm, lumea ne urăște. Persecutorii noștri se prezintă ca victime și întreaga lume le ține partea, cu solicitudinea datorată eternilor persecutați. Oricum am da-o, ieșim prost. Lumea trăiește în zorii secolului al XXI-lea, dar aici e încă miezul nopții. Dincolo de imposibilitatea în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să vă grăbiți. Aduceți-vă aminte, nu eu spun asta primul, cei din urmă vor fi cei dintâi. El zâmbește și-mi răspunde prompt, umorul englezesc are virtuțile sale. Și acum iată-l că se îndreaptă înseninat către enoriașii lui, urându-mi în ciuda a tot și a toate o fericită comuniune întru Domnul. La fel ca occidentalii de odinioară, orientalul meu consideră că valoarea unui lucru oraș, idee sau Biserică se măsoară după vechimea lui. Și că anterioritate înseamnă întâietate (și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
imediat la ceva mai vesel sau mai productiv. Alții, după un răgaz al decenței, deschid vana de golire și-și dau drumul. Așa ceva nu se poate. Prea patetic. Și înseamnă a uita Ierusalimul. Șicanele și dedesubturile sale. Să strivim infamul*: "Urăsc ferocea imbecilitate a credințelor religioase, urăsc aceste sisteme de intoleranță care ne fac să luăm niște ciori drept porumbei și alter-ego-ul nostru drept un neprihănit contagios. Cer o contracarare a educației religioase. Cer dreptul de a nu se inventa bomba
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai productiv. Alții, după un răgaz al decenței, deschid vana de golire și-și dau drumul. Așa ceva nu se poate. Prea patetic. Și înseamnă a uita Ierusalimul. Șicanele și dedesubturile sale. Să strivim infamul*: "Urăsc ferocea imbecilitate a credințelor religioase, urăsc aceste sisteme de intoleranță care ne fac să luăm niște ciori drept porumbei și alter-ego-ul nostru drept un neprihănit contagios. Cer o contracarare a educației religioase. Cer dreptul de a nu se inventa bomba atomică și punerea în afara legii a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
labe. Calicul, după ce s-a șters pe bot și a băut un cofăel de apă, apoi te întreabă dacă ai stat la masă. Eri l-am văzut în urma unui convoiu funebru, și m-am întrebat ce om pe care-l urăște a mai murit. Ori-ce adevărat om va găsi în juru-i numai oameni mai întăiu, cum se cuvine [...]** însă vede în juru-i numai fiare sălbatice. La curtea Liteanului. Descrierea satului și a dragostei boerului pentru o fată din sat, care însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mănăstire îmi place când văd slujba care se face mai frumos decât la biserici în sate; îmi plac cântecele, îmi place când aud clopotele..." Îl întreb ce face singur la Sihăstrie. "Ce să fac? stau și eu. Nu mi-i urât. Fac curat, că vine de la Secu și slujește... În fiecare dimineață și iarna și vara mă duc și-mi iau de mâncare..." Îl întreb dacă n-a fost însurat. Nu, n-a fost însurat, nici nu-i plac femeile, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Istoria cu fratele vitreg care se întoarce, după o rătăcire, la căminul părintesc. Vra să moară acasă. Frate-său nu vra să-l mai cunoască.... Încă de pe când trăia tatăl, acesta a simțit că nevastă-sa l-a înșelat, și urăște fructul păcatului. I-a dat a înțelege, l-a persecutat și l-a alungat apoi etc. Moartea pribeagului, simplă și tristă... Scene domestice: Acea cu purceii și cu Românul care mânâncă harbuz și le dă și lor. Un cucoșel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
