74,102 matches
-
primară - legi și ordonanțe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislația primară se realizează doar în limitele și potrivit normelor care le ordonă'”, se arată în expunerea de motive. Articolul referitor la conflictul de interese, modificat Proiectul modifică și primul alineat al articolului 301 din Codul penal referitor la conflictul de interese, înlocuind sintagma „raporturi comerciale”, declarată neconstituțională, cu sintagma „raporturi specifice celor dintre profesioniști”. „Rațiunea acestei înlocuiri constă în faptul că, după
Dezbatere publică la Ministerul Justiției by Andreea Marinaș () [Corola-website/Journalistic/101207_a_102499]
-
detalieze legislația primară se realizează doar în limitele și potrivit normelor care le ordonă'”, se arată în expunerea de motive. Articolul referitor la conflictul de interese, modificat Proiectul modifică și primul alineat al articolului 301 din Codul penal referitor la conflictul de interese, înlocuind sintagma „raporturi comerciale”, declarată neconstituțională, cu sintagma „raporturi specifice celor dintre profesioniști”. „Rațiunea acestei înlocuiri constă în faptul că, după intrarea în vigoare a Codului civil, noțiunea de comerciant a fost înlocuită de cea de profesionist, definiția
Dezbatere publică la Ministerul Justiției by Andreea Marinaș () [Corola-website/Journalistic/101207_a_102499]
-
scrisoare a unui soldat pșav către mama sa” (1915) etc.). În cele mai bune compoziții epice, Vaja Pșavela tratează viguros problemele ridicate de interacțiunea individului cu societatea, a omenirii cu lumea naturală și a dragostei umane cu dragoste de țară. Conflictul dintre individ și temi (comunitate) este descris în poemele epice "Aluda Ketelauri" (1888, în traducere rusă în 1939) și "Gazdă și oaspete" (1893, în traducere rusă în 1935). Personajele principale din ambele lucrări ajung să pună în discuție și în
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
de Est) împotriva asupritorilor iranieni în 1659. Vaja Pșavela nu are rival nici în domeniul poeziei georgiene în deosebitele și evocatoarele sale reprezentări ale Naturii - pentru care a simțit o dragoste profundă. Peisajele lui sunt pline de mișcare și de conflicte interne. Dicția sa poetică este saturată cu toate bogățiile limbii sale materne și totuși aceasta este o limbă literară impecabil de exactă. Grație traducerilor excelente în limba rusă (realizate de Nikolai Zaboloțki, V. Derjavin, Osip Mandelștam, Boris Pasternak, S. Spasski
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
adiacente provinciei Nagorno-Karabah, precum și desfășurarea unor referendumuri (plebiscite) în Nagorno-Karabah și în Azerbaidjan cu privire la viitorul statut al regiunii. În perioada 10-11 februarie 2006 Kocharyan și Aliyev s-a întâlnit la Rambouillet, Franța, pentru a discuta principiile fundamentale de soluționare a conflictului, inclusiv retragerea trupelor, formarea unor trupe internaționale de menținere a păcii și statutul provinciei Nagorno-Karabah. În timpul zilelor și săptămâni lor ce au precedat discuțiile din Franța, copreședinții Grupului OSCE de la Minsk au exprimat un optimism prudent că se poate ajunge
Robert Kocharyan () [Corola-website/Science/336061_a_337390]
-
carențele de instruire militară și tehnică și pentru a finaliza organizarea și formarea militară a trupelor. Din cauza ordinelor venite din România de a se evita orice implicare militară care nu ar fi servit interesului național românesc, s-a declanșat un conflict de interese între conducerea superioară a Corpului - sprijinită de ofițerii francezi ai Misiunii și cei care răspundeau de respectiva unitate din partea Guvernului Român și din partea voluntarilor, în contextul în care primii intenționau să folosească trupele în lupta împotriva bolșevicilor. În
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
efectuat în iarna 1918-1919 atât conform unor criterii mai stricte, cât și în sensul unor aspirații care nu erau, neapărat proprii voluntarilor înrolați, iar efectivul unității s-a diminuat astfel la aproximativ jumătate prin selecție sau prin plecări voluntare. Deoarece conflictul de interese a persistat până la începutul primăverii 1919, militarii unității au fost folosiți până atunci doar la activități de pază ale unor puncte strategice și de control al unor lagăre. Un acord pentru recunoașterea dreptului României asupra Basarabiei, mediat de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a bolșevică. Astfel românii s-au putut replia în continuare spre baza din Vladivostok, întârziați doar de necesitățile aprovizionării sau de problemele legate de folosirea cu prioritate, a materialului rulant de către trupele uneia sau ale alteia dintre națiunile implicate în conflictul siberian. Repatrierea Legiunii, alături de cea a restului prizonierilor de război români din Siberia, a avut un caracter amplu și complex, implicând dificultăți de regrupare și deplasare a acestora, precum și de asigurare a finanțării operațiunilor. În acest scop, a fost trimisă
