75,240 matches
-
câmp minat. Două tanchete L3/33 din capul coloanei au rămas înțepenite într-un gard de sârmă ghimpată, următoarea a fost parțial distrusă de o mină terestră, o alta a căzut într-un șanț, iar restul de două și-au oprit înaintarea după ce au avut probleme mecanice. Un batalion al Regimentului motorizat al 65-lea din Divizia "Trieste", care a încercat să atace Reduta Ruinată din spate, a fost oprit din înaintare de infanteria franceză. Acest batalion a abandonat obiectivul inițial
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
a căzut într-un șanț, iar restul de două și-au oprit înaintarea după ce au avut probleme mecanice. Un batalion al Regimentului motorizat al 65-lea din Divizia "Trieste", care a încercat să atace Reduta Ruinată din spate, a fost oprit din înaintare de infanteria franceză. Acest batalion a abandonat obiectivul inițial și și-a continuat înaintarea spre Séez. Coloana stângă a Corpului Alpin a întâmpinat o rezistență redusă și a ajuns cu ușurință pe 22 iunie pe malul drept al
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
intrat în vigoare, deși unitățile avansate ale Diviziei "Cagliari" ajunseseră la aproximativ cinci kilometri de Modane. În vreme ce "Susa" a ocupat Lanslebourg și a continuat atacul spre Termignon, batalionul al 3-lea al Regimentului al 64-lea de infanterie a fost oprit din înaintare. Ruta pe care trebuia să înainteze fusese minată puternic, pe drum fiind amplasat numeroase obstacole antitanc și antinfanterie. Un batalion al Regimentului de infanterie 231 "Avellino" și un batalion de tancuri din Divizia "Brennero" a fost trimis în
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
fiind amplasat numeroase obstacole antitanc și antinfanterie. Un batalion al Regimentului de infanterie 231 "Avellino" și un batalion de tancuri din Divizia "Brennero" a fost trimis în ajutorul Regimentului 64. Două tanchete L3 au fost blocate de exploziile unor mine, oprind înaintarea întregii coloane italiene. Profitând de acest incident, artileria franceză a reușit să distrugă restul tancurilor din coloană. Infanteriștii italieni au reușit să înainteze cu greu sub focul puternic al artileriei și mitralierelor franceze, ajungând în cele din urmă în spatele
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
debarcare și de aceea rechiziționase vase de pescuit și de agrement. Marina italiană a încercat să execute câteva debarcări dar, după ce unele dintre vasele folosite au eșuat în apele puțin adânci, întreaga operațiune a fost anulată. Divizia "Cosseria" a fost oprită din înaintare de tirurile bateriilor de artilerie de la Cap Martin și din fortul "Mont Agel", care au distrus un tren blindat. În ciuda opoziției francezilor, folosindu-se de condițiile meteo - furtună cu fulgere și ceață - italienii au reușit să ocupe cartiere
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de pe 24 iunie a trebuit să fie anulată datorită condițiilor meteo nefavorabile. Soldații francezi, cu excepția garnizoanei fortului avansat de la Pont Saint-Louis, s-au retras treptat din Menton. Pe 24 iunie, infanteria italiană a ajuns în câmpia Carnolès, unde au fost opriți de focul artileriei franceze. Pentru anihilarea francezilor, bombardierele italiene au efectuat mai multe raiduri în zonă. 24 iunie a fost ziua în care fortul Pont Saint-Louis s-a angajat în ultimele dueluri de artilerie cu bateriile italiene. Tirul tunurilor franceze
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