grande, C'est qu'il faut laisser nos amours. Malherbe. Mon dernier jour, sois le jour le plus beau! Lamartine. Dans les circonstances embarrassées il faut se faire sauter la cervelle... avec une bouteille de Champagne. Goethe. Odient, dum metuant! Urască-ne, dar să ne teamă! On peut l'écraser, mais il est dangereux de chercher à les flétrir. Machiavel. L'Espérance, au loin, étend ses ailes d'or. L'homme, bientôt, retrouvant force nouvelle, Reprend sa route et poursuit l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Prisonierul din Chillon. Byron. Suave, mari magno, turbantibus aequora ventis, E terra magnum alterius spectre laborem. Chiar în nenorocirea celor mai buni amici ai noștri este ceva care nu ne displace. Lucrețiu. De rerum natura. Odiant, dum metuant! Să mă urască, dar să se teamă de mine! Antoniu. Sunt două categorii de clerici: cei cari servesc religiunea, și cari se servesc de ea. Pauvre, on l'aurait frappé d'un arrêt légitime; Il est puissant, les rois ont ignoré son crime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bine îngrijite și casa proprietății în mijlocul unei grădini. Aici petrece familia în timpul verii. Spre seară, la Ichimeni, la curte. Aici e proprietar George Morțun, om în puterea tinereții. Satul, peste deal, nu-i de mult așezat și pare așa de urât din pricina secetei câmpului, a lipsei de împrejmuiri și de arbori; oamenii nu stau rău, ori ar putea să nu stee rău, au vite și strânsură, trăesc într-o mare neîngrijire. Tot așa și așezarea pasageră de lângă curte, unde proprietarul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Un om care vorbește domol, parcă se plictisește el singur de ce spune. Trebue să admirăm providența, care a îngăduit să se clădească orașul acesta în jurul cafenelei lui domnu Iozef. Două feluri de prieteni am: cari mă iubesc și cari mă urăsc. Cea mai puțin cochetă dintre femei cunoaște dragostea unui bărbat pentru ea, c-o clipă mai nainte de a o cunoaște bărbatul însuși. Procesul bătrânului. Trece vreme. Maiorul tot mai tare se înglodează. Vine din când în când la țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Toancelor, vin năhlapii până-n pieptul plutașului. Un câne la o casă evrească bate încet și leneș, parcă cu oarecare tristețe, parcă-ar grăi " Ia, și eu o slugă la Ovreiu!" Pe Neagra plutele Pe Bistrița apoi doi flăcăi cari se urăsc și la vreme de noapte cu plutele pe Bistrița, se urmăresc. Drumul prin Valea Putnei Spre Iacobeni, pârăul de lângă linie. Tunelul Bistrița Dorna Gura Ortoaei Rusca Osoiu Sunători Pietrosul Colțul Acrei Colbul La Chei Coiful Moara Dracului Cojoci Cruci Genunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de pardos, paftale de argint dela Veneția pumnalul italienesc lucrat frumos... Voinic trist și fără hodină. Viteaz și cu suflet mare. Dar chinuit de infirmitatea cu care nu s-a născut. A fost odată frumos ca sf. Gheorghe, acum e urât și grozav la înfățișare... Tulburările și chinurile lui stăpânite rar le face cunoscut prietinilor... Un flăcău fuge sau pleacă dela casa părintească (o moară cu iaz), ca să-și găsească norocul în lume, și ajunge tovarășul voivodului Bogdan, după ce a colindat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și-și rupe nasul. Am procedat ca înțelepții, când fac o prostie: mi-am amânat înțelepciunea pe altădată. Condorcet Ce trebuie să fie oratorul? Om onest, iscusit la cuvânt. (Quintilian) Sunt timpuri când retorii se silesc să înfrumusețeze ce-i urât și rău prin oponența frumosului și binelui, propagând principii adesea funeste printr-o formă dibace; sunt astfel în stare, captând mulțimile, să pună în joc imoralitatea contra moralei; folosindu-se de faptul că, în epoci agitate, problemele publice sunt supuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i hagiu. Ziua trece, viața se duce și nebunul se bucură că vine Bairamul. Poți vorbi cât vrei de miere, că nu ți se îndulcește limba. Adevărul e mai amar decât veninul. Am spus prietinilor mei adevărul și m-au urât. Când spui adevărul să fii c-un picior în scară. Pe cel care vorbește pe față nouă târguri îl alungă. Dacă-i scris să te îneci, îneacă-te în apă limpede. Scurtă e pânza, nu cotul. Mincinosul trebuie să ție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