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Regat nu s-a putut interesa de soarta prizonierilor transilvăneni, considerați de statul român drept o problemă internă a Austro-Ungariei. Inițiativa de organizare a prizonierilor români în unități de voluntari a premers intrarea României în război, apărând încă de la începutul conflictului mondial, deoarece mulți dintre prizonieri au dorit să se alăture efortului militar de distrugere a Imperiului Dualist. Cu predilecție, această inițiativă s-a datorat intelectualilor aflați printre captivi și refugiaților transilvăneni din Regat, cu susținerea grupărilor proantantiste din țară. În
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
la sfârșitul anului 1918, pentru a finaliza organizarea și formarea militară a trupelor. În drum spre est, românii s-au dezangajat de frontul Războiului Civil Rus și au avansat spre marea liberă. Sosiți însă în cantonament, voluntarii au intrat în conflict cu colonelul Kadlec. Într-un atare situație, conducătorul Misiunii Militare Franceze în Siberia a Consiliului Suprem Aliat, generalul i-a solicitat lui Nițescu să se prezinte la Omsk pentru ca acesta să furnizeze explicații și să i se explice contextul frontului
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
români. Ca atare relațiile dintre Kadlec și români s-au agravat. În urma întâlnirii cu Nițescu însă, generalul a pus "Corpul de Voluntari Români" sub comanda directă a Misiunii Militare Franceze, intenționând să-l înlocuiască pe Kadlec cu un ofițer francez. Conflictul devenind ireconciliabil, un memoriu scris de Voicu Nițescu l-a informat ulterior pe general, despre solicitarea fermă a românilor de a le fi schimbat comandantul, astfel că Janin și-a materializat decizia trimițând pe ofițerii francezi Malgrat și Buinsse. Aceștia
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
ceh, insistând ca acesta să conduc, în continuare "Corpul de Voluntari Români". Având drept obiectiv urmarea ordinelor venite din România de a evita orice implicare militară care nu ar fi servit interesului național românesc, "Consiliul Național Român" a intrat în conflict de interese cu colonelul ceh și ofițerii francezi, în contextul în care aceștia au intenționat folosirea trupelor în lupta împotriva bolșevicilor. În ianuarie 1919 Nițescu a plecat în țară pentru a organiza repatrierea voluntarilor și prizonierilor din Siberia, astfel că
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de a implica pe cât posibil mai repede în evenimentele propriu-zise trupele românești ale Legiunii, la Conferința de Pace de la Paris din 1919 a acționat pe lângă conducătorul delegației române Ion I. C. Brătianu. În luna martie a anului 1919 criza provocată de conflictul românilor cu Misiunea Militară Franceză a luat sfârșit, dar de abia pe 10 mai Guvernul României a comunicat generalului Janin acordul său ca "Legiunea Română de Voluntari" să lupte pentru cauza aliată, sub ordinele Misiunii. Ca efect al acordului de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
decembrie 1947 au plecat cu vaporul de emigranți „ilegali” „Kibutz Galuyot” (Pan York) în Palestina. Vaporul a fost oprit pe mare de către armata britanică iar pasagerii trimiși în tabere de arest în Cipru. În martie 1948 în plină perioadă a conflictului dintre arabi și evrei Shahan și familia au putut debarca în Palestina,unde pe o parte din teritoriu s-a proclamat în mai statul independent Israel. Shahan a locuit și a învățat împreună cu sora lui în Satul de copii și
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
în timp ce "IED" este folosit pentru dispozitive improvizate și asamblate de grupuri paramilitare, insurgente sau teroriste. Utilizarea minelor de teren este controversată din cauza potențialului lor de a fi arme folosite fără discernământ. Ele pot rămâne periculoase după mulți ani de la încheierea conflictului, afectând economia și civilii din multe națiuni în curs de dezvoltare. Convenția din 1997 privind Interzicerea Utilizării, Stocării, producerii și Transferului de Mine antipersonal și Distrugerea acestora, cunoscută și ca "Tratatul de la Ottawa" a fost încheiat din cauza unor presiuni din partea
Mină de teren () [Corola-website/Science/336080_a_337409]
-
pentru acest prim scop, astfel, utilizarea lor pe scară largă în zone demilitarizate (DMZs) probabil tensionate , cum ar fi Cipru, Afganistan și Coreea. Începând din anul 2013, numai guvernele care încă puneau mine de teren au fost Myanmar în cadrul unui conflict intern, și Siria, înrăzboiul civil. Minele de teren continuă să ucidă sau rănesc cel puțin 4.300 de oameni în fiecare an, chiar zeci de ani după finalul conflictelor pentru care acestea au fost plasate. Jiao Yu în prefața lui
Mină de teren () [Corola-website/Science/336080_a_337409]
-
