7,560 matches
-
proiectează pe fundalul unui cer sumbru, unde rostogolirea nourilor închipuie trecerea turmelor la iernat, iar mioara cu glas tragic se topește sub zările depărtării: „Ostenești... O clipă numai să te-oprești, Odihnește-ți ochii în afund de zare... Vai, pe zare-s nouri, - turmele cerești Ș-auzi glasul tragicei mioare... De ce fugi pe câmpuri, după ce chemări? Despletit ți-i părul , - albă vâlvătaie... Vezi, de vânturi dusă, s-a topit sub zări Miorița laie, bucălaie...” Un amănunt demn de subliniat ni se
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
oprești, Odihnește-ți ochii în afund de zare... Vai, pe zare-s nouri, - turmele cerești Ș-auzi glasul tragicei mioare... De ce fugi pe câmpuri, după ce chemări? Despletit ți-i părul , - albă vâlvătaie... Vezi, de vânturi dusă, s-a topit sub zări Miorița laie, bucălaie...” Un amănunt demn de subliniat ni se pare acela care privește utilizarea simbolului mamei de cioban. Poezia lui Labiș este dominată de un presentiment tragic și înglobează în sine o problematică de origine mioritică. Invocarea mamei de
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
o amintește pe aceea a mamei proprii în poemul Biografie: „Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună! Plinului pântec așa îi cânta într-o noapte cu lună. Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună. Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună, Ea mai vedea cum în șa voi sălta împreună Cu îndrăzneața fecioară-a pământului, brună, Și-n goana nebună vedea de pe-atunci cum răsună Tropotul lung
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Sărmanul Adrian, Copilul nimănui). Câteva scrieri se inspiră din poznele și isprăvile unor personaje ce își vor avea celebritatea lor: Haplea și Frosa, Lir și Tibișir, Timofte și Porumbița, Uitucilă. Alte culegeri includ adaptări iscusite ale unor legende din toate zările (Clopotul fermecat, Comoara cu povești, Povești de aur), povestiri istorice, basme compuse de el sau prelucrate. SCRIERI: Părăvulii, București, 1901; ed. București, 1904; ed. București, 1923; ed. Syracuse (SUA), 1989; De la frații de departe, Oradea, 1921; Nu tot ce zboară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
vîndut romanilor, să pornească un război în care ei să pună stăpînire pe întreaga lume distrugînd în primul rînd puterea romană, dar nebunia lor se uita și în ograda altora. Odată cu instalarea stăpînirii zeloților la Qumran, strigau către cele patru zări că va veni Vîrsta de Aur în care ei vor conduce prin sabie și foc toată lumea, procedeu practicat de bolșecivii cazari/jidani care au îndobitocit prin minciună și teroare o bună parte a lumii contemporane din secolul XX. Trebuie să
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
forme de terorism intelectual, de aici înainte el va fi citat ca autoritate de necontestat. De la cîteva mii de întunecați în urmă cu o sută de ani, au ajuns în mintea liftei cretine, cîtă frunză și iarbă în cele patru zări de nu-i mai poate cuprinde pămîntul. De la el s-a îmbolnăvit de cretinism și iudeo-satanism Tertulian care în Patrologia latina ll luînd textul din Faptele apostolilor 2:9-11, îl falsifică aducîndu-l ,,la zi” astfel: ,, În, precum într-adevăr alt
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
puteau să traducă ceva ce nu exista la acea dată ca text sacru. Mai este de reținut faptul că regele a cerut numai codul de legi fără vedeniile, tîmpeniile și proorocirile lor. Deci minciu- na este lată pînă în adîncul zărilor dar nimeni nu vrea să o vadă. Iordanes ne spune în Getica pe la mijlocul secolului Vl, că prima traducere a Torei a făcut-o Aquila din Pont în timpul împăratului roman Hadrian(117-138) pentru că așa știau atunci iudeo-creștinii, idee acceptată de biserica
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
putut fi realizate atât prin impunerea unor teme și modalități de abordare în filmul autohton, cât și prin cenzura totală sau parțială aplicată filmelor de import. Procedeul a fost aplicat încă de la începuturile controlului politic comunist asupra rețelei de difu zare. În anii ’50, soluțiile erau simple și brutale. În cinematografe se face un control riguros al filmelor. Rulează filme sovietice și puține filme progresiste din Apus. Așa cum am arătat, în ședința Comisiei Ideologice a CC al PCR din 23 mai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