cererilor prezentate francezilor era moderată, Italienii renunțând la pretențiile asupra văii Ronului, insulei Corsica, Tunisiei și a Somaliei franceze. Roatta avea să afirme mai târziu ca aceste pretenții reduse au fost datorate eleganței ("signorilità") lui Mussolini, care l-ar fi oprit să pretindă mai mult decât reușiseră militarii să cucerească. În seara zilei de 21 iunie, ambasadorul italian la Berlin Dino Alfieri a transmis superiorilor săi condițiile germane pentru semnarea armistițiului . Ciano avea să comenteze „În aceste condiții [blânde], Mussolini nu
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
iunie 1940, Ciano a scris în jurnalul său că Mussolini a fost foarte umilit de prestația armatei în timpul invaziei în Franța, de vreme ce „trupele noastre nu au înaintat. Chiar și azi, ele nu au fost capabile să treacă și s-au oprit în fața primului punct francez întărit care a rezistat.” Mussolini a dat vina pe felul de a fi al italienilor pentru eșecurile din prima zi a ofensivei. După semnarea armistițiului, subliniindu-și nefericirea, el a remarcat faptul că a fost vorba
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
italian Giorgio Rochat a scris că „rezultatul final a marii ofensive italiene a fost de-a dreptul mizerabil”. Istoricii J. E. Kaufmann și H. W. Kaufmann au subliniat la rândul lor modul în care „șapte divizii franceze ... au reușit să oprească grupul de armată italian de mai mult de treizeci de divizii”. Responsabilii militari italieni au cerut ajutorul germanilor, care ar fi trebuit să învăluie pozițiile franceze. Plănuitul atac german a fost anulat până la urmă, iar „soldații francezi din Alpi ... nu
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
au fost victorioase în nordul Franței, ar fi întâmpinat probleme în condițiile de teren din Alpi, care au fost numite „poate cel mai puțin potrivit dintre toate teatrele de operațiuni posibile”. Atacul prin Pasul Petit-Saint-Bernard Pass din Alpi a fost oprit din chiar prima zi de o furtună puternică de zăpadă Trupele italiene blocate în zăpadă au fost ținte ușoare pentru lunetiștii francezi, iar cărările montane bătute de vânturi puternice au permis comandourilor franceze să organizeze numeroase ambuscade. Zăpada a împiedicat
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
fost nevoit să o anuleze în plină acțiune victorioasă, din dispoziția șefului Guvernului provizoriu din Rusia, Aleksandr Kerenski, ca urmare a ruperii frontului din Galiția, la Ternopol, de către forțele germane. În iulie și august 1916, forțele ruso-române au reușit să oprească ofensiva lansată de forțele germane de sub comanda feldmareșalului August von Mackensen, în Bătălia de la Mărășești. După Revoluția din Octombrie, generalul Șcerbaciov a reușit, pentru un timp, să limiteze propagarea influenței și agitației bolșevice în rândul trupelor. A reușit, astfel, ca
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
și prizoniera sa, Daisy Domergue, călătoresc cu diligența spre orășelul Red Rock, unde Ruth o va duce în fața justiției pe Daisy pentru a fi spânzurată pentru crimă. De-a lungul drumului, maiorul Marquis Warren (un alt vânător de recompense) îl oprește și își negociază transportul său spre Red Rock, împreună cu cadavrele a trei infractori pe care îi ucisese pentru recompensă. Deși el și Marquis se cunosc din trecut și sunt în relații amicale, Ruth se teme de oricine care ar putea
Cei 8 odioși () [Corola-website/Science/335409_a_336738]
-
ca el să-și lase armele la vizitiul O.B. Pe drum, Ruth își amintește că Warren are o scrisoare primită de la Abraham Lincoln și îi cere să o citească din nou. Diligența cu care călătoresc Ruth și Warren este oprită și de Chris Mannix, un om care pretinde a fi noul șerif din orășelul Red Rock. După ce Warren și Ruth se înțeleg să-și protejeze reciproc potențialele recompense, iar Ruth îi returnează lui Warren arma în urma acordului, cei doi îl
Cei 8 odioși () [Corola-website/Science/335409_a_336738]