care încă puneau mine de teren au fost Myanmar în cadrul unui conflict intern, și Siria, înrăzboiul civil. Minele de teren continuă să ucidă sau rănesc cel puțin 4.300 de oameni în fiecare an, chiar zeci de ani după finalul conflictelor pentru care acestea au fost plasate. Jiao Yu în prefața lui la "Huolongjing Quanzhi", scrisă în 1412 AD, a susținut că al 3-lea Cancelar Zhuge Liang a Regatului Shu, nu a folosit numai "arme de foc", ci și mine
Mină de teren () [Corola-website/Science/336080_a_337409]
-
anterior al arhitectului în construirea unui magazin similar la Jaroměř, în perioada 1909-1911. Datorită amplasării sale proeminente în centrul orașului, clădirea lui Gočár a fost supusă unor reguli de armonizare stricte care impuneau ca aspectul magazinului să nu intre în conflict cu spațiul istoric. Clădirea folosește astfel stilul de arhitectură barocă într-o formă cubistă, exemplificând astfel „contextualizarea” arhitecturii cubiste. Există mai multe elemente cubiste la parter și la balconul cu balustradă. Primele planuri ale lui Gočár nu au fost bine
Casa Madonei Negre () [Corola-website/Science/336102_a_337431]
-
Regatul Ungariei, el a dobândit Austria, Stiria, Carintia și Carniola, extinzând astfel teritoriul boem până la Marea Adriatică. Ei au fost atât de puternici, încât regele Ottokar al II-lea aspira la coroana imperială a Sfântului Imperiu Roman. Aceste aspirații au început conflictul cu Casa de Habsburg, care erau, până atunci, prinți puțin cunoscuți. Reprezentantul lor Rudolf a fost ales ca rege al romanilor. Ottokar al II-lea a luptat cu Rudolf în mai multe războaie. În Bătălia de la Marchfeld (1278), oștile lui
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
Sfântului Imperiu Roman. Titlul, cu toate acestea, nu a fost ereditar. Boemia a fost singurul principat din Sfântul Imperiu Roman, care a fost ridicat la statutul de regat înainte de Războaiele Napoleoniene. Motivul acestei modificări de statut a fost puterea: de îndată ce conflictele civile din Boemia au fost înăbușite, ducele ceh a devenit principalul aliat al oricărui candidat pentru tronul imperial. Împăratul putea, astfel, utiliza forțele boeme pentru a-i pedepsi pe rebelii care erau vecinii cehilor, efectuând raiduri pe pământurile lor. Acest
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
Vratislau al II-lea al Boemiei ca primul rege al Boemiei, cu numele Vratislau I, în 1085. El a fost ridicat la această poziție proeminentă la scurtă perioadă după ce tatăl său Bretislau a pacificat Boemia, după mai mulți ani de conflict civil. Titlul de rege a fost contestat ori de câte ori începea un conflict intern ceh. Regalitatea a fost stabilită, cu toate acestea, după ce poziția împăratului german a slăbit. În 1198, ducele Ottokar I a obținut din nou titlul de rege al Boemiei
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
cu numele Vratislau I, în 1085. El a fost ridicat la această poziție proeminentă la scurtă perioadă după ce tatăl său Bretislau a pacificat Boemia, după mai mulți ani de conflict civil. Titlul de rege a fost contestat ori de câte ori începea un conflict intern ceh. Regalitatea a fost stabilită, cu toate acestea, după ce poziția împăratului german a slăbit. În 1198, ducele Ottokar I a obținut din nou titlul de rege al Boemiei, ca aliat al lui Filip de Suabia. Acest titlu a fost
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
S-a implicat, printre altele, în disputa legată de autenticitatea poemului epic "Rukopisy královedvorský a zelenohorský", presupus a data de la începutul Evului Mediu și oferind o bază naționalistă falsă șovinismului ceh. Ea a susținut că manuscrisele sunt autentice, intrând în conflict cu cei care contestau autenticitatea manuscriselor, printre care și profesorul universitar T.G. Masaryk, pe care i-a acuzat de lipsă de patriotism și a scris un volum de poezie în spiritul opiniilor sale cu privire la acest subiect. În 1931 a fost
Eliška Krásnohorská () [Corola-website/Science/336188_a_337517]
-
mai influente ale lui Kaplan se numără "The Coming Anarchy", publicat în The Atlantic Monthly în anul 1994. Criticile articolului îl compară pe acestă cu teza articolului lui Huntingon - Clash of Civilizations („Ciocnirea civilizațiilor”) - dat fiind că Robert Kaplan prezintă conflictele din lumea contemporană că lupta dintre primitivism și civilizație. O altă temă frecvență în activitatea publicistica a lui Kaplan este reapariția tensiunilor culturale și istorice suspendate temporar în timpul Războiului Rece. Journal of Internațional Affairs. Archived from the original on Măr
Robert D. Kaplan () [Corola-website/Science/336200_a_337529]
-
Idris de la conducerea Libiei în anul 1969. În acești ani, Haftar a rămas un partizan al lui al-Gaddafi care l-a numit comandantul forțelor armate ale regimului său. Al-Gaddafi l-a numit pe generalul Haftar la conducerea trupelor implicate în conflictul din Ciad din anii '80. Libia a fost înfrântă în acest război de către forțele ciadiene sprijinite de francezi, generalul Haftar și cei 300 de oameni aflați sub comanda sa fiind capturați de către ciadieni în 1987. Al-Gaddafi nu a recunoscut faptul
Khalifa Haftar () [Corola-website/Science/336212_a_337541]