etc. la „Revista muncii”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Dumineca”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Universul literar”, „Viața”, „Kalende”, „Flacăra”, „Basarabia literară”, „Vremea”, „Libertatea”, Curentul literar”, „Albina”, „Orizont”, „România literară”, „Argeș” ș.a., uneori sub semnăturile Everest Gerzan, Iosif Ladera, G. Veste-n Zare, Ernest Gheorghe Verzea. Puțin cunoscut a fost și a rămas poetul V. Deși până în 1942 publicase trei volume de versuri - Îngeri de lut (1933), Fugarnice (1935) și „cântece mecanice” în Uzina umbrelor tangente (1937) -, toate în tiraje reduse, abia Alter
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290503_a_291832]
-
vocabularul pășunist revalorificat de propaganda național-comunistă se cheamă Ființa Națională). În contrast, pseudo-emanații revoluției veghează la păstrarea integrității reale și simbolice amenințate. E important de remarcat însă că, în vreme ce aceste amenințări erau denunțate de propaganda ceaușistă ca venind din toate zările din vest cel mai adesea, supralicitând iredentismul maghiar, dar și, episodic, dinspre Bulgaria, și, în subtext, dar tocmai de aceea cu o forță cu atât mai mare, dinspre răsărit -, acum singura direcție incriminată este Occidentul, Ungaria și prietenii ei occidentali
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și în uitare. Cea mai frumoasă lună e în lac.” Astfel înțeleasă, oglindirea creează un univers mirific: „Culori și mirodenii cercuri fac / în jurul meu. Argila mea tresare / și cu cămașa cerului mă-mbrac / Și iată-mă-s, deodată, cer și zare.” Se identifică aici liricul sedus de ascensional și transfigurat, macedonskian, de beatitudini celeste. De acum înainte se definește progresiv și fizionomia lui ca poet de descendență clasică, uneori în variantă parnasiană, animat de idealul limpidității, al artei epurate de lestul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
hâde, prada și-o așteaptă/ Nu par a fi lucrarea înțeleaptă/ A unui Dumnezeu desăvârșit./ De ce, fără de rost, le-ai mai clădit?/ 830 Ibidem, p. 138. 831 Ibidem, p. 150. 832 Ibidem, p. 152. (trad. n.) 223 În câteși patru zări, pustia lor/ Alungă fiare, păsări, muritori./ Stăpâne bun, nu vezi că nu slujesc/ Decât să piarză neamul omenesc?/ Puzderie de trupuri - te cutremuri -/ Sau frânt de aceste stânci, din hău de vremuri./ În dragu-i, Doamne, surpă aste stânci/ În hăurile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de care aș avea atâta trebuință pentru ca să mai pot lucra și altceva decât politică. Quelle vie, mon Dieu, quelle vie! înțeleg ca, cu vremea, un om să se înreutățească, cum m-am înreutățit eu și n-am decât o singură zare de lumină în viața mea afară de tine. În privazul negru-al vieții o icoană de lumină”. Anul este scris cu creionul în manuscris, probabil de către Veronica Micle (Vezi „Dulcea mea doamnă / Eminul meu iubit”, Corespondență inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de noi și, dacă în privința incipitului este firesc, pentru că nu vrea să se știe cui i-a scris poetul, finalul trebuia păstrat. Cam greu de înțeles, textul spune, totuși, la o reluare insistentă a lecturii, că poetul are o singură zare de lumină în viață, acest cerc vicios dar „adevărat” în care se învârte, și asta îl macină, îi înrăutățește sănătatea. Se exprimă încrederea nemăsurată a sa în activitatea de ziarist, care este o muncă sisifică, mereu ridici bolovanul și el
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și piatra, ca simbol al libertății și al divinului care reclădește sacrul din ființa umană. Astfel, se descântă cu 9 pietre, se stropește cu apă, iar pietrele se pun pe capul bolnavului, iar, în timpul descântecului, se împrăștie în cele patru zări. Portretul evocativ al soarelui este realizat de epitetele cromatice și de indicii temporali care ipostaziază destinul soarelui, de la răsărituri la apusuri, măsurat, în descântec, de pietrele întemeietoare: "Soare negru, / Soare alb, / Soare vișiniu, / Soare sturungiu, / Soare di la prânz, / Soare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
S-o dus și s-o îmbrăcat / Și nici un ceas n-o durat, / Pe cai o încălecat, / La soare-n samă i-o dat / Să-i găsească, să-i păzească, / Ei iute să se pornească. / Soarele-n samă lua, / Peste zări îi petrecea / Și le pregătea ieșire, / Să meargă peste pădure..."167 Martor la trăirile omenești, soarele participă direct la suferință sau la bucurie: "De când badea a plecat, / Soarele s-a-ntunecat, / Nici luna n-o răsărit, / Nici bădița n-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ș-a rămas neîmpodobită, de altfel ar fi avut și ea așa pene ca și păunul."265 În ceremonialul nupțial, păunul și păunița sunt prezenți ca element comparativ care resemantizează imaginea binară, devenită complementară prin paralelismul analogic: "Pe deasupra istui sat, / Zarea focului se zărește, / Mândru păun se rotește; / Nu mi-i păun rotilat, / Da-i mirele fermecat / De mireasa din ist sat, / Cu surcele de la lemne, / Cu așchii de la proptele, / Cu sulfină din grădină, / Apă lină din fântână, / Cu pană de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