-
pentru proiectul bisericii, care urma să fie construită pe un teren donat de Primăria Municipiului București. Piatra de temelie a fost pusă în 23 august 1935 și structura a fost terminată complet în 15 noiembrie 1938. Apoi munca s-a oprit din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial, dar a fost reluată între 1946-1959. Iconostasul din marmură și alabastru, cu icoane din mozaic, a fost făcut între 1952-1959, în urma planurilor arhitectului Ionescu-Berechet și cu contribuții ale artiștilor Ion Dimitriu-Bârlad, Constantin Baraschi
Biserica Cașin () [Corola-website/Science/335406_a_336735]
-
japoneze". Un an mai tarziu îi va apărea traducerea "Eșarfe de mătase. Antologie japoneză", pentru care primește premiul Academiei Române. Tălmăcirea lui Stamatiad este relativ liberă, neurmând însă fidel regula 5-7-5. <poem>Vântul adie - Umbra glicinei Abia tremură. O barcă se-oprește. În față, pe țărm: Un piersic în floare. Printre ierburile uscate, Factorul rural a trecut: Vulpea!</poem> În anul 1970, Ion Acsan, Dan Constantinescu și Ioanichie Olteanu publică "Din lirica japoneză : Antologie", lucrare care a contribuit fundamental la popularizarea poemelor
Haiku în România () [Corola-website/Science/335455_a_336784]
-
LMV 4 și HSL Zuid să circule prin Antwerpen-Centraal fără să mai fie nevoie să întoarcă și să ocolească orașul pe calea ferată de centură. Mersul anterior al trenurilor de mare viteză obliga cursele Amsterdam-Bruxelles ori să circule și să oprească doar în Gara Berchem, ori să ajungă până în Antwerpen-Centraal, dar acolo să întoarcă. Construcția a fost terminată în linii mari în 2007, iar primele trenuri au început să circule prin tunel pe 25 martie 2007. Întregul proiect a costat Infrabel
Gara Antwerpen-Centraal () [Corola-website/Science/335474_a_336803]
-
arhitectul belgian architect Jacques Voncke, sub coordonarea biroului Eurostation. Gara Centrală este conectată direct prin coridoare subterane cu stațiile de premetrou Astrid și Diamant, prin care circulă tramvaiele , , , , , și ale companiei De Lijn. La nivelul solului, în fața pieței "Koningin Astridplein", opresc tramvaiele 10, 11, 12 și 24. În apropiere, pe "Pelikaanstraat" și "Koningin Astridplein", au stație câteva curse locale sau regionale de autobuz, printre care naveta spre Aeroportul Bruxelles, cu autocare la fiecare oră. Autogara pentru autobuzele regionale, situată în "Franklin
Gara Antwerpen-Centraal () [Corola-website/Science/335474_a_336803]
-
externa, mult peste limita obișnuita Transpirația va afectează rutina zilnica Experimentați episoade de transpirație nocturna fără niciun motiv aparent Antiperspirantele Prima linie de tratament pentru transpirația excesiva sunt antiperspirantele. Trebuie făcută o delimitare clara intre deodorante si antiperspirantele. Deodorantele nu opresc transpirația ci doar neutralizează mirosul cauzat de bacteriile care se descompun la nivelul pielii, ca urmare a transpirației abundente. Antiperspirantele reduc sau chiar opresc transpirația excesiva. Antiperspirantele sunt deosebit de eficiente pentru tratamentul transpirației axilare. In mod normal, sunt nevoie de
Hiperhidroză () [Corola-website/Science/335486_a_336815]
-
pentru transpirația excesiva sunt antiperspirantele. Trebuie făcută o delimitare clara intre deodorante si antiperspirantele. Deodorantele nu opresc transpirația ci doar neutralizează mirosul cauzat de bacteriile care se descompun la nivelul pielii, ca urmare a transpirației abundente. Antiperspirantele reduc sau chiar opresc transpirația excesiva. Antiperspirantele sunt deosebit de eficiente pentru tratamentul transpirației axilare. In mod normal, sunt nevoie de trei pana la cinci zile pentru a se observa rezultatele utilizării unui antiperspirantele profesional ( ex: Odaban). Cel mai frecvent efect secundar este iritația pielii
