78,666 matches
-
sud, din apropierea orașului Ștefan Vodă (Raionul Ștefan Vodă, Republica Moldova), trece printr-o vale cu lățimea de 2 km, curge pe direcția sud, străbate teritoriul raionului Ștefan Vodă din Republica Moldova, traversează frontiera dintre Republica Moldova și Ucraina, trecând apoi în raioanele Cetatea Albă și Sărata din Regiunea Odesa (Ucraina). Pe măsură ce coboară spre vărsare străbate o zonă joasă din Bazinul Mării Negre și se varsă în râul Sărata, în apropierea satului Gnadenfeld. El are un debit foarte mic, iar în verile mai secetoase poate chiar
Râul Gealair () [Corola-website/Science/318451_a_319780]
-
celor sovietice, precum a fost cazul colaboraționiștilor uciși de partizanii din Iugoslavia în timpul masacrului de la Bleiburg. Cei care nu au fost executați au fost deportați în lagărele de muncă obligatorie (gulaguri). Printre repatriații cu forța s-au numărat și emigranții „albi”, care nu fuseseră niciodată cetățeni sovietici, dar care luptaseră de parte Germaniei Naziste împotriva Uniunii Sovietice. Printre deportați s-au aflat personalități ale emigrației precum generalul Andrei Șkuro și atamanul cazacilor de pe Don, Piotr Krasnov. Deportările emigranților albi contravenea angajamentelor
Operațiunea Keelhaul () [Corola-website/Science/318461_a_319790]
-
și emigranții „albi”, care nu fuseseră niciodată cetățeni sovietici, dar care luptaseră de parte Germaniei Naziste împotriva Uniunii Sovietice. Printre deportați s-au aflat personalități ale emigrației precum generalul Andrei Șkuro și atamanul cazacilor de pe Don, Piotr Krasnov. Deportările emigranților albi contravenea angajamentelor asumate de delegația britanică la Conferința de la Ialta, prin care aceștia se angajau să predea doar cetățenii sovietici, care avuseseră această calitate după 1 septembrie 1939. (Vedeți și: Trădarea cazacilor). Ultima repatriere forțată din cadrul Operațiunii Keelhaul, care a
Operațiunea Keelhaul () [Corola-website/Science/318461_a_319790]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale
Eschipolos, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318475_a_319804]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Sărata-Mică a fost fondat în anul 1910 de către țărani ucraineni. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sărata-Mică a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea
Sărata-Mică, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318478_a_319807]
-
capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Sărata-Mică a fost fondat în anul 1910 de către țărani ucraineni. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sărata-Mică a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități de români și ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 419 locuitori din sat, 310 erau ucraineni (73.99%), 59 români (14.08%), 49 ruși
Sărata-Mică, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318478_a_319807]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Sulița a fost fondat în anul 1910 de către țărani ucraineni. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sulița a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea
Sulița, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318477_a_319806]
-
capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Sulița a fost fondat în anul 1910 de către țărani ucraineni. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sulița a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate mică de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 346 locuitori din sat, 313 erau ucraineni (90.46%), 24 români (6.94%), 7 ruși
Sulița, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318477_a_319806]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții
Baccialia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318486_a_319815]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții
Deljiler, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318487_a_319816]
-
dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. Jandarmii au arestat patru membri ai sovietului bolșevic. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Deljiler a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și comunități mici de ruși și români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 4.397 locuitori din sat, 4.281 erau bulgari (97.36%), 37 ruși (0
Deljiler, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318487_a_319816]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții
Tropoclo, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318472_a_319801]
-
preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Tropoclo a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate mică de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 1.691 locuitori din sat, 1.629 erau ucraineni (96.33%), 43 români (2.54
Tropoclo, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318472_a_319801]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții
Zolocari, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318484_a_319813]
-
localității. K.A. Orlovski a organizat trupele sovietice care au luptat în ianuarie 1918 împotriva armatei române. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Zolocari a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.432 locuitori din sat, 3.069 erau ucraineni (89.42%), 287 ruși (8.36%), 38
Zolocari, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318484_a_319813]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Cișme făcea parte din Ocolul Chiliei a Ținutului Ismail . Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste
Cișmele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318485_a_319814]
-
991 locuitori (2001) , în majoritate de naționalitate ucraineni. Din componența raionului fac parte orașul Tatarbunar și 34 sate. Înainte de ocuparea Basarabiei și Bucovinei de nord de către Uniunea Sovietică în 1940, teritoriul său a făcut parte din județele Ismail și Cetatea Albă ale României Mari. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Localitățile componente ale actualului raion Tatarbunar au făcut parte din Ocolul Chiliei al Ținutului Ismail și din Ocolul Achermanului al Ținutului Bender. După ocuparea Basarabiei de către Imperiul Țarist, începând din anul 1818 s-au
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei acest teritoriu. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, sudul Basarabiei a intrat în componența României, localitățile actualului raion Tatarbunar fiind incluse în plasele Tatar-Bunar și Tuzla a județului Cetatea Albă și în Plasa Chilia-Nouă a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și grupuri minoritare importante ale românilor (în partea de vest), bulgarilor (în satul Deljiler, rușilor (în sud) și germanilor basarabeni (în câteva sate mici
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
unul dintre cele mai îndepărtate raioane de centrul regional Odesa, distanța între acesta și centrul raional fiind de 165 km. În prezent, raionul se învecinează în partea de nord cu raionul raionul Sărata, în partea de est cu raionul Cetatea Albă, în partea de sud cu Marea Neagră, în partea de sud-vest cu raionul Chilia și în partea de nord-vest cu raionul Arciz. Raionul Tatarbunar are o suprafață mare ocupată de ape. Pe teritoriul său se află lacurile: lacurile Sasic, Djantșai, Sasicul
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții
Nerușai, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318474_a_319803]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Borisovca a fost întemeiat în anul 1822 de către țărani moldoveni fugiți de iobăgie. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din
Borisăuca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318476_a_319805]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Hagider a fost fondat de către țărani ucraineni iobagi fugiți de pe moșii din provinciile centrale din Rusia. În anul 1908 țăranii săraci au organizat o miting în care au cerut convocarea unei Adunări Constituante
Hagider, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318501_a_319830]
-
Constituante și transferul întregului pământ către cei care-l muncesc. Poliția i-a arestat pe organizatorii mitingului . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Hagider a făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat
Hagider, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318501_a_319830]
-
mitologia celtică, Belobog din mitologia slavă și alții. Acest album marchează sfârșitul trilogiei începută cu Dauði Baldrs și continuată cu Hliðskjálf, titlul ultimei piese fiind edificator în acest sens. Titlul albumului a fost inițial Den Hvite Guden (în românește Zeul Alb), dar a fost schimbat din cauza acuzațiilor de rasism. Revista "Terrorizer" a clasat "Belus" pe locul 6 în clasamentul ""Cele mai bune 40 de albume ale anului 2010"".
Belus (album) () [Corola-website/Science/320392_a_321721]