șoapte, zborul unor lilieci./ Vin, când ceru-i numai stele și-i de flori pământul nins,/ Să cădem pătrunși de farmec, tu învinsă, eu învins./ Și cu ochii duși în noapte, să mai stau pe gânduri dus/ Până ce coboară'n zare și luceafăru-n apus./ De-aș putea, ți-aș da ca-n basme, zările cu-al lor afund,/Ale marilor întinderi și comorile ce-ascund,/Numai ca să stau cu tine, stele de pe cer să-ți număr,/ Când zâmbind, te apleci să
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
flori pământul nins,/ Să cădem pătrunși de farmec, tu învinsă, eu învins./ Și cu ochii duși în noapte, să mai stau pe gânduri dus/ Până ce coboară'n zare și luceafăru-n apus./ De-aș putea, ți-aș da ca-n basme, zările cu-al lor afund,/Ale marilor întinderi și comorile ce-ascund,/Numai ca să stau cu tine, stele de pe cer să-ți număr,/ Când zâmbind, te apleci să-ți razămi capul tău de-al meu umăr ". Duminica, când ne plimbam pe
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
păstrase - și el! - o afecțiune tainică și intactă în timp și că, în 1904, ea îi inspirase poezia Portret, publicată în ediția a doua (1910) a primei lui cărți - Albastru: „E‐naltă și în mersu‐i Ușor se‐ nmlădie Ca zarea de lozii Când vântul o‐ mbie. 136 Seninul din șoaptă‐i Stă mintea să‐ ți fure Ca zvonul de șipot Sub bolți de pădure. Și‐n ochi i se‐ aprinde Noian de‐ nțelesuri Ca vraja ce‐așterne Amurgul pe șesuri
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
nu se mai întorc nici cu gând ul către aceia din mijlocul cărora s‐ au ridicat.” În primul număr din Răsăritul, G. Tutoveanu semnează poezia „La Putna” - pe care o redăm în continuare pentru a cunoaște mai bine poetul: Departe zările sunt limpezi,/ Și din splendoarea ´ntregii firi / Cu strai de raze ʹnvestmântate / Locașul sfintei mânăstiri. / Din larg de șesuri poposit‐au / Și de prin munți întunecoși, / În jurul zidurilor negre, / Talazuri albe de pioși... / Vrăjesc cântările de preoți / Întinsa mare de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și naivi, totodată, eram noi t inerii în acei ani, aflăm și din versurile „Când voi veni”... de Aurel Stanciu, din ziarul din 19 octombrie 1955: Mă chemi, iubita mea, din depărtări, Când frunza‐n toamnă zboară‐n larg de zări Și mă aștepți cu dor, cu nerăbdare; Eu știu ce‐nseamnă ‐ aceea așteptare. Și voi veni, că așteptarea ta 178 Mă va aduce‐n sat în pragul serii Și nu de vinul nou m‐oi îmbăta, Ci doar de sfântul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
chiar poezii. Am reținut, nu întâmplător, poezia „Români, priviți spre hotare!” de Gh. Filiche, Priponești Tutova, în numărul 4 din aprilie 1937, din care redăm ultimele versuri: „...Atât de duios vi‐i trecutul Și jertfa atâta de mare, 315 În zare mijește furtuna, Români, priviți spre hotare!” Premoționale spusele învățătorului Gh. Filiche din Priponeștii nașterii mele... N‐a trecut mult și Mareșalul avea să ordone: „Ostași, treceți Prutul!” Ostașii au executat ordinul, căpitanul în rezervă Iorgu Filiche a fost mobilizat și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
mânjite de funingine, erau primite de membrii Academiei Bârlădene cu exclamații de epopee.” De altfel, în „Florile Dalbe”, sub egida cercului literar de 334 la Academia Bârlădeană, a debutat I.Valerian cu poezia „În albastru”: Cu ochii duși departe În zarea plină de fiori Mă prind visând adeseori În zarea plină de fiori De năzuinți deșarte.” Dacă C. Medeleanu, N.Hoina, I. Pârvulescu, C. Gruia, T. Spătaru, C. Papazisu, Virgiliu Nițulescu, Iulian Popovici, cu așa de promițătoare începuturi n au mai
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cu exclamații de epopee.” De altfel, în „Florile Dalbe”, sub egida cercului literar de 334 la Academia Bârlădeană, a debutat I.Valerian cu poezia „În albastru”: Cu ochii duși departe În zarea plină de fiori Mă prind visând adeseori În zarea plină de fiori De năzuinți deșarte.” Dacă C. Medeleanu, N.Hoina, I. Pârvulescu, C. Gruia, T. Spătaru, C. Papazisu, Virgiliu Nițulescu, Iulian Popovici, cu așa de promițătoare începuturi n au mai stăruit să „bată la porțile vieții cu „Florile Dalbe
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]