răzbuna. Liniștea eroică în primejdie se datorează uneori lipsei de imaginație. Filosofule care judeci trecutul și proroocești viitorul, de ce nu observi ce se petrece în juru-ți acuma? Îți trebuie o ocă de înțelepciune ca să susții un dram de noroc. Mă urăsc unii confrați nu pentrucă le-am făcut rău ci pentrucă am avut succes. Mustră pe ai tăi, ca să se creadă că ești fără cusur. Făgăduiește în grabă sărmanului și uiți imediat numele și existența. N-ai destulă putere ca să judeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unui grup de muncitori de la căile ferate, la Tiflis, și când, după a sa mărturisire, devine ucenic al comunismului, până astăzi, când părul i s-a albit în lupte și izbânzi eroice, a fost în întregime închinată lumii muncitoare. A urât și lovit necontenit pe dușmanii marxism-leninismului, a iubit pe oamenii muncii. "Greutățile de aceea există ca să lupți împotriva lor și să le biruești"... Nu există cetăți pe care bolșevicii să nu le poată cuceri." Când a fost sărbătorit p. împlinirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care pricinuia supărarea boerească, apoi trimetea boerul pe vătăjel cu țiganii de la curte, care-l legau burduf și-l aduceau. Îl întindeau la scară și-l băteau cu harapnicul. * Cucoana de la L... are un bărbat cu picioarele strâmbe, și-i urât de el. De aceea el șade cu afacerile lui, la Iași, și ea nu se dă dusă de la țară. Îi vine câte-un musafir doi, ea nu șede acasă, se plimbă cu oaspeții toată ziua prin părțile cele mai frumoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Numai d-împărăteasa;/ Ea aude și-mi răspunde:/ «Ho, ho, ho, Măriuțo, ho!/ Nu mai cânta-așa frumos,/ Cămpăratu-i la vânat/ Și-i aproape de’nturnat,/ Și pe tine te-o-auzi/ Și pe tin’ te va ’ndrăgi/ Și pe min’ mă va urî!»”. Împărăteasa este observatorul prompt și al jocului călare cu model astral din fața cetății, în colindele de fecior, însă acolo ea pare o voce a feminității materne, prezente pe tot parcursul inițiatic masculin. Aici reacția ei implică o cunoaștere inițiatică, fiindcă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tineri. Și toți dădeau un colăcel mai mare și mai frumușel. Deși aveam 100 de colăcei, știam fiecare colăcel de la cine este și-i țineam înșirați pe o sfoară în cui. După ce m-am mărit, umblam cu flăcăii și eu uram tot satu. Și dimineața cădeam mort de obosală. Si când era joc în sat, jucam și eu, că mi-a fost tare drag să joc, mai ales cu fete frumoase, cum a fost Saveta lui dascălu Costachi Teodorescu. Aceia a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de ani mai tânără, aducea pe lume pe primul ei fecior, acum ghidul dumneavoastră. Vă rog să serviți câte un pahar pentru gazda noastră. Uimirea se citea pe fața tuturor. I-au sărutat mâna Mămichii și oaspeții m-au îmbrățișat, urându-mi "La mulți ani!" Ambasadorul Evghenii Tiajelnikov, cu care aveam cele mai bune relații și care vorbea fluent românește, după ce făcuse niște semne șoferului său, în timp ce noi închinam pentru ideea "excelentă" de a face acest popas surpriză, într-un mediu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
asupra sa îi dă prilejul a lupta pentru eliberarea coreligionarilor săi, punând astfel în deplină aplicare politica inaugurată de Petru cel Mare, - scria A. D. Xenopol într-un amplu studiu consacrat acestei problematici -, publică un manifest în care arată că Poarta, urând religia ortodoxă, i-a declarat război, pentru că ea a sprijinit cauza dizidenților în Polonia și că dominarea lor cea barbară caută să arunce în marea nelegiuirii și corpul și sufletul creștinilor ce trăiesc în Moldova, Valahia, Bulgaria, Bosnia, Erzegovina și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]