Hiperhidroză () [Corola-website/Science/335486_a_336815]
-
Eindhoven și Nijmegen spre podul de peste Rin de la Arnhem, având ca obiectiv forțarea cursului Rinului și depășirea liniei Siegfried, ca prima fază în asaltul final spre Berlin. Forțele aeropurtate aliate au fost înfrânte la Arnhem, iar înaintarea aliată a fost oprită la sud de cursul inferior al Rinului, ceea ce a dus la formarea unei pungi înguste care se întindea de la nordul frontierei belgiene în sud-estul Olandei. Forțele germane au atacat această pungă din capul de pod de pe malul vestic al râului
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]
-
au fost ridicate două monumente. Pe malul pârâului Loobeek, unde drumul Overloon - Venray, traversează cursul de apă, a fost dezvelit un monument dedicat Regimentului regal Norfolk. Un alt monument a fost ridicat în Parcul Libertății Traducere a textului plăcii memoriale: "OPREȘTE-TE PENTRU UN MOMENT, vizitatorule, și gândește-te că pământul pe care calci a fost odată unul dintre cele mai sălbatic disputate sectoare ale câmpului de luptă de la Overloon. Aici au avut loc lupte grele corp la corp. Numeroși tineri
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]
-
mare parte prin Berlinul de Vest, dar traversau și zone relativ scurte din Berlinul de Est, în centrul orașului. Aceste linii au continuat să fie deschise vest-berlinezilor; cu toate acestea, garniturile traversau majoritatea stațiilor din Berlinul de Est fără să oprească, deși, din motive tehnice și legate de siguranța călătorilor, erau obligate să încetinească semnificativ în fiecare stație. Trenurile opreau totuși în Gara Berlin Friedrichstraße, care servea drept nod intermodal între U6 și mai multe linii S-Bahn. Numele "Geisterbahnhof" a fost
Stație fantomă () [Corola-website/Science/335521_a_336850]
-
Aceste linii au continuat să fie deschise vest-berlinezilor; cu toate acestea, garniturile traversau majoritatea stațiilor din Berlinul de Est fără să oprească, deși, din motive tehnice și legate de siguranța călătorilor, erau obligate să încetinească semnificativ în fiecare stație. Trenurile opreau totuși în Gara Berlin Friedrichstraße, care servea drept nod intermodal între U6 și mai multe linii S-Bahn. Numele "Geisterbahnhof" a fost curând aplicat de vest-berlinezi tuturor acestor stații foarte bine păzite, pe care le puteau vedea doar din trenurile în
Stație fantomă () [Corola-website/Science/335521_a_336850]
-
din trenurile în mișcare. Totuși, termenul nu a devenit niciodată oficial. Hărțile din acea perioadă a rețelei de metrou din Berlinul de Vest indicau aceste stații ca fiind „"Bahnhöfe, auf denen die Züge nicht halten"” („stații în care trenurile nu opresc”). Hărțile rețelei de metrou din Berlinul de Est nu înfățișau nici liniile din Berlinul de Vest, nici stațiile fantomă. Hărțile U-Bahn din gara de transfer Friedrichstraße erau unice: pe ele figurau toate liniile din vest, dar nu și "Geisterbahnhöfe", și
Stație fantomă () [Corola-website/Science/335521_a_336850]
-
S-Bahn Bornholmer Straße a fost singura stație fantomă care nu se găsea într-un tunel. Era situată aproape de Zidul Berlinului, lângă punctul de trecere a frontierei din Bornholmer Straße. Garniturile din Berlinul de Vest treceau prin această gară fără să oprească. Trenurile S-Bahn treceau prin aceeași gară, dar pe șine diferite. Liniile folosite de vest și est-berlinezi erau despărțite unele de altele printr-un gard înalt. Alt caz particular a fost Gara Wollankstraße. Precum Bornholmer Straße, era o stație S-Bahn deservită
Stație fantomă () [Corola-website/Science/335521_a